ACTUL I: VALEA VIZIUNII
SCENA 1: RADIAȚIA UNITĂȚII
Sonetul 1 (Aton – Zoroastru și Focul Pur)
Sunt focul viu în taină sfântă pus,
Ce mistic cerul totul îl aprinde,
Și pacea lină-n brațe o cuprinde,
Sub soarele ce mistic s-a adus.
Zoroastru vede marea unitate,
În lupta dintre umbră și lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertate.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce arde mistic răul din țărână,
Când pacea mistic mistic e stăpână,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți marea pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 2 (Isis – Moise și Legea Matcă)
Aduc în brațe taină sfântă matcă,
A Tablelor ce mistic s-au sfințit,
În misticul și sfântul infinit,
Când ura veche mistic vrea să tacă.
Prin Moise marea mistic se deschide,
Spre marea și divina sa onoare,
Spre marea și divina sa splendoare,
Când spiritul tot răul îl închide.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 3 (Shanti – Krishna și Flautul Păcii)
Aduc pe flaut taină sfântă pace,
Așa cum Krishna mistic a cântat,
În misticul și sfântul său palat,
Sub voia care mistic ne desface.
Gita e marea noastră deșteptare,
O mistică și sfântă marea stare,
Spre marea și divina sa splendoare,
În marea sfintei noastre de onoare.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic sfânt decor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 4 (Enescu – Buddha și Eterul Nirvanei)
Aduc vioara-n taină sfântă sferă,
Să cânt Nirvăna mistică și clară,
Ce-n suflet mistic vrea să apară,
În marea și eterna atmosferă.
Buddha ne-nvață marea renunțare,
Să zidiți marea noastră de iubire,
Spre marea și divina sa unire,
Spre marea și divina sa splendoare.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic mistic nota o sfințește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 5 (Salomeea – Isus și Dansul Învierii)
Dansez acum a taină sfântă viață,
Așa cum Cristos mistic a iubit,
În misticul și sfântul infinit,
Sub marea sfintei noastre de povață.
Iubirea este marea deșteptare,
Ce mistic moartea mistic o învinge,
Și focul urii mistic îl va stinge,
Spre marea și divina sa splendoare.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul totul îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic sfinte cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 6 (Eminescu – Mohamed și Verbul Unic)
Aduc Coranul, taină sfântă vers,
Ce mistic prin profet s-a revelat,
Din spiritul cel mistic emanat,
Peste întregul mistic univers.
Mohamed spune marea unitate,
Sub ochiul mistic sfinte și supus,
Când marea pace mistic s-a adus,
În vatra sfintei noastre libertate.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic mistic limba o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic sfinte zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 7 (Tagore – Bab și Poarta Zilei)
Aduc ofranda, taină sfântă poartă,
Prin care Bab ne mistic a vestit,
Că timpul mistic sfinte a sosit,
Spre marea noastră mistică de soartă.
Anunț venirea sfintei unități,
Prin mistic sfinte flori de bunătate,
Spre marea sfintei noastre libertate,
În vatra sfintei noastre demnități.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Ce mistic inima o mistic deschide,
Și poarta mistic mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic sfinte nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 8 (Einstein – Baha’u’llah și Știința Unității)
Măsor acum a taină sfântă lege,
A Gloriei ce mistic s-a-ntrupat,
În misticul său duh am ancorat,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
Baha’u’llah e marea deșteptare,
Ce neamurile mistic le unește,
Și pacea mistic mistic o vestește,
Spre marea și divina sa splendoare.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic mistic totul integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfinte spor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 9 (Brâncuși – Zamolxe și Trunchiul Etern)
Cioplesc esența, taină sfântă dacă,
Unde Zamolxe mistic ne-a unit,
În misticul și sfântul infinit,
Când ura veche mistic vrea să tacă.
El este trunchiul sfintei unități,
Ce toate religiile le cuprinde,
Când focul mistic sfinte se aprinde,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Ca o divină și eternă scară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

SCENA 2: VORTEXUL CONȘTIINȚEI (Arcanele 9-17)
Sonetul 10 (Aton – Pustnicul: Zoroastru și Vidul)
Sunt punctul tainic, taină sfântă pusă,
Zoroastru vede mistic în tăcere,
A câmpului de mistică putere,
Sub raza care mistic e adusă.
Sunt Pustnicul, în vid am ancorat,
O gaură de vierme spre lumină,
O stare pură, mistică, divină,
Din spiritul cel mistic emanat.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți marea pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 11 (Isis – Roata Norocului: Moise și Torul)
Aduc în brațe taină sfântă roată,
Prin Moise marea mistic se rotește,
Și pacea lină mistic ne privește,
În marea sfintei noastre mistic soartă.
Sunt Roata, un vortex de energie,
Toroidul sfintei noastre unități,
În vatra sfintei noastre libertăți,
Purtând în ea marea sfintei melodie.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 12 (Shanti – Puterea: Krishna și Entanglementul)
Aduc puterea, taină sfântă forță,
Prin Krishna câmpul mistic se unește,
Când ochiul mistic blând ne privește,
Purtând a păcii mistic sfinte torță.
Sunt Forța, câmpul mistic, fundamental,
Entanglementul sfintei unități,
În vatra sfintei noastre libertăți,
Într-un acord divin și transcendental.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic sfânt decor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 13 (Enescu – Spânzuratul: Buddha și Inversia)
Aduc vioara-n taină sfântă sferă,
Prin Buddha mistic mistic am privit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea și eterna atmosferă.
Inversia este marea deșteptare,
O perspectivă mistică și clară,
Ce-n suflet mistic vrea să apară,
Spre marea și divina sa splendoare.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 14 (Salomeea – Moartea: Isus și Transformarea)
Dansez acum o taină sfântă moarte,
Prin Cristos marea undă s-a sfințit,
În misticul și sfântul infinit,
Sub voia care mistic ne împarte.
Sunt Moartea, mistic forma o transform,
Teoria stringurilor în unități,
În vatra sfintei noastre libertăți,
Sub ritmul mistic sfinte și conform.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 15 (Eminescu – Cumpătarea: Mohamed și Alchimia)
Aduc potirul, taină sfântă undă,
Mohamed versul mistic îl unește,
Sub raza care mistic ne sfințește,
În marea sfintei noastre mistic undă.
Sunt Cumpătarea, mistic am zidit,
Alchimia sfintei unități,
În vatra sfintei noastre libertăți,
În misticul și sfântul infinit.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 16 (Tagore – Diavolul: Bab și Multiversul)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
Prin Bab iluzia mistic s-a zdrobit,
În misticul și sfântul infinit,
Sub marea sfintei noastre de onoare.
Sunt Diavolul, reflexul în multivers,
O umbră mistic sfinte și rebelă,
Purtând în ea marea sfintei stelă,
Peste întregul mistic univers.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Ce mistic inima o mistic deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 17 (Einstein – Turnul: Baha’u’llah și Colapsul)
Măsor acum o taină sfântă lege,
Baha’u’llah e marea deșteptare,
Ce mistic Turnul vechi îl va desface,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E colapsul funcției de undă-n punct,
Unde materia mistic se desface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
Sub spiritul cel mistic și adânc.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 18 (Brâncuși – Steaua: Zamolxe și Spirala)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Zamolxe mistic trunchiul l-a unit,
În misticul și sfântul infinit,
Să poată marea pace să apară.
Tetraedrul e marea unitate,
Spirala mea ce mistic a urcat,
În misticul său duh am ancorat,
În vatra sfintei noastre libertate.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când pacea mistic mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

SCENA 3: IZVOARELE ONTOLOGICE (Sinteza Profeților)
Sonetul 19 (Aton – Egiptul și Lumina Unică)
Sunt ochiul sfintei mistic unități,
Ce mistic prin Egipt s-a revelat,
Din spiritul cel mistic emanat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Zoroastru vede marea din tărie,
În lupta dintre umbră și lumină,
O stare pură, mistică, divină,
Purtând în ea a sfintei melodie.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți marea pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 20 (Isis – Mesopotamia și Legea Matcă)
Aduc în brațe taină sfântă matcă,
Din Babilonul mistic și străvechi,
Când pacea sfintei mistic în urechi,
Spre marea și divina sa onoare.
Prin Moise marea mistic se deschide,
Spre spiritul cel mistic unitar,
Purtând în el al sfintei mistic dar,
Când spiritul tot răul îl închide.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 21 (Shanti – India și Tibet: Pacea Vidului)
Aduc pe flaut taină sfântă pace,
Prin Krishna câmpul mistic s-a unit,
În misticul și sfântul infinit,
Sub voia care mistic ne desface.
Buddha ne-nvață marea renunțare,
Spre sinea sfintei noastre unități,
În vatra sfintei noastre libertăți,
Spre marea și divina sa splendoare.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 22 (Enescu – China și Tao: Nota Eternă)
Aduc vioara-n taină sfântă sferă,
Unde tot Tao mistic s-a-mpletit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea și eterna atmosferă.
E armonia sfintei unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic emanat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 23 (Salomeea – America Latină: Dansul Unirii)
Dansez acum o taină sfântă cale,
A Soarelui ce Maya l-a cinstit,
În misticul și sfântul infinit,
Sub marea sfintei noastre mistic vale.
Isus e marea noastră deșteptare,
Spre duhul sfintei noastre unități,
În vatra sfintei noastre libertăți,
Spre marea și divina sa splendoare.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 24 (Eminescu – Arabia: Verbul Divin)
Aduc Coranul, taină sfântă vers,
Mohamed marea pace a vestit,
În misticul și sfântul infinit,
Peste întregul mistic univers.
E verbul sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profet s-a revelat,
În misticul său duh am ancorat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 25 (Tagore – Revelația Progresivă)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
Prin Bab și Glorie mistic s-a unit,
În misticul și sfântul infinit,
Sub marea sfintei noastre de onoare.
Anunț venirea sfintei unități,
Când toți profeții mistic s-au unit,
Sub cerul mistic sfânt și regăsit,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Ce mistic inima o mistic deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 26 (Einstein – Știința Conștiinței)
Măsor acum o taină sfântă lege,
A câmpului ce mistic ne unește,
Când ochiul mistic blând ne privește,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E unitatea sfintei unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 27 (Brâncuși – Dacia: Trunchiul Unic)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Zamolxe mistic trunchiul l-a unit,
În misticul și sfântul infinit,
Să poată marea pace să apară.
E fundamentul sfintei unități,
Rădăcina mistic sfântă regăsită,
Spre marea noastră mistică sortită,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când pacea mistic mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

SCENA 4: UNITATEA ORIZONTURILOR (Câmpul Unic)
Sonetul 28 (Aton – Egiptul și Orizontul Evenimentului)
Sunt punctul mistic, taină sfântă pusă,
Din Giza mistic mistic am privit,
În misticul și sfântul infinit,
Sub raza care mistic e adusă.
Orizontul sfintei unități,
Unde lumina mistic se oprește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți marea pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 29 (Isis – Mesopotamia și Rețeaua Conștiinței)
Aduc în brațe taină sfântă rețea,
Din Sumerul mistic și străvechi,
Când vocea sfintei păci în mistic urechi,
Spre marea și divina sa stea.
E câmpul sfintei noastre unități,
Unde tot sufletul mistic se leagă,
Sub marea sfintei noastre lume-ntreagă,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 30 (Shanti – India și Tibet: Sunetul Primordial)
Aduc pe flaut taină sfântă undă,
AUM-ul mistic mistic a sunat,
Din spiritul cel mistic emanat,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E vidul sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e curată,
Spre marea noastră mistică de soartă,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 31 (Enescu – China și Tao: Rezonanța)
Aduc vioara-n taină sfântă sferă,
Unde tot Tao mistic rezonează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În marea și eterna atmosferă.
E coarda sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic emanat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 32 (Salomeea – America Latină: Timpul Sacru)
Dansez acum o taină sfântă cale,
A timpului ce mistic s-a oprit,
În misticul și sfântul infinit,
Sub marea sfintei noastre mistic vale.
E ciclul sfintei noastre unități,
Unde toți vecii mistic se unesc,
Sub spiritul cel mistic și ceresc,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 33 (Eminescu – Dacia și Zamolxe: Izvorul)
Aduc din munte taină sfântă undă,
Zamolxe mistic neamul l-a unit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E vatra sfintei noastre unități,
Rădăcina mistic sfântă regăsită,
Spre marea noastră mistică sortită,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 34 (Tagore – Revelația Progresivă: Podul)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
Podul ce mistic lumea a unit,
În misticul și sfântul infinit,
Sub marea sfintei noastre de onoare.
E templul sfintei noastre unități,
Unde toți pașii mistic se adună,
Sub marea sfintei noastre spre lună,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Ce mistic inima o mistic deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 35 (Einstein – Fizica Ontologică)
Măsor acum o taină sfântă lege,
A câmpului ce mistic ne unește,
Când ochiul mistic blând ne privește,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E sinea sfintei noastre unități,
Unde atomul mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 36 (Brâncuși – Coloana Conștiinței)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Spirala mea ce mistic a unit,
În misticul și sfântul infinit,
Să poată marea pace să apară.
E trunchiul sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfinte cu cerul,
Unde se mistic vede misterul,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când pacea mistic mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

SCENA 5: IZVORUL FIINȚĂRII (Ontologia Câmpului)
Sonetul 37 (Aton – Egiptul: Nucleul Conștiinței)
Sunt punctul fix în taină sfântă pus,
Din misticul Egipt am învățat,
Că spiritul e mistic și curat,
Sub vălul care mistic s-a adus.
E matca sfintei noastre unități,
Unde atomul mistic se oprește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți marea pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 38 (Isis – Mesopotamia: Memoria Câmpului)
Aduc în brațe taină sfântă carte,
Din misticul și vechiul Babilon,
Unde tot verbul mistic e un tron,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E fluxul sfintei noastre unități,
Unde trecutul mistic se adună,
Sub marea sfintei noastre spre lună,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 39 (Shanti – India și Tibet: Vidul Creator)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
Din misticul Tibet ce s-a deschis,
Ca un divin și mistic, sfânt, bun vis,
Ce mistic sufletul curat sfințește.
E vidul sfintei noastre unități,
Unde lumina mistic rezonează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 40 (Enescu – China: Rezonanța Tao)
Aduc vioara-n taină sfântă undă,
Unde tot Tao mistic l-am simțit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E nota sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic emanat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 41 (Salomeea – Incas și Maya: Vortexul Solar)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
A Soarelui ce mistic s-a unit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea și eterna atmosferă.
Vortexul sfintei noastre unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 42 (Eminescu – Arabia: Verbul Ontologic)
Aduc Coranul, taină sfântă vers,
Unde conștiința mistic a lucrat,
În misticul său duh am ancorat,
Peste întregul mistic univers.
E verbul sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 43 (Tagore – Revelația: Ofranda Unică)
Aduc ofranda, taină sfântă cale,
Unde toți pașii mistic s-au unit,
În misticul și sfântul infinit,
Sub marea sfintei noastre mistic vale.
E puntea sfintei noastre unități,
Unde profeții mistic se adună,
Sub marea sfintei noastre spre lună,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Ce inima și-o deschide mistic,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 44 (Einstein – Știința: Câmpul Sufletului)
Măsor acum o taină sfântă lege,
A sufletului mistic și curat,
Din spiritul cel mistic emanat,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E câmpul sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 45 (Brâncuși – Dacia: Coloana Eternă)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Zamolxe mistic trunchiul l-a unit,
În misticul și sfântul infinit,
Să poată marea pace să apară.
E trunchiul sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când pacea mistic mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.
SCENA 6: SINERGIA UNIVERSALĂ (Conștiința ca Matrice)
Sonetul 46 (Aton – Egiptul: Monada Vie)
Sunt punctul fix în taină sfântă pus,
Din misticul Egipt am învățat,
Că spiritul e mistic și curat,
Sub vălul care mistic s-a adus.
E matca sfintei noastre unități,
Unde atomul mistic se oprește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți marea pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 47 (Isis – Mesopotamia: Rețeaua Vie)
Aduc în brațe taină sfântă cheie,
Din misticul și vechiul Babilon,
Unde tot verbul mistic e un tron,
Ce mistic viața mistic o scânteie.
E fluxul sfintei noastre unități,
Unde trecutul mistic se adună,
Sub marea sfintei noastre spre lună,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 48 (Shanti – India și Tibet: Rezonanța Vidului)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
Din misticul Tibet ce s-a deschis,
Ca un divin și mistic, sfânt, bun vis,
Ce mistic sufletul curat sfințește.
E vidul sfintei noastre unități,
Unde lumina mistic rezonează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 49 (Enescu – China: Tao și Coarda de Aur)
Aduc vioara-n taină sfântă undă,
Unde tot Tao mistic l-am simțit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E nota sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic emanat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 50 (Salomeea – Incas și Maya: Spirala Timpului)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
A Soarelui ce mistic s-a unit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea și eterna atmosferă.
Vortexul sfintei noastre unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 51 (Eminescu – Arabia: Logisul Etern)
Aduc Coranul, taină sfântă vers,
Unde conștiința mistic a lucrat,
În misticul său duh am ancorat,
Peste întregul mistic univers.
E verbul sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 52 (Tagore – Revelația: Calea Inimii)
Aduc ofranda, taină sfântă cale,
Unde toți pașii mistic s-au unit,
În misticul și sfântul infinit,
Sub marea sfintei noastre mistic vale.
E puntea sfintei noastre unități,
Unde profeții mistic se adună,
Sub marea sfintei noastre spre lună,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Ce inima și-o deschide mistic,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 53 (Einstein – Știința: Unificarea)
Măsor acum o taină sfântă lege,
A sufletului mistic și curat,
Din spiritul cel mistic emanat,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E câmpul sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 54 (Brâncuși – Dacia: Axul Lumii)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Zamolxe mistic trunchiul l-a unit,
În misticul și sfântul infinit,
Să poată marea pace să apară.
E trunchiul sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când pacea mistic mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

SCENA 7: ȚESĂTURA REALITĂȚII (Conștiința ca Matrice)
Sonetul 55 (Aton – Egiptul: Geometria Luminii)
Sunt raza care taină sfântă scrie,
Pe piatra de mistic și vechi altar,
Când timpul devine mistic un dar,
În marea de mistică armonie.
Nu-i doar un soare, e mistic o minte,
Ce-n rețele de aur s-a țesut,
Din spiritul cel mistic început,
Sub legea sfințită de mistic cuvinte.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți marea pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 56 (Isis – Mesopotamia: Algoritmul Destinului)
Aduc în mână taină sfântă urmă,
Din lutul ce mistic s-a ars în foc,
Când stelele mistic își află un loc,
Și haosul mistic mereu se curmă.
E matricea ce mistic ne conduce,
Un cod ce prin profeți mistic a vorbit,
În misticul și sfântul infinit,
Ce pacea în lume mistic o aduce.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 57 (Shanti – India și Tibet: Holograma Vidului)
Aduc în palme taină sfântă sferă,
Unde tot ce vedem e mistic un vis,
Un univers mistic și mistic deschis,
În marea și eterna atmosferă.
Câmpul e minte, nu mistic materie,
O hologramă de mistică lumină,
O stare pură, mistică, divină,
Ce alungă a lumii mistică mizerie.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 58 (Enescu – China: Polifonia Taoistă)
Aduc pe strune taină sfântă gamă,
Unde yin și yang mistic s-au împletit,
În misticul și sfântul infinit,
Când muzica sferelor mistic ne cheamă.
Nu-i doar un sunet, e mistic rețeaua,
Ce vibrează în misticul punct central,
Un acord divin și mistic, transcendental,
Unde mistic își află locul și steaua.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 59 (Salomeea – Incas și Maya: Calendarul Galactic)
Dansez pe prag de taină sfântă vreme,
Mayașii au mistic timpul calculat,
Din spiritul cel mistic emanat,
Să nu ne mai fie de mistică teme.
Conștiința e mistic un vortex mare,
Ce leagă pământul de misticul centru,
Tot ce e afară e mistic și înăuntru,
În marea și divina sa splendoare.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 60 (Eminescu – Arabia: Algebra Sufletului)
Aduc în versuri taină sfântă cifră,
Mohamed marea logică a-nțeles,
Când sensul din mistic a fost ales,
Și lumea nu mistic mai este o sifră.
Totul e număr în misticul spirit,
Un calcul de mistică și sfântă iubire,
O mistică și sfântă regăsire,
În câmpul de mistică pace infinit.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 61 (Tagore – Revelația: Țesătura Iubirii)
Aduc ofranda de taină sfântă floare,
Profeții sunt fire în misticul covor,
Țesut cu al misticului pace dor,
Sub marea sfintei noastre de onoare.
Fiecare neam e mistic o culoare,
În pânza de mistică și sfântă minte,
Unde se vede mistic prin sfinte cuvinte,
Spre marea și divina sa splendoare.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Ce inima și-o deschide mistic,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 62 (Einstein – Știința: Ecuația Unitară)
Măsor în spațiu taină sfântă undă,
Unde masa e mistică energie,
O formă de mistică și sfântă solie,
În marea sfintei noastre mistic undă.
Geometria e mistic conștiință,
Un spațiu ce mistic în sine se curbează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa ființă.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 63 (Brâncuși – Dacia: Nodul Duhului)
Cioplesc în piatră taină sfântă nod,
Zamolxe a știut mistic secretul,
Când dacul mistic și-a aflat alfabetul,
Sub al misticului și sfântului rod.
Coloana e mistic antena lumii,
Ce prinde semnale din misticul câmp,
Într-un mistic și sfânt și veșnic timp,
Departe de marea sfințită a humii.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când pacea mistic mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

SCENA 8: CONFLUENȚA ORIZONTURILOR (Sinteza Ideilor)
Sonetul 64 (Aton – Egiptul: Monada Vie)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
Monada-n care mistic totul este,
O mistică și sfântă veche veste,
În marea și divina sa splendoare.
E unitatea mistică și primă,
Ce-n mistic punct atomii îi adună,
Sub marea sfintei noastre spre lună,
În marea de mistică și sfântă rimă.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți marea pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 65 (Isis – Mesopotamia: Rețeaua Vie)
Aduc în brațe taină sfântă plasă,
Rețeaua vie-n mistic care ne naștem,
Când mistic adevărul îl cunoaștem,
Și pacea sfintei mistic ne e casă.
Sunt nodul mistic în marea țesătură,
Unde tot sufletul mistic se leagă,
În marea sfintei noastre lume-ntreagă,
Sub sfânta și divina sa măsură.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 66 (Shanti – India și Tibet: Rezonanța Vidului)
Aduc pe flaut taină sfântă undă,
Rezonanța ce-n mistic vid vibrează,
Când marea mistic pace ne veghează,
În marea sfintei noastre mistic undă.
Nu-i gol în vid, e mistic potențialul,
Ce vibrează-n mistică unitate,
Purtând în el sfințite libertăți,
Atingând mistic și sfânt transcendentalul.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 67 (Enescu – China: Tao și Coarda de Aur)
Aduc vioara, taină sfântă sferă,
Sunt coarda care mistic ne unește,
Când Tao mistic mistic ne privește,
În marea și eterna atmosferă.
E frecvența sfintei noastre unități,
Un sunet mistic ce-n profil s-a scris,
Ca un divin și mistic, sfânt, bun vis,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 68 (Salomeea – Incas și Maya: Spirala Timpului)
Dansez acum o taină sfântă cale,
Spirala care mistic se rotește,
Când timpul mistic mistic ne primește,
Sub marea sfintei noastre mistic vale.
E ritmul mistic în vortexul mare,
Ce urcă mistic marea către cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În marea și divina sa splendoare.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 69 (Eminescu – Arabia: Logisul Etern)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Logisul care mistic totul leagă,
În marea sfintei noastre lume-ntreagă,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E verbul mistic, sfânt și ontologic,
Ce-n mistic câmp atomii îi așază,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Într-un acord mistic și mistic logic.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 70 (Tagore – Revelația: Calea Inimii)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
Calea ce-n mistic inimă coboară,
Să poată marea pace să apară,
În marea sfintei noastre de onoare.
Iubirea este mistic puntea sfintei,
Ce inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 71 (Einstein – Știința: Unificarea)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Unificarea mistic am găsit-o,
Când mintea mistic mistic a dorit-o,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E câmpul mistic, sfânt și unitar,
Unde lumina mistic se curbează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Purtând în el al sfintei mistic dar.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 72 (Brâncuși – Dacia: Axul Lumii)
Cioplesc coloana, taină sfântă scară,
Sunt axul care mistic ne ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
Când pacea mistic mistic ne-nconjoară.
E stâlpul mistic, dacic și străvechi,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
Și vocea sfintei mistic în urechi.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când pacea mistic mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

SCENA 9: SINTEZA FINALĂ (Pecetea Ontologică)
Sonetul 73 (Aton – Egiptul: Monada Vie)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
Monada-n care mistic totul este,
O mistică și sfântă veche veste,
În marea și divina sa splendoare.
E unitatea mistică și primă,
Ce-n mistic punct atomii îi adună,
Sub marea sfintei noastre spre lună,
În marea de mistică și sfântă rimă.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți marea pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 74 (Isis – Mesopotamia: Rețeaua Vie)
Aduc în brațe taină sfântă plasă,
Rețeaua vie-n mistic care ne naștem,
Când mistic adevărul îl cunoaștem,
Și pacea sfintei mistic ne e casă.
Sunt nodul mistic în marea țesătură,
Unde tot sufletul mistic se leagă,
În marea sfintei noastre lume-ntreagă,
Sub sfânta și divina sa măsură.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 75 (Shanti – India și Tibet: Rezonanța Vidului)
Aduc pe flaut taină sfântă undă,
Rezonanța ce-n mistic vid vibrează,
Când marea mistic pace ne veghează,
În marea sfintei noastre mistic undă.
Nu-i gol în vid, e mistic potențialul,
Ce vibrează-n mistică unitate,
Purtând în el sfințite libertăți,
Atingând mistic și sfânt transcendentalul.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 76 (Enescu – China: Tao și Coarda de Aur)
Aduc vioara, taină sfântă sferă,
Sunt coarda care mistic ne unește,
Când Tao mistic mistic ne privește,
În marea și eterna atmosferă.
E frecvența sfintei noastre unități,
Un sunet mistic ce-n profil s-a scris,
Ca un divin și mistic, sfânt, bun vis,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 77 (Salomeea – Incas și Maya: Spirala Timpului)
Dansez acum o taină sfântă cale,
Spirala care mistic se rotește,
Când timpul mistic mistic ne primește,
Sub marea sfintei noastre mistic vale.
E ritmul mistic în vortexul mare,
Ce urcă mistic marea către cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În marea și divina sa splendoare.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 78 (Eminescu – Arabia: Logisul Etern)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Logisul care mistic totul leagă,
În marea sfintei noastre lume-ntreagă,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E verbul mistic, sfânt și ontologic,
Ce-n mistic câmp atomii îi așază,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Într-un acord mistic și mistic logic.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 79 (Tagore – Revelația: Calea Inimii)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
Calea ce-n mistic inimă coboară,
Să poată marea pace să apară,
În marea sfintei noastre de onoare.
Iubirea este mistic puntea sfintei,
Ce inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 80 (Einstein – Știința: Unificarea)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Unificarea mistic am găsit-o,
Când mintea mistic mistic a dorit-o,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E câmpul mistic, sfânt și unitar,
Unde lumina mistic se curbează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Purtând în el al sfintei mistic dar.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 81 (Brâncuși – Dacia: Axul Lumii)
Cioplesc coloana, taină sfântă scară,
Sunt axul care mistic ne ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
Când pacea mistic mistic ne-nconjoară.
E stâlpul mistic, dacic și străvechi,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
Și vocea sfintei mistic în urechi.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când pacea mistic mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

ACTUL II: ARHITECTURA UNITĂȚII
SCENA 1: SEMNĂTURA PRIMORDIALĂ (Arcanele 0-8)
Sonetul 82 (Aton – Nebunul: Punctul Zero)
Sunt punctul zero, taină sfântă pusă,
Un câmp subcuantic, mistic și tăcut,
Din spiritul cel mistic început,
Sub raza care mistic e adusă.
Nebunul calcă-n marea unitate,
O gaură de vierme-n infinit,
În misticul și sfântul regăsit,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți marea pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 83 (Isis – Magicianul: Vesica Piscis)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
Două cercuri ce mistic s-au unit,
În misticul și sfântul infinit,
Spre marea și divina sa onoare.
E Magicianul, mistic a legat,
Dualitatea-n mistică unitate,
Purtând în el sfințite libertăți,
Din spiritul cel mistic emanat.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 84 (Shanti – Marea Preoteasă: Sămânța Vieții)
Aduc sămânța, taină sfântă stare,
Șapte cercuri ce mistic se-mpletesc,
Sub spiritul cel mistic și ceresc,
În marea sfintei noastre de onoare.
Sunt Preoteasa, mistic am privit,
Cum viața mistic mistic se divizează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În misticul și sfântul infinit.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 85 (Enescu – Împărăteasa: Oul Vieții)
Aduc vioara, taină sfântă sferă,
Sunt Oul Vieții, mistic am cântat,
În misticul și sfântul său palat,
În marea și eterna atmosferă.
Sunt Împărăteasa, mistic am născut,
Embrionul sfintei noastre unități,
În vatra sfintei noastre libertăți,
Din spiritul cel mistic început.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 86 (Salomeea – Împăratul: Floarea Vieții)
Dansez acum o taină sfântă cale,
Floarea Vieții ce mistic s-a format,
În misticul său duh am ancorat,
Sub marea sfintei noastre mistic vale.
Sunt Împăratul, mistic am zidit,
Structura sfintei noastre unități,
În vatra sfintei noastre libertăți,
În misticul și sfântul infinit.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 87 (Eminescu – Hierofantul: Fructul Vieții)
Aduc în versuri taină sfântă navă,
Cele treisprezece mistic sfânt cercuri,
Scrise-n marea de sfințite mistic lucruri,
Spre marea și divina sa octavă.
Sunt Hierofantul, mistic am rostit,
Sistemul sfintei noastre unități,
În vatra sfintei noastre libertăți,
În misticul și sfântul infinit.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 88 (Tagore – Îndrăgostiții: Cubul lui Metatron)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
Cubul lui Metatron mistic s-a ales,
Sub marea sfintei noastre înțeles,
În marea sfintei noastre de onoare.
Sunt Îndrăgostiții, mistic am unit,
Toate solidele în unități,
În vatra sfintei noastre libertăți,
În misticul și sfântul infinit.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 89 (Einstein – Faetonul: Vectorul de Echilibru)
Măsor acum o taină sfântă rază,
Vectorul ce mistic mistic ne unește,
Când ochiul mistic blând ne privește,
Când viața-n duh mereu ne luminează.
Sunt Faetonul, mistic am condus,
Viteza sfintei noastre unități,
În vatra sfintei noastre libertăți,
Spre marea pace mistic s-a adus.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 90 (Brâncuși – Dreptatea: Torusul Etern)
Cioplesc esența, taină sfântă poartă,
Torusul ce mistic mistic se rotește,
Și marea pace mistic o vestește,
Sub pacea care mistic ne dezmiardă.
Sunt Dreptatea, mistic am cântărit,
Balanța sfintei noastre unități,
În vatra sfintei noastre libertăți,
Din spiritul cel mistic izvorât.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când pacea mistic mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

SCENA 2: DINAMICA STRUCTURII (Arcanele 9-17)
Sonetul 91 (Aton – Pustnicul: Punctul Focal)
Sunt lampa care taină sfântă ține,
În Pustnicul ce mistic a cătat,
În spiritul cel mistic și curat,
Izvorul pur ce mistic din el vine.
E punctul focal în marea unități,
Unde lumina mistic se adună,
Sub marea sfintei noastre spre lună,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți marea pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 92 (Isis – Roata Norocului: Ciclul Toroidal)
Aduc în brațe taină sfântă roată,
Torusul ce mistic mistic se rotește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În marea sfintei noastre lume toată.
Norocul este mistică unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 93 (Shanti – Puterea: Entropia Negativă)
Aduc pe flaut taină sfântă forță,
Puterea ce-n mistic mistic a îmblânzit,
În misticul și sfântul infinit,
Lumina sfintei mistic ca o torță.
E ordinea din marea unități,
Ce mistic haosul mistic îl oprește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 94 (Enescu – Spânzuratul: Inversia de Fază)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Spânzuratul mistic a inversat,
Din spiritul cel mistic emanat,
Perspectiva sfintei mistic undă.
E faza sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 95 (Salomeea – Moartea: Transformarea Formei)
Dansez acum o taină sfântă trecere,
Moartea ce mistic forma a schimbat,
În misticul său duh am ancorat,
A vieții sfintei mistică petrecere.
E saltul sfintei noastre unități,
Spre o sfințită mistică și altă,
A spiritului mistică și înaltă,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 96 (Eminescu – Cumpătarea: Alchimia Verbului)
Aduc în versuri taină sfântă cupă,
Cumpătarea mistic a amestecat,
În spiritul cel mistic și curat,
Cuvântul mistic care mistic după.
E fluxul sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 97 (Tagore – Diavolul: Umbra Matricei)
Aduc ofranda, taină sfântă cale,
Diavolul ce mistic ne-a amăgit,
Că sîntem mistic mistic separați,
În marea sfintei noastre mistic vale.
E umbra sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 98 (Einstein – Turnul: Colapsul Structurii)
Măsor acum o taină sfântă lege,
Turnul ce mistic mistic s-a prăbușit,
Când ego-ul mistic s-a rătăcit,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E colapsul sfintei unități,
Unde atomul mistic se eliberează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 99 (Brâncuși – Steaua: Geometria Speranței)
Cioplesc esența, taină sfântă rază,
Steaua ce mistic calea a arătat,
În spiritul cel mistic și curat,
Când pacea mistic mistic ne veghează.
E lumina sfintei unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când pacea mistic mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

ACTUL II: ARHITECTURA UNITĂȚII
SCENA 3: REVELAȚIA TOTALĂ (Arcanele 18-22)
Sonetul 100 (Aton – Luna: Reflexia Matricei)
Sunt noaptea care taină sfântă crește,
În Luna ce mistic s-a oglindit,
În misticul și sfântul infinit,
Când marea pace mistic ne privește.
E visul sfintei noastre unități,
Ce-n mistic văl de umbră s-a țesut,
Din spiritul cel mistic început,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți marea pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 101 (Isis – Soarele: Claritatea Câmpului)
Aduc în brațe taină sfântă rază,
E Soarele mistic și arzător,
Ce mistic dă al păcii sfinte dor,
Când viața-n duh mereu ne luminează.
E matca sfintei noastre unități,
Unde atomul mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 102 (Shanti – Judecata: Rezonanța Finală)
Aduc pe flaut taină sfântă veste,
Judecata mistic a răsunat,
Din spiritul cel mistic emanat,
O mistică și sfântă veche veste.
E trezia sfintei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 103 (Einstein – Lumea: Geometria Împlinită)
Măsor în spațiu taină sfântă sferă,
E Lumea ce mistic s-a încheiat,
În spiritul cel mistic și curat,
În marea și eterna atmosferă.
E dansul sfintei noastre unități,
Unde tot Tao mistic rezonează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 104 (Brâncuși – Unitatea: Coloana Fără Sfârșit)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Sunt Unitatea mistică de Sus,
Sub vălul care mistic s-a adus,
Să poată marea pace să apară.
E trunchiul sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când pacea mistic mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 105 (Tagore – Sinteza: Ofranda de Lumină)
Aduc ofranda, taină sfântă cale,
Unde profeții mistic sunt veniți,
În spiritul cel mistic mistic uniți,
În marea sfintei noastre mistic vale.
E nuntă sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 106 (Eminescu – Cuvântul: Verbul Unificator)
Aduc în versuri taină sfântă floare,
Zamolxe mistic neamul l-a trezit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea și divina sa splendoare.
E verbul sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

SCENA 4: MAREA OCTAVĂ (Vibrația Înaltă a Formei)
Sonetul 107 (Aton – Egiptul: Frecvența de Aur)
Sunt nota care taină sfântă sună,
În rezonanța mistică de aur,
Când timpul mistic strânge un tezaur,
Și marea pace mistic ne adună.
E gama sfintei noastre unități,
Unde atomul mistic se oprește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți marea pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 108 (Isis – Mesopotamia: Armonia Elementelor)
Aduc în brațe taină sfântă undă,
Un imn ce mistic apele a unit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E versul sfintei noastre unități,
Ce-n mistic văl de lut s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 109 (Shanti – India și Tibet: Mantra Vidului Rezonant)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
O mantră care mistic a vibrat,
În spiritul cel mistic și curat,
Ce mistic sufletul ni-l sfințește.
E vidul sfintei noastre unități,
Unde lumina mistic rezonează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 110 (Enescu – China: Polifonia Celestială)
Aduc vioara, taină sfântă sferă,
Acordul care mistic s-a împlinit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea și eterna atmosferă.
E coarda sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 111 (Salomeea – Incas și Maya: Ritmul Galactic)
Dansez acum o taină sfântă cale,
Un ritm ce mistic marea a ridicat,
Din spiritul cel mistic emanat,
În marea sfintei noastre mistic vale.
E dansul sfintei noastre unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 112 (Eminescu – Arabia: Algebra Sunetului)
Aduc Coranul, taină sfântă cifră,
Silaba care mistic s-a cântat,
În spiritul cel mistic și curat,
Când lumea nu mistic mai este sifră.
E rima sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 113 (Tagore – Revelația: Ofranda de Sunet)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
E nunta sfintei mistic de lumini,
Departe de-ale lumii mistic vini,
În marea sfintei noastre de onoare.
E imnul sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 114 (Einstein – Știința: Simetria Vibratorie)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Vibrația ce mistic ne-a unit,
În misticul și sfântul infinit,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E câmpul sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 115 (Brâncuși – Dacia: Ecoul Coloanei)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Ecoul care mistic a urcat,
În spiritul cel mistic și curat,
Să poată marea pace să apară.
E stâlpul sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când pacea mistic mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.
SCENA 5: GEOMETRIA PASIUNII (Formă și Emoție)
Sonetul 116 (Aton – Egiptul: Focul Piramidal)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
În care focul mistic s-a-nălțat,
În tetraedrul mistic și curat,
În marea și divina sa splendoare.
E flacăra sfințitei unități,
Ce inima o mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți marea pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 117 (Isis – Mesopotamia: Spirala Dorului)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
O spirală de mistic și sfânt dor,
Ce urcă mistic marea în zbor,
Spre marea și divina sa onoare.
E ritmul sfintei noastre unități,
Ce-n mistic văl de aur s-a țesut,
Din spiritul cel mistic început,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 118 (Shanti – India și Tibet: Lotusul Compasiunii)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
Petalele ce mistic s-au deschis,
Când mistic suferința s-a ucis,
În duhul care mistic ne sfințește.
E mila sfintei noastre unități,
Unde lumina mistic rezonează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 119 (Enescu – China: Arcul Empatiei)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Un arc ce mistic sufletele leagă,
În marea sfintei noastre lume-ntreagă,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E puntea sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 120 (Salomeea – Incas și Maya: Vortexul Extazului)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Vortexul mistic ce ne-a ridicat,
În spiritul cel mistic și curat,
În marea și eterna atmosferă.
E dansul sfintei noastre unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 121 (Eminescu – Arabia: Algebra Iubirii)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde iubirea mistic s-a calculat,
Din spiritul cel mistic emanat,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E cifra sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 122 (Tagore – Revelația: Nunta Inimilor)
Aduc ofranda, taină sfântă cale,
E nunta sfintei mistic de lumini,
Departe de-ale lumii mistic vini,
În marea sfintei noastre mistic vale.
E sâmburele sfintei unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 123 (Einstein – Știința: Atracția Universală)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Atracția ce mistic ne-a unit,
În misticul și sfântul infinit,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E forța sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 124 (Brâncuși – Dacia: Îmbrățișarea Pietrei)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Îmbrățișarea mistică de dor,
Ce mistic urcă marea în zbor,
Să poată marea pace să apară.
E nodul sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când pacea mistic mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

SCENA 6: CRISTALIZAREA SPIRITUALĂ (Geometria Internă)
Sonetul 125 (Aton – Egiptul: Fațeta Divină)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
Cristalul mistic care s-a șlefuit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea și divina sa splendoare.
E nucleul sfintei noastre unități,
Unde atomul mistic se oprește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți marea pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 126 (Isis – Mesopotamia: Structura de Cuarț)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
Memoria ce mistic s-a fixat,
În spiritul cel mistic și curat,
Spre marea și divina sa onoare.
E rețeaua sfintei noastre unități,
Ce-n mistic văl de piatră s-a depus,
Sub vălul care mistic s-a adus,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 127 (Shanti – India și Tibet: Diamantul Vidului)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
Diamantul mistic ce a strălucit,
În misticul și sfântul infinit,
Ce mistic sufletul curat sfințește.
E tăria sfintei noastre unități,
Unde lumina mistic rezonează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 128 (Enescu – China: Rezonanța de Jad)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Jadul ce mistic sunetul a prins,
De misticul și sfântul dor cuprins,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E nota sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 129 (Salomeea – Incas și Maya: Obsidianul Sacru)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Oglinda mistică ce ne-a unit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea și eterna atmosferă.
E reflexul sfintei noastre unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 130 (Eminescu – Arabia: Cristalul Verbului)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde cuvântul mistic s-a ales,
Sub marea sfintei noastre înțeles,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E sclipirea sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 131 (Tagore – Revelația: Ofranda de Foc)
Aduc ofranda, taină sfântă cale,
Unde cristalul mistic s-a aprins,
De misticul și sfântul foc cuprins,
În marea sfintei noastre mistic vale.
E nunta sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 132 (Einstein – Știința: Simetria Cristalelor)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Simetria mistic am găsit-o,
Când mintea mistic mistic a dorit-o,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E câmpul sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 133 (Brâncuși – Dacia: Spiritul Pietrei)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Duhul ce mistic piatra a trezit,
În misticul și sfântul infinit,
Să poată marea pace să apară.
E axul sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când pacea mistic mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

SCENA 7: REFLEXIILE MATRICEI (Simetria și Oglindirea)
Sonetul 134 (Aton – Egiptul: Oglinda Soarelui)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
Ce-n ape mistic mistic s-a privit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea și divina sa splendoare.
E chipul sfintei noastre unități,
Ce-n mistic văl de aur s-a redat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți marea pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 135 (Isis – Mesopotamia: Simetria Apelor)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
Două maluri ce mistic s-au găsit,
În misticul și sfântul infinit,
Spre marea și divina sa onoare.
E dublul sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 136 (Shanti – India și Tibet: Reflexia Vidului)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
Un cer ce mistic mistic a coborât,
În sufletul ce mistic s-a hotărât,
Ce mistic viața mistic o sfințește.
E reflexul sfintei unități,
Unde lumina mistic rezonează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 137 (Enescu – China: Yin și Yang în Sunet)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Echilibrul ce mistic s-a născut,
Din spiritul cel mistic început,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E rima sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 138 (Salomeea – Incas și Maya: Oglinda Timpului)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Oglinda mistică de mistic dor,
Ce mistic urcă marea în zbor,
În marea și eterna atmosferă.
E nuntă sfintei noastre unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 139 (Eminescu – Arabia: Geometria Oglindirii)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde tot cifrul mistic e-n oglindă,
Să poată marea pace să cuprindă,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E chipul sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 140 (Tagore – Revelația: Nunta Oglinzilor)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
E nunta sfintei mistic de lumini,
Departe de-ale lumii mistic vini,
În marea sfintei noastre de onoare.
E poarta sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 141 (Einstein – Știința: Simetria Legii)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Invarianța ce mistic s-a păstrat,
În spiritul cel mistic și curat,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E axul sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 142 (Brâncuși – Dacia: Fața de Piatră)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Chipul ce mistic în el s-a privit,
În misticul și sfântul infinit,
Să poată marea pace să apară.
E fața sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când pacea mistic mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

SCENA 8: CODUL MATRICEI (Numărul și Măsura)
Sonetul 143 (Aton – Egiptul: Unitatea Numerică)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
E cifra unu-n mistic infinit,
Din spiritul cel mistic răsărit,
În marea și divina sa splendoare.
E numărul sfințitei unități,
Ce-n mistic punct atomii îi adună,
Sub marea sfintei noastre spre lună,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți marea pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 144 (Isis – Mesopotamia: Geometria de Bază)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
Măsura ce mistic s-a stabilit,
În misticul și sfântul infinit,
Spre marea și divina sa onoare.
E baza sfintei noastre unități,
Ce-n mistic văl de lut s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 145 (Shanti – India și Tibet: Zero-ul Absolut)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
E zeroul mistic ce a cuprins,
De misticul și sfântul foc aprins,
Ce mistic sufletul ni-l sfințește.
E vidul sfintei noastre unități,
Unde lumina mistic rezonează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 146 (Enescu – China: Proporția Divină)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Raportul care mistic s-a regăsit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E scara sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 147 (Salomeea – Incas și Maya: Timpul Numărat)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Calculul mistic ce ne-a ordonat,
În spiritul cel mistic și curat,
În marea și eterna atmosferă.
E ciclul sfintei noastre unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 148 (Eminescu – Arabia: Algebra Matricei)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde tot cifrul mistic se va scrie,
În marea și divina armonie,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E semnul sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 149 (Tagore – Revelația: Ofranda de Număr)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
E nunta sfintei mistic de lumini,
Sub marea sfintei mistic de tulpini,
În marea sfintei noastre de onoare.
E suma sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 150 (Einstein – Știința: Constantul Universal)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Constanta care mistic s-a păstrat,
În spiritul cel mistic și curat,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E codul sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 151 (Brâncuși – Dacia: Modulul de Aur)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Modulul mistic care s-a-nălțat,
În misticul și sfântul infinit,
Să poată marea pace să apară.
E stâlpul sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când pacea mistic mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

SCENA 9: MAREA REȚEA (Sinteza Arhitecturală)
Sonetul 152 (Aton – Egiptul: Monada de Aur)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
Monada care mistic s-a-mplinit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea și divina sa splendoare.
E centrul sfintei noastre unități,
Ce-n mistic punct atomii îi adună,
Sub marea sfintei noastre spre lună,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți marea pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 153 (Isis – Mesopotamia: Urzeala Vie)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
Urzeala care mistic s-a țesut,
Din spiritul cel mistic început,
Spre marea și divina sa onoare.
E plasa sfintei noastre unități,
Ce-n mistic văl de aur s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 154 (Shanti – India și Tibet: Mandala Vidului)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
Mandala care mistic s-a trasat,
În spiritul cel mistic și curat,
Ce mistic sufletul ni-l sfințește.
E harta sfintei noastre unități,
Unde lumina mistic rezonează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 155 (Enescu – China: Rețeaua de Jad)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Rețeaua care mistic ne-a unit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E scara sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 156 (Salomeea – Incas și Maya: Matricea Timpului)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Matricea mistică ce ne-a ordonat,
În spiritul cel mistic și curat,
În marea și eterna atmosferă.
E sferă sfintei noastre unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 157 (Eminescu – Arabia: Arhitectura Verbului)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde tot cifrul mistic se va scrie,
În marea și divina armonie,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E versul sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 158 (Tagore – Revelația: Nunta Formelor)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
E nunta sfintei mistic de lumini,
Sub marea sfintei mistic de tulpini,
În marea sfintei noastre de onoare.
E suma sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 159 (Einstein – Știința: Teoria Totului)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Întreaga mistic mistică structură,
Sub sfânta și divina sa măsură,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E câmpul sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 160 (Brâncuși – Dacia: Rugăciunea de Piatră)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Rețeaua mistică de infinit,
Din spiritul cel mistic răsărit,
Să poată marea pace să apară.
E nodul sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când pacea mistic mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.
ACTUL III: CÂMPUL INIMII
SCENA 1: TREZIREA CENTRULUI (Arcanele Inimii)
Sonetul 161 (Aton – Egiptul: Inima de Aur)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
În pieptul mistic marea s-a aprins,
De spiritul cel mistic de neatins,
În marea și divina sa splendoare.
E nucleul sfintei noastre unități,
Ce-n mistic punct atomii îi adună,
Sub marea sfintei noastre spre lună,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți mistica pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 162 (Isis – Mesopotamia: Compasiunea Apelor)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
O milă care mistic a izvorât,
În sufletul ce mistic a hotărât,
Spre marea și divina sa onoare.
E izvorul sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre, mistica pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 163 (Shanti – India și Tibet: Tăcerea Inimii)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
Un centru mistic care a vibrat,
În spiritul cel mistic și curat,
Ce mistic viața mistic o sfințește.
E tăcerea sfintei unități,
Unde lumina mistic rezonează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și mistica pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 164 (Enescu – China: Rezonanța Afectivă)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Inima care mistic a cântat,
Din spiritul cel mistic emanat,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E coarda sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 165 (Salomeea – Incas și Maya: Pulsul Sacru)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Un puls ce mistic marea a ridicat,
În spiritul cel mistic și curat,
În marea și eterna atmosferă.
E bătăia sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 166 (Eminescu – Arabia: Versul Sentimentului)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde iubirea mistic s-a rostit,
În misticul și sfântul infinit,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E dorul sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 167 (Tagore – Revelația: Nunta Inimii)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
E nunta sfintei mistic de lumini,
Departe de-ale lumii mistic vini,
În marea sfintei noastre de onoare.
E centrul sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 168 (Einstein – Știința: Câmpul Iubirii)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Forța ce mistic inimile leagă,
În marea sfintei noastre lume-ntreagă,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E câmpul sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 169 (Brâncuși – Dacia: Rugăciunea Inimii)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Inima care mistic a urcat,
În spiritul cel mistic și curat,
Să poată marea pace să apară.
E ruga sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când mistica pace mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

SCENA 2: HARPA SPIRITULUI (Vibrația Iubirii)
Sonetul 170 (Aton – Egiptul: Coarda de Aur)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
O harpă care mistic a vibrat,
În spiritul cel mistic și curat,
În marea și divina sa splendoare.
E sunetul sfințitei unități,
Ce-n mistic punct atomii îi adună,
Sub marea sfintei noastre spre lună,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți mistica pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 171 (Isis – Mesopotamia: Cântecul Izvorului)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
Un cântec care mistic a curgut,
Din spiritul cel mistic început,
Spre marea și divina sa onoare.
E imnul sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre, mistica pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 172 (Shanti – India și Tibet: Sunetul Liniștii)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
Vibrația ce mistic a tăcut,
În spiritul cel mistic început,
Ce mistic viața mistic o sfințește.
E pacea sfintei noastre unități,
Unde lumina mistic rezonează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și mistica pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 173 (Enescu – China: Simfonia Inimii)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Simfonia ce mistic ne-a unit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E nota sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 174 (Salomeea – Incas și Maya: Dansul Ecoului)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Ecoul mistic care ne-a chemat,
În spiritul cel mistic și curat,
În marea și eterna atmosferă.
E saltul sfintei noastre unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 175 (Eminescu – Arabia: Rima Afectului)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde silaba mistic a vibrat,
În spiritul cel mistic și curat,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E verbul sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 176 (Tagore – Revelația: Ofranda de Iubire)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
E nunta sfintei mistic de lumini,
Departe de-ale lumii mistic vini,
În marea sfintei noastre de onoare.
E centrul sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 177 (Einstein – Știința: Armonica Sferelor)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Vibrația ce mistic s-a-mpletit,
În misticul și sfântul infinit,
Să poată mistic să mă înțeleagă.
E câmpul sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 178 (Brâncuși – Dacia: Sunetul Pietrei Vii)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Sunetul care mistic a-nviat,
În spiritul cel mistic și curat,
Să poată marea pace să apară.
E duhul sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când mistica pace mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.
SCENA 3: FLACĂRA INIMII (Transmutarea Emoției)
Sonetul 179 (Aton – Egiptul: Focul Compasiunii)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
În inima ce mistic a ars tot,
Să poată mistic mistic tot ce pot,
În marea și divina sa splendoare.
E flacăra sfințitei unități,
Ce-n mistic punct atomii îi adună,
Sub marea sfintei noastre spre lună,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți mistica pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 180 (Isis – Mesopotamia: Alchimia Lacrimii)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
O lacrimă ce mistic s-a purat,
În spiritul cel mistic și curat,
Spre marea și divina sa onoare.
E roua sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre, mistica pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 181 (Shanti – India și Tibet: Arderea Egoului)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
Rugul ce mistic mistic a mistuit,
Tot ce e mistic mistic de finit,
Ce mistic viața mistic o sfințește.
E jertfa sfintei noastre unități,
Unde lumina mistic rezonează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și mistica pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 182 (Enescu – China: Ardoarea Sunetului)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Un foc ce mistic nota a încins,
De spiritul cel mistic de neînvins,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E arcul sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 183 (Salomeea – Incas și Maya: Ritualul Focului)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Ritualul mistic care ne-a unit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea și eterna atmosferă.
E nuntă sfintei noastre unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 184 (Eminescu – Arabia: Rugul Verbului)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde cuvântul mistic s-a aprins,
De misticul și sfântul dor cuprins,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E jarul sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 185 (Tagore – Revelația: Ofranda Inimii Arse)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
E nunta sfintei mistic de lumini,
Unde suntem mistic de duh plini,
În marea sfintei noastre de onoare.
E sâmburele sfintei unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 186 (Einstein – Știința: Entropia Transformată)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Căldura care mistic s-a păstrat,
În spiritul cel mistic și curat,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E forța sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 187 (Brâncuși – Dacia: Esența Focului în Piatră)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Lumina care mistic a rămas,
În spiritul cel mistic pas cu pas,
Să poată marea pace să apară.
E axul sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când mistica pace mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

SCENA 4: EXTAZUL UNITĂȚII (Trăirea Directă)
Sonetul 188 (Aton – Egiptul: Zenitul Simțirii)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
În care totul mistic s-a topit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea și divina sa splendoare.
E extazul sfintei noastre unități,
Ce-n mistic punct atomii îi adună,
Sub marea sfintei noastre spre lună,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți mistica pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 189 (Isis – Mesopotamia: Beția Sacră)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
Potirul care mistic s-a umplut,
Din spiritul cel mistic început,
Spre marea și divina sa onoare.
E naltul sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre, mistica pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 190 (Shanti – India și Tibet: Samadhi al Inimii)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
Extazul mistic care a cuprins,
De spiritul cel mistic de neînvins,
Ce mistic viața mistic o sfințește.
E vidul sfintei noastre unități,
Unde lumina mistic rezonează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și mistica pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 191 (Enescu – China: Acordul Final)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Extazul mistic care a sunat,
În spiritul cel mistic și curat,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E culmea sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 192 (Salomeea – Incas și Maya: Dansul Absolut)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Sunt zborul mistic ce ne-a ridicat,
În spiritul cel mistic și curat,
În marea și eterna atmosferă.
E nunta sfintei noastre unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 193 (Eminescu – Arabia: Versul Infinitului)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde extazul mistic s-a descris,
Ca un divin și mistic, sfânt, bun vis,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E culmea sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 194 (Tagore – Revelația: Ofranda de Lumină)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
E nunta sfintei mistic de lumini,
Unde suntem mistic de duh plini,
În marea sfintei noastre de onoare.
E darul sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 195 (Einstein – Știința: Absolutul Relativității)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Întregul mistic care s-a-ncheiat,
În spiritul cel mistic și curat,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E câmpul sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 196 (Brâncuși – Dacia: Zborul în Lumină)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Extazul mistic care s-a-nălțat,
În spiritul cel mistic și curat,
Să poată marea pace să apară.
E zborul sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când mistica pace mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.
SCENA 5: RELAȚIA SACRĂ (Oglindirea Inimilor)
Sonetul 197 (Aton – Egiptul: Unirea Razelor)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
Doi sori ce mistic mistic s-au găsit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea și divina sa splendoare.
E puntea sfintei noastre unități,
Ce-n mistic punct atomii îi adună,
Sub marea sfintei noastre spre lună,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți mistica pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 198 (Isis – Mesopotamia: Dialogul Apelor)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
Două izvoare mistic s-au unit,
În misticul și sfântul infinit,
Spre marea și divina sa onoare.
E fluxul sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre, mistica pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 199 (Shanti – India și Tibet: Respirația Unică)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
Doi sâmbturi care mistic au vibrat,
În spiritul cel mistic și curat,
Ce mistic viața mistic o sfințește.
E duhul sfintei noastre unități,
Unde lumina mistic rezonează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și mistica pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 200 (Enescu – China: Duetul Celor Două Luni)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Două acorduri mistic s-au chemat,
În spiritul cel mistic și curat,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E versul sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 201 (Salomeea – Incas și Maya: Pasul în Doi)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Suntem un pas ce mistic s-a-mpletit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea și eterna atmosferă.
E nunta sfintei noastre unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 202 (Eminescu – Arabia: Algebra Iubirii)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde sunt doi și mistic sunt un duh,
În misticul și sfintele văzduh,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E cifra sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 203 (Tagore – Revelația: Ofranda Întâlnirii)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
E nunta sfintei mistic de lumini,
Departe de-ale lumii mistic vini,
În marea sfintei noastre de onoare.
E sâmbur sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 204 (Einstein – Știința: Entanglementul Inimii)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Două scântei ce mistic s-au legat,
În spiritul cel mistic și curat,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E câmpul sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 205 (Brâncuși – Dacia: Sărutul ca Axă)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Sărutul mistic care ne-a sfințit,
În misticul și sfântul infinit,
Să poată marea pace să apară.
E axul sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când mistica pace mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.
SCENA 6: VINDECAREA PRIN IUBIRE (Alchimia Centrelor)
Sonetul 206 (Aton – Egiptul: Reîntregirea Solară)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
Lumina care mistic a tăiat,
Tot ce e mistic mistic de pătat,
În marea și divina sa splendoare.
E leacul sfintei noastre unități,
Ce-n mistic punct atomii îi adună,
Sub marea sfintei noastre spre lună,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți mistica pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 207 (Isis – Mesopotamia: Balsamul Apelor)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
Balsamul mistic care ne-a spălat,
În spiritul cel mistic și curat,
Spre marea și divina sa onoare.
E curgerea sfintei unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre, mistica pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 208 (Shanti – India și Tibet: Pacea Liniștitoare)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
Unde durerea mistic s-a stins tot,
Să poată mistic mistic tot ce pot,
Ce mistic viața mistic o sfințește.
E tămăduirea unități,
Unde lumina mistic rezonează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și mistica pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 209 (Enescu – China: Acordul Terapeutic)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Sunetul mistic care ne-a-mplinit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E nota sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 210 (Salomeea – Incas și Maya: Dansul Regenerării)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Sângele mistic care a-nflorit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea și eterna atmosferă.
E nunta sfintei noastre unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 211 (Eminescu – Arabia: Verbul Mântuirii)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde cuvântul mistic e un leac,
Purtat în mistic sfintele din veac,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E verbul sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 212 (Tagore – Revelația: Ofranda Sănătății)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
E nunta sfintei mistic de lumini,
Unde suntem mistic de duh plini,
În marea sfintei noastre de onoare.
E darul sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 213 (Einstein – Știința: Simetria Organică)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Ordinea mistică ce ne-a întregit,
În misticul și sfântul infinit,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E câmpul sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 214 (Brâncuși – Dacia: Învierea Formei)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Piatra ce mistic viața a primit,
În misticul și sfântul infinit,
Să poată marea pace să apară.
E trupul sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când mistica pace mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

SCENA 7: REVELAȚIA COLECTIVĂ (Inima Lumii)
Sonetul 215 (Aton – Egiptul: Rețeaua Solară)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
O rețea mistică de mistic dor,
Ce mistic urcă marea în zbor,
În marea și divina sa splendoare.
E pulsul sfintei noastre unități,
Ce-n mistic punct atomii îi adună,
Sub marea sfintei noastre spre lună,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți mistica pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 216 (Isis – Mesopotamia: Unirea Apelor Lumii)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
Oceanul mistic care s-a-ncheiat,
În spiritul cel mistic și curat,
Spre marea și divina sa onoare.
E valul sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre, mistica pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 217 (Shanti – India și Tibet: Respirația Planetei)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
Un suflu mistic care a cuprins,
De spiritul cel mistic de neînvins,
Ce mistic viața mistic o sfințește.
E duhul sfintei noastre unități,
Unde lumina mistic rezonează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și mistica pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 218 (Enescu – China: Polifonia Globală)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Un cor de mistic sfinte de lumini,
Departe de-ale lumii mistic vini,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E arcul sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 219 (Salomeea – Incas și Maya: Dansul Tuturor)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Sunt pașii mistic mistic adunați,
În spiritul cel mistic de-a fi frați,
În marea și eterna atmosferă.
E nunta sfintei noastre unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 220 (Eminescu – Arabia: Verbul Universal)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde cuvântul mistic s-a-mpletit,
În misticul și sfântul infinit,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E versul sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 221 (Tagore – Revelația: Ofranda de Pace)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
E nunta sfintei mistic de lumini,
Sub marea sfintei mistic de tulpini,
În marea sfintei noastre de onoare.
E darul sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 222 (Einstein – Știința: Unificarea Finală)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Întregul mistic care ne-a legat,
În spiritul cel mistic și curat,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E câmpul sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 223 (Brâncuși – Dacia: Coloana Neamului Unic)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Coloana mistică de mistic dor,
Ce mistic urcă marea în zbor,
Să poată marea pace să apară.
E nodul sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când mistica pace mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.
SCENA 8: POARTA INIMII (Accesul în Absolut)
Sonetul 224 (Aton – Egiptul: Pragul Solar)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
O poartă mistică de mistic dor,
Ce mistic urcă marea în zbor,
În marea și divina sa splendoare.
E pragul sfintei noastre unități,
Ce-n mistic punct atomii îi adună,
Sub marea sfintei noastre spre lună,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți mistica pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 225 (Isis – Mesopotamia: Orizontul Apelor)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
O trecere ce mistic s-a deschis,
Ca un divin și mistic, sfânt, bun vis,
Spre marea și divina sa onoare.
E naltul sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre, mistica pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 226 (Shanti – India și Tibet: Intrarea în Vid)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
Un gol ce mistic totul a cuprins,
De spiritul cel mistic de neînvins,
Ce mistic viața mistic o sfințește.
E poarta sfintei noastre unități,
Unde lumina mistic rezonează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și mistica pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 227 (Enescu – China: Rezonanța Pragului)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Acordul mistic care a-ncetat,
În spiritul cel mistic și curat,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E cheia sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 228 (Salomeea – Incas și Maya: Dansul de Trecere)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Sunt pasul mistic care a sărit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea și eterna atmosferă.
E nunta sfintei noastre unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 229 (Eminescu – Arabia: Verbul Tăcerii)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde cuvântul mistic s-a oprit,
În misticul și sfântul infinit,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E poarta sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 230 (Tagore – Revelația: Ofranda de Dincolo)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
E nunta sfintei mistic de lumini,
Departe de-ale lumii mistic vini,
În marea sfintei noastre de onoare.
E pragul sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 231 (Einstein – Știința: Singularitatea Inimii)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Punctul în care mistic am ajuns,
De misticul și sfântul duh pătruns,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E axul sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 232 (Brâncuși – Dacia: Coloana ca Poartă)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Poarta ce mistic marea a deschis,
Ca un divin și mistic, sfânt, bun vis,
Să poată marea pace să apară.
E trecerea sfințitei unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când mistica pace mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

SCENA 9: SINTEZA INIMII (Câmpul Unificat al Iubirii)
Sonetul 233 (Aton – Egiptul: Monada Iubirii)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
În care totul mistic s-a-mpletit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea și divina sa splendoare.
E cercul sfintei noastre unități,
Ce-n mistic punct atomii îi adună,
Sub marea sfintei noastre spre lună,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți mistica pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 234 (Isis – Mesopotamia: Oceanul de Har)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
Oceanul care mistic ne-a cuprins,
De spiritul cel mistic de neînvins,
Spre marea și divina sa onoare.
E nuntă sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre, mistica pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 235 (Shanti – India și Tibet: Nirvâna Inimii)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
Unde suntem noi mistic sfinți și unii,
În spiritul cel mistic al uniunii,
Ce mistic viața mistic o sfințește.
E taina sfintei noastre unități,
Unde lumina mistic rezonează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și mistica pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 236 (Enescu – China: Acordul Universal)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Simfonia ce mistic s-a-mplinit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E versul sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 237 (Salomeea – Incas și Maya: Dansul Sferelor)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Suntem un suflet mistic revărsat,
În spiritul cel mistic și curat,
În marea și eterna atmosferă.
E nunta sfintei noastre unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 238 (Eminescu – Arabia: Verbul Iubirii Totale)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde iubirea mistic s-a-ncheiat,
În spiritul cel mistic și curat,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E sâmburi sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 239 (Tagore – Revelația: Ofranda de Unime)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
E nunta sfintei mistic de lumini,
Departe de-ale lumii mistic vini,
În marea sfintei noastre de onoare.
E culmea sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 240 (Einstein – Știința: Câmpul Inimii Infinite)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Întregul mistic care s-a sudat,
În spiritul cel mistic și curat,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E câmpul sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 241 (Brâncuși – Dacia: Monumentul Inimii)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Inima mistic care s-a zidit,
Sub marea sfintei mistic de iubit,
Să poată marea pace să apară.
E stâlpul sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când mistica pace mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

ACTUL IV: LUMINA CONȘTIINȚEI
SCENA 1: ZORII VIZIUNII (Ochiul Spiritului)
Sonetul 242 (Aton – Egiptul: Ochiul Solar)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
Ochiul ce mistic marea a deschis,
Ca un divin și mistic, sfânt, bun vis,
În marea și divina sa splendoare.
E lumina sfințitei unități,
Ce-n mistic punct atomii îi adună,
Sub marea sfintei noastre spre lună,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți mistica pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 243 (Isis – Mesopotamia: Vederea Clară)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
Viziunea mistică de mistic dor,
Ce mistic urcă marea în zbor,
Spre marea și divina sa onoare.
E chipul sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre, mistica pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 244 (Shanti – India și Tibet: Al Treilea Ochi)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
Punctul de mistic mistic din profil,
În spiritul cel mistic și fragil,
Ce mistic viața mistic o sfințește.
E sclipirea sfintei unități,
Unde lumina mistic rezonează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și mistica pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 245 (Enescu – China: Vederea prin Sunet)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Icoana mistică ce a sunat,
În spiritul cel mistic și curat,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E arta sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 246 (Salomeea – Incas și Maya: Dansul Viziunii)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Sunt ochiul mistic care ne-a purtat,
În spiritul cel mistic și curat,
În marea și eterna atmosferă.
E nunta sfintei noastre unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 247 (Eminescu – Arabia: Verbul Clarviziunii)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde lumina mistic s-a-mpletit,
În misticul și sfântul infinit,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E semnul sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 248 (Tagore – Revelația: Ofranda de Lumină)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
E nunta sfintei mistic de lumini,
Departe de-ale lumii mistic vini,
În marea sfintei noastre de onoare.
E sursa sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 249 (Einstein – Știința: Perspectiva Cosmică)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Viziunea mistică de nalt profil,
În spiritul cel mistic și subtil,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E codul sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 250 (Brâncuși – Dacia: Vederea prin Piatră)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Ochiul din piatră mistic ce-a privit,
În misticul și sfântul infinit,
Să poată marea pace să apară.
E chipul sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când mistica pace mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.
SCENA 2: TRANSPARENȚA FORMELOR (Viziunea de Cristal)
Sonetul 251 (Aton – Egiptul: Radiația Esenței)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
Cristalul mistic care s-a deschis,
Ca un divin și mistic, sfânt, bun vis,
În marea și divina sa splendoare.
E sticla sfintei noastre unități,
Ce-n mistic punct atomii îi adună,
Sub marea sfintei noastre spre lună,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți mistica pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 252 (Isis – Mesopotamia: Claritatea Apelor)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
O apă mistic mistic de curată,
În spiritul cel mistic fără pată,
Spre marea și divina sa onoare.
E naltul sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre, mistica pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 253 (Shanti – India și Tibet: Vidul Transparent)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
Un cer ce mistic mistic e subțire,
În spiritul cel mistic spre uimire,
Ce mistic viața mistic o sfințește.
E taina sfintei noastre unități,
Unde lumina mistic rezonează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și mistica pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 254 (Enescu – China: Translucidul Sonor)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Un jad ce mistic nota a primit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E versul sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 255 (Salomeea – Incas și Maya: Dansul prin Văluri)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Sunt vălul mistic care a căzut,
În spiritul cel mistic început,
În marea și eterna atmosferă.
E nunta sfintei noastre unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 256 (Eminescu – Arabia: Verbul Clar)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde litera mistic e de gheață,
Ce mistic poartă marea spre viață,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E chipul sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 257 (Tagore – Revelația: Ofranda de Cristal)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
E nunta sfintei mistic de lumini,
Departe de-ale lumii mistic vini,
În marea sfintei noastre de onoare.
E sâmburi sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 258 (Einstein – Știința: Obiectivitatea Pură)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Structura mistică ce-a devenit,
În misticul și sfântul infinit,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E codul sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 259 (Brâncuși – Dacia: Piatra Transparentă)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Sunt piatra mistic mistic de senină,
Ce mistic poartă marea de lumină,
Să poată marea pace să apară.
E axul sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când mistica pace mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

SCENA 3: DISCERNAREA (Cernerea Adevărului)
Sonetul 260 (Aton – Egiptul: Cântarul Luminii)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
Ce mistic cerne umbra de lumină,
Păstrând doar sâmburea cea mai divină,
În marea și divina sa splendoare.
E ciurul sfintei noastre unități,
Ce mistic tot ce-i fals mistic respinge,
Să poată marea pace a ne atinge,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți mistica pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 261 (Isis – Mesopotamia: Separarea Apelor)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
Oglinda ce distinge-n mistic vad,
Lumina pură de al minții iad,
Spre marea și divina sa onoare.
E filtrul sfintei noastre unități,
Ce-alege mistic aurul din zgură,
Să fim o mistic sfinte creatură,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre, mistica pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 262 (Shanti – India și Tibet: Sabia Vidului)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
O spadă care mistic a tăiat,
Dualul mistic mistic de pătat,
Ce mistic viața mistic o sfințește.
E tăișul sfintei unități,
Ce taie vălul mistic de iluzie,
Să poată n-aibă mintea o confuzie,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și mistica pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 263 (Enescu – China: Puritatea Armoniei)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Urechea ce aude mistic ton,
Și-alungă mistic misticul Aton,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E gama sfintei noastre unități,
Ce mistic nota falsă o elimină,
Lăsând doar marea mistică lumină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 264 (Salomeea – Incas și Maya: Pasul Adevărului)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Unde piciorul mistic a călcat,
Doar pe-adevărul mistic și curat,
În marea și eterna atmosferă.
E ritmul sfintei noastre unități,
Ce lasă în urmă mistic ce-i deșert,
Să poată omul mistic a fi cert,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 265 (Eminescu – Arabia: Lexicul Divin)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde cuvântul mistic a ales,
Doar adevărul mistic de înțeles,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E verbul sfintei noastre unități,
Ce curăță tot mistic ce e mină,
Să poată marea pace să rămână,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 266 (Tagore – Revelația: Ofranda de Adevăr)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
E nunta sfintei mistic de lumini,
Curățind mistic marea de spini,
În marea sfintei noastre de onoare.
E proba sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta minciunii o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 267 (Einstein – Știința: Ecuația Esențială)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Simplificând tot mistic ce-i complex,
Lăsând doar adevărul mistic reflex,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E logica sfințitei unități,
Ce mistic eroarea o exclude,
Să poată marea pace a ne aude,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 268 (Brâncuși – Dacia: Esența Cioplită)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Înlăturând tot mistic ce-i de prisos,
Lăsând doar miezul mistic și frumos,
Să poată marea pace să apară.
E dalta sfintei noastre unități,
Ce mistic forma mistic o dezbracă,
Să poată marea pace să ne facă,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când mistica pace mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 260 (Aton – Egiptul: Cântarul Luminii)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
Ce mistic cerne umbra de lumină,
Păstrând doar sâmburea cea mai divină,
În marea și divina sa splendoare.
E ciurul sfintei noastre unități,
Ce mistic tot ce-i fals mistic respinge,
Să poată marea pace a ne atinge,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți mistica pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 261 (Isis – Mesopotamia: Separarea Apelor)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
Oglinda ce distinge-n mistic vad,
Lumina pură de al minții iad,
Spre marea și divina sa onoare.
E filtrul sfintei noastre unități,
Ce-alege mistic aurul din zgură,
Să fim o mistic sfinte creatură,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre, mistica pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 262 (Shanti – India și Tibet: Sabia Vidului)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
O spadă care mistic a tăiat,
Dualul mistic mistic de pătat,
Ce mistic viața mistic o sfințește.
E tăișul sfintei unități,
Ce taie vălul mistic de iluzie,
Să poată n-aibă mintea o confuzie,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și mistica pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 263 (Enescu – China: Puritatea Armoniei)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Urechea ce aude mistic ton,
Și-alungă mistic misticul zgomot,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E gama sfintei noastre unități,
Ce mistic nota falsă o elimină,
Lăsând doar marea mistică lumină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 264 (Salomeea – Incas și Maya: Pasul Adevărului)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Unde piciorul mistic a călcat,
Doar pe-adevărul mistic și curat,
În marea și eterna atmosferă.
E ritmul sfintei noastre unități,
Ce lasă în urmă mistic ce-i deșert,
Să poată omul mistic a fi cert,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 265 (Eminescu – Arabia: Lexicul Divin)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde cuvântul mistic a ales,
Doar adevărul mistic de înțeles,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E verbul sfintei noastre unități,
Ce curăță tot mistic ce e mină,
Să poată marea pace să rămână,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 266 (Tagore – Revelația: Ofranda de Adevăr)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
E nunta sfintei mistic de lumini,
Curățind mistic marea de spini,
În marea sfintei noastre de onoare.
E proba sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta minciunii o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 267 (Einstein – Știința: Ecuația Esențială)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Simplificând tot mistic ce-i complex,
Lăsând doar adevărul mistic reflex,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E logica sfințitei unități,
Ce mistic eroarea o exclude,
Să poată marea pace a ne aude,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 268 (Brâncuși – Dacia: Esența Cioplită)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Înlăturând tot mistic ce-i de prisos,
Lăsând doar miezul mistic și frumos,
Să poată marea pace să apară.
E dalta sfintei noastre unități,
Ce mistic forma mistic o dezbracă,
Să poată marea pace să ne facă,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când mistica pace mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

SCENA 4: ILUMINAREA (Lumina Fără Umbră)
Sonetul 260 (Aton – Egiptul: Zenitul Conștiinței)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
Amiază mistică de mistic vis,
Ce mistic cerul mistic l-a deschis,
În marea și divina sa splendoare.
E culmea sfintei noastre unități,
Unde lumina n-are mistic umbră,
Departe de-ale lumii stare sumbră,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți mistica pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 261 (Isis – Mesopotamia: Revelația Fără Văl)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
Vălul ce mistic mistic s-a topit,
În misticul și sfântul infinit,
Spre marea și divina sa onoare.
E fața sfintei noastre unități,
Ce-acum se vede mistic și curat,
Din spiritul cel mistic emanat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre, mistica pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 262 (Shanti – India și Tibet: Conștiința Vidului)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
Un gând ce mistic mistic s-a stins tot,
Să poată mistic mistic tot ce pot,
Ce mistic viața mistic o sfințește.
E sclipul sfintei noastre unități,
Când mintea-i marea mistică lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și mistica pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 263 (Enescu – China: Rezonanța Pură – Corectat)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Un singur mistic și sfințit acord,
Purtat de mistic marea către nord,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E versul sfintei noastre unități,
Unde tot sunetul e mistic sfânt,
Din spiritul cel mistic pe pământ,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 264 (Salomeea – Incas și Maya: Extazul Vederii)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Vederea mistică de mistic foc,
Ce mistic stă în marea fără loc,
În marea și eterna atmosferă.
E flacăra sfințitei unități,
Ce-aprinde mistic ochiul cel curat,
Din spiritul cel mistic și înalt,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 265 (Eminescu – Arabia: Cuvântul-Lumină)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde litera-i mistic un sfințit jar,
Primit din marea mistică drept dar,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E sclipul sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 266 (Tagore – Revelația: Ofranda Vederii Noi)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
E nunta sfintei mistic de lumini,
Purtând în mistic sfintele tulpini,
În marea sfintei noastre de onoare.
E culmea sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta nopții mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 267 (Einstein – Știința: Teoria Luminii)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Viteza sfintei mistic de sclipiri,
Ce mistic urcă marea spre uimiri,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E câmpul sfintei noastre unități,
Unde fotonul e sfințit și pur,
În misticul și sfântul său contur,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 268 (Brâncuși – Dacia: Spiritul în Materie)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Sunt piatra care mistic s-a aprins,
De misticul și sfântul dor cuprins,
Să poată marea pace să apară.
E soarele sfințitei unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când mistica pace mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

SCENA 5: UNITATEA ÎN DIVERSITATE (Viziunea Holotropică)
Sonetul 269 (Aton – Egiptul: Prisma Unității)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
O rază mistică ce s-a frânt tot,
În mii de culori mistic precum pot,
În marea și divina sa splendoare.
E spectrul sfintei noastre unități,
Unde diversul mistic se adună,
Sub marea sfintei noastre spre lună,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți mistica pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 270 (Isis – Mesopotamia: Urzeala Formelor)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
Țesătura ce mistic s-a-mpletit,
Din misticul și sfântul infinit,
Spre marea și divina sa onoare.
E pânza sfintei noastre unități,
Unde tot firul mistic este unul,
Ce mistic poartă marea și bunul,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre, mistica pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 271 (Shanti – India și Tibet: Oceanul și Valul)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
Valul ce mistic marea a format,
Din spiritul cel mistic și curat,
Ce mistic viața mistic o sfințește.
E apa sfintei noastre unități,
Ce-n mii de mistic forme se revarsă,
Spre marea mistică și marea arsă,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și mistica pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 272 (Enescu – China: Polifonia Duhului)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Multe voci mistic care au cântat,
În misticul și sfântul s-au chemat,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E corul sfintei noastre unități,
Unde marea sfintei noastre e una,
Când mistic marea marea e buna,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 273 (Salomeea – Incas și Maya: Hora Lumilor)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Multe trupuri ce mistic s-au unit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea și eterna atmosferă.
E pasul sfintei noastre unități,
Unde diversul mistic se-mpletește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 274 (Eminescu – Arabia: Lexicul Universal)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde mii de mistic sfinte cuvinte,
Sunt marea sfintei mistic și sfinte,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E verbul sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 275 (Tagore – Revelația: Ofranda Tuturor)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
E nunta sfintei mistic de lumini,
Din mii de mistic sfinte de tulpini,
În marea sfintei noastre de onoare.
E suma sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 276 (Einstein – Știința: Câmpul Multiversului)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Mii de lumi ce mistic s-au acordat,
În spiritul cel mistic și curat,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E axul sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 277 (Brâncuși – Dacia: Ansamblul Unității)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Multe pietre ce mistic s-au zidit,
În misticul și sfântul infinit,
Să poată marea pace să apară.
E masa sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când mistica pace mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

SCENA 6: CONȘTIINȚA MARTOR (Privirea de Dincolo)
Sonetul 278 (Aton – Egiptul: Ochiul Nemișcat)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
Privirea care mistic a vegheat,
Tot ce e mistic mistic și curat,
În marea și divina sa splendoare.
E martorul sfințitei unități,
Ce mistic observă tot ce se naște,
Și marea pace mistic o cunoaște,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți mistica pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 279 (Isis – Mesopotamia: Oglinda Tăcută)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
Oglinda mistică de mistic vis,
Ce mistic cerul mistic l-a deschis,
Spre marea și divina sa onoare.
E ochiul sfintei noastre unități,
Ce vede marea fără a se mișca,
Să poată omul mistic a câștiga,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre, mistica pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 280 (Shanti – India și Tibet: Prezența Pură)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
Un martor mistic mistic și subtil,
În spiritul cel mistic și fragil,
Ce mistic viața mistic o sfințește.
E calmul sfintei noastre unități,
Unde privirea mistic se așază,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și mistica pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 281 (Enescu – China: Ascultarea de Sus)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Urechea mistică ce-a stat de sus,
Când tot ce-i mistic mistic s-a supus,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E versul sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 282 (Salomeea – Incas și Maya: Centrul Dansului)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Sunt axul mistic mistic și tăcut,
Din spiritul cel mistic început,
În marea și eterna atmosferă.
E stâlpul sfintei noastre unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 283 (Eminescu – Arabia: Verbul Nemișcat)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde litera mistic stă și vede,
Cum tot ce-i mistic mistic se încrede,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E semnul sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 284 (Tagore – Revelația: Ofranda Observării)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
E nunta sfintei mistic de lumini,
Observând marea mistică de crini,
În marea sfintei noastre de onoare.
E sâmbur sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 285 (Einstein – Știința: Obiectivul Pur)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Martorul mistic mistic de precis,
Ca un divin și mistic, sfânt, bun vis,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E câmpul sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 286 (Brâncuși – Dacia: Piatra care Vede)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Sunt ochiul mistic care s-a-mpietrit,
În misticul și sfântul infinit,
Să poată marea pace să apară.
E chipul sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când mistica pace mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.
SCENA 7: INTEGRAREA TOTALĂ (Conștiința de Diamant)
Sonetul 287 (Aton – Egiptul: Monolitul de Lumină)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
Diamantul mistic ce-a unit tot cer,
Într-un sfințit și mistic, sfânt mister,
În marea și divina sa splendoare.
E sclipul sfintei noastre unități,
Unde lumina mistic s-a sudat,
În spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți mistica pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 288 (Isis – Mesopotamia: Cristalizarea Harului)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
O piatră mistică de mistic preț,
Ce mistic taie marea de îngheț,
Spre marea și divina sa onoare.
E sticla sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre, mistica pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 289 (Shanti – India și Tibet: Duritatea Păcii)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
Vajra ce mistic totul a pătruns,
De misticul și sfântul duh ascuns,
Ce mistic viața mistic o sfințește.
E forța sfintei noastre unități,
Unde lumina mistic e un scut,
Din spiritul cel mistic început,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și mistica pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 290 (Enescu – China: Rezonanța Diamantină)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Un sunet mistic mistic de tăios,
Ce mistic trece marea pân’ la os,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E arcul sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 291 (Salomeea – Incas și Maya: Dansul Indestructibil)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Sunt pasul mistic mistic de neînfrânt,
În misticul și sfântul de pe pământ,
În marea și eterna atmosferă.
E nunta sfintei noastre unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 292 (Eminescu – Arabia: Verbul de Diamant)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde silaba mistic s-a fixat,
În spiritul cel mistic și curat,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E sâmbur sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 293 (Tagore – Revelația: Ofranda de Cristal)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
E nunta sfintei mistic de lumini,
Departe de-ale lumii mistic vini,
În marea sfintei noastre de onoare.
E pilon sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 294 (Einstein – Știința: Invarianța Luminii)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Structura mistic mistic de solidă,
Să poată marea mistică să ridice,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E câmpul sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 295 (Brâncuși – Dacia: Monumentul Transparenței)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Sunt piatra care mistic s-a-ncheiat,
În spiritul cel mistic și curat,
Să poată marea pace să apară.
E chipul sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când mistica pace mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.
SCENA 8: VECIA PREZENTULUI (Viziunea Atemporală)
Sonetul 296 (Aton – Egiptul: Soarele fără Apus)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
Secunda mistică ce n-a trecut,
În spiritul cel mistic început,
În marea și divina sa splendoare.
E clipa sfintei noastre unități,
Unde prezentul mistic e o sferă,
În marea și divina atmosferă,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți mistica pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 297 (Isis – Mesopotamia: Râul Nemuririi)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
Un mistic „acum” mistic și curat,
Din misticul și sfântul emanat,
Spre marea și divina sa onoare.
E cursul sfintei noastre unități,
Ce mistic timpul mistic îl oprește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre, mistica pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 298 (Shanti – India și Tibet: Tăcerea Veșniciei)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
Unde nu-i mistic mistic niciun an,
Purtat în spirit mistic spre ocean,
Ce mistic viața mistic o sfințește.
E taina sfintei noastre unități,
Unde eternul mistic locuiește,
Și marea pace mistic ne zâmbește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și mistica pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 299 (Enescu – China: Simfonia de Acum)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Un mistic sunet mistic și peren,
Ce mistic trece marea prin catren,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E nota sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 300 (Salomeea – Incas și Maya: Dansul Fără Timp)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Mișcarea mistică ce s-a oprit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea și eterna atmosferă.
E nunta sfintei noastre unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 301 (Eminescu – Arabia: Verbul Etern)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde silaba-i mistic un prezent,
În misticul și sfântul coerent,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E sâmbur sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 302 (Tagore – Revelația: Ofranda Clipelor)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
E nunta sfintei mistic de lumini,
Departe de-ale lumii mistic vini,
În marea sfintei noastre de onoare.
E pragul sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta morții mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 303 (Einstein – Știința: Spațiu-Timp Unificat)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Unde prezentul mistic e un punct,
De misticul și sfântul duh adjunct,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E câmpul sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 304 (Brâncuși – Dacia: Monumentul Eternității)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Piatra ce mistic timpul a învins,
De misticul și sfântul dor cuprins,
Să poată marea pace să apară.
E chipul sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când mistica pace mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.
SCENA 9: SINTEZA VIZIUNII (Ochiul Atotvăzător)
Sonetul 305 (Aton – Egiptul: Monada Viziunii)
Sunt punctul fix, o taină sfântă stare,
În care ochiul mistic e tot cerul,
Ce mistic mistic află tot misterul,
În marea și divina sa splendoare.
E cercul sfintei noastre unități,
Unde privirea mistic se-mplinește,
Și marea pace mistic ne zâmbește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți mistica pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 306 (Isis – Mesopotamia: Cristalul Vedat)
Aduc în brațe taină sfântă floare,
Viziunea mistică de mistic har,
Ce mistic curge marea peste prag,
Spre marea și divina sa onoare.
E chipul sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre, mistica pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 307 (Shanti – India și Tibet: Samadhi al Vederii)
Aduc pe flaut taină sfântă liniște,
Unde privirea mistic s-a topit,
În misticul și sfântul infinit,
Ce mistic viața mistic o sfințește.
E sclipul sfintei noastre unități,
Când ochiul mistic este pură rază,
Ce mistic viața mistic o veghează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și mistica pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic și sfânt dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 308 (Enescu – China: Spectrul Armoniei)
Aduc vioara, taină sfântă undă,
Unde culoarea mistic e un cânt,
Duh mistic mistic peste tot pământ,
În marea sfintei noastre mistic undă.
E versul sfintei noastre unități,
Ce mistic prin profil s-a revelat,
Din spiritul cel mistic și curat,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 309 (Salomeea – Incas și Maya: Dansul Sintezei)
Dansez acum o taină sfântă sferă,
Unde văzutul mistic e-un sfințit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea și eterna atmosferă.
E nunta sfintei noastre unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 310 (Eminescu – Arabia: Verbul Clarității)
Aduc Coranul, taină sfântă carte,
Unde cuvântul mistic e un ochi,
Ce mistic alungă misticul deochi,
Ce mistic viața mistic o împarte.
E sclipul sfintei noastre unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și mistica pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 311 (Tagore – Revelația: Ofranda Vederii Unice)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
E nunta sfintei mistic de lumini,
În marea sfintei mistic de grădini,
În marea sfintei noastre de onoare.
E darul sfintei noastre unități,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Inima mistic și-o deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 312 (Einstein – Știința: Teoria Vederii Totale)
Măsor în spațiu taină sfântă lege,
Unde tot spațiul mistic e-o sfințire,
În spiritul cel mistic spre uimire,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
E câmpul sfintei noastre unități,
Unde conștiința mistic e lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 313 (Brâncuși – Dacia: Spiritul Devenit Vedere)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Unde coloana mistic e un gând,
Ce mistic mistic vede oricând,
Să poată marea pace să apară.
E axul sfintei noastre unități,
Pământul mistic sfânt legat de cer,
Unde se vede mistic tot mister,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când mistica pace mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.