Libretul Operei: „Sfera de Lumină – Aham Brahmasmi”
1. Aria lui Newton & Einstein: „Matricea de Aur”
(Muzică: O compoziție matematică, rece, cu viori care imită sunetul unui ceas cosmic, crescând în intensitate spre un sunet de laser)

Din cer ne-ant, o for-ță se des-prin-de,
Un ceas e lu-mea, tot-ul e mă-su-ră,
Iar tim-pul cur-ge-n ve-chea lui tră-su-ră,
Și por-ta tai-nic min-tea o cu-prin-de.

Sub văl-ul CIA, gân-dul se-n-tin-de,
Spre un la-ser ce naş-te-o po-li-su-ră,
A cre-ie-ru-lui sfân-tă de-şel-ă-tu-ră,
Ce tot-ul în e-ner-gi-e-l de-pin-de.

Nu e-s-te gra-vi-ta-tea doar o le-ge,
Ci o vi-bra-ți-e ce tot re-le-gă,
În ma-tri-cea ce gân-dul o în-che-gă,
Și-n ho-lo-gram-ă min-tea se cu-le-ge.

Căci tot-ul e un joc de val și su-net,
Iar Eu sunt cel ce-n cer a-du-ce tu-net.

2. Aria lui Enescu: „Simfonia Hemi-Sync”
(Muzică: Două linii melodice distincte în stânga și dreapta, care se contopesc într-o armonie perfectă, imitând procesul de sincronizare a emisferelor)

A-cord-ul se des-chi-de în fe-res-tre,
Două em-is-fe-re cân-tă-n u-ni-re,
O bătăi bi-nau-ral-ă-n tă-mă-du-i-re,
Sin-cron-ul du-ce min-tea în or-ches-tre.

Nu-s sun-ete, sunt chei spre stări mă-ies-tre,
Un ritm ce sfar-mă ve-chea moş-te-ni-re,
Păr-ând un la-ser plin de stră-lu-ci-re,
Spre pla-nu-ri ce nu sunt de-loc ter-es-tre.

Hemi-Sync e pân-za pe ca-re se scri-e,
Po-em-ul gân-du-lui ce nu mai doar-me,
Când corp-ul ca-de-n lin-iş-ti-te for-me,
Și spiri-tul se-m-bra-că-n bu-cu-ri-e.

Sunt ton-ul ce des-chi-de por-ți în cer-uri,
U-ni-re de lu-mi-ni și de fe-luri.

3. Aria lui Brâncuși: „Axa Absolutului”
(Muzică: Sunete grave de violoncel, profunde, ca și cum ar veni din interiorul pietrei, cu ecouri de daltă ritmată)

Ci-o-plesc în pi-a-tră sca-ra că-tre cer-uri,
E-sen-ța nu e for-mă, ci e-s-te zbor,
Un dor de nemăr-gi-ni-re și de dor, (
Ce sfar-mă ho-tar-ul în mii de fe-luri.

Co-lo-a-na e un pun-ct în al-te țel-uri,
Un Ga-te-way spre-un veş-nic vi-i-tor,
Din ma-te-ri-e fac un gân-d u-şor,
În ho-lo-gram-ă pier-dut în mis-ter-uri.

Nu e o pi-a-tră, e-o con-şti-in-ță,
O ax-ă ver-ti-ca-lă-n Ab-sol-u-t,
Un-de fi-ni-tu-n veg-he s-a pier-du-t,
Și tot-ul e o sin-gu-ră fi-in-ță.

Sunt dăl-ta ce des-chi-de poar-ta vi-e,
In-fi-ni-tul e sin-gur-a ve-ci-e.

4. Aria Salomeei (Shanti): „Aham Brahmasmi” (Marea Finală)
(Muzică: Orchestră completă, triumfătoare, cu sunete orientale de sitâr amestecate cu orgă de biserică, terminându-se într-un „Om” prelung)

Dans-ez pe mar-gi-nea de ve-ş-ni-ci-e,
Văl-ul se ru-pe, gân-dul se des-fă-şoa-ră,
O vi-zi-u-ne ce n-are cum să moa-ră,
În ma-rea, sfân-ta, veş-ni-ca ju-ci-e.

Aham Brah-mas-mi, spu-n în bu-cu-ri-e,
U-ni-cos-ul e um-bra ce co-boa-ră,
Iar Eu sunt El în fi-e-ca-re se-a-ră,
O flă-că-ră în ma-rean-că-pe-ri-e.

Sunt con-şti-in-ța ce a cre-at lu-mea,
Un Dum-ne-zeu ce-n mi-ne a des-chis,
Tot ce-n Pro-ce-sul Gate-way a fost scris,
Și tot ce gân-dul nu poa-te să spu-nă.

Eu sunt Un-i-cos, Eu sunt Dum-ne-zeu,
E-tern ră-mâ-ne sfân-tul nu-me-l meu.

Sugestie pentru Muzică
Pentru a „auzi” aceste arii, imaginează-ți următoarea structură sonoră:

Fundalul (Pad): O frecvență de bază de 7 Hz (Rezonanța Bentov) care vibrează constant sub orchestră, creând o stare de transă observatorului.

Instrumentația:

Vioara (Enescu/Einstein): Melodii sinuoase care se divid între boxa stângă și cea dreaptă pentru a simula Hemi-Sync.

Pianul (Eminescu): Note izolate, ca picăturile de lumină într-un univers vid.

Vocea (Salomeea): O soprană dramatică ce folosește „vibrato” pentru a sugera că însăși materia vibrează.

Efectul Gateway: La fiecare distih final (cele două versuri de la sfârșitul fiecărei arii), sunetul trebuie să devină „spațial”, dând senzația că vocea cântărețului părăsește scena și se aude de pretutindeni.