ACTUL I: VALEA VIZIUNII
SCENA 1: RADIAȚIA UNITĂȚII
Sonetul 1 (Aton – Zoroastru și Focul Pur)
Sunt focul viu în taină sfântă pus,
Ce mistic cerul totul îl aprinde,
Și pacea lină-n brațe o cuprinde,
Sub soarele ce mistic s-a adus.
Zoroastru vede marea unitate,
În lupta dintre umbră și lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În vatra sfintei noastre libertate.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce arde mistic răul din țărână,
Când pacea mistic mistic e stăpână,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți marea pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 2 (Isis – Moise și Legea Matcă)
Aduc în brațe taină sfântă matcă,
A Tablelor ce mistic s-au sfințit,
În misticul și sfântul infinit,
Când ura veche mistic vrea să tacă.
Prin Moise marea mistic se deschide,
Spre marea și divina sa onoare,
Spre marea și divina sa splendoare,
Când spiritul tot răul îl închide.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 3 (Shanti – Krishna și Flautul Păcii)
Aduc pe flaut taină sfântă pace,
Așa cum Krishna mistic a cântat,
În misticul și sfântul său palat,
Sub voia care mistic ne desface.
Gita e marea noastră deșteptare,
O mistică și sfântă marea stare,
Spre marea și divina sa splendoare,
În marea sfintei noastre de onoare.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic sfânt decor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 4 (Enescu – Buddha și Eterul Nirvanei)
Aduc vioara-n taină sfântă sferă,
Să cânt Nirvăna mistică și clară,
Ce-n suflet mistic vrea să apară,
În marea și eterna atmosferă.
Buddha ne-nvață marea renunțare,
Să zidiți marea noastră de iubire,
Spre marea și divina sa unire,
Spre marea și divina sa splendoare.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic mistic nota o sfințește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 5 (Salomeea – Isus și Dansul Învierii)
Dansez acum a taină sfântă viață,
Așa cum Cristos mistic a iubit,
În misticul și sfântul infinit,
Sub marea sfintei noastre de povață.
Iubirea este marea deșteptare,
Ce mistic moartea mistic o învinge,
Și focul urii mistic îl va stinge,
Spre marea și divina sa splendoare.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul totul îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic sfinte cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 6 (Eminescu – Mohamed și Verbul Unic)
Aduc Coranul, taină sfântă vers,
Ce mistic prin profet s-a revelat,
Din spiritul cel mistic emanat,
Peste întregul mistic univers.
Mohamed spune marea unitate,
Sub ochiul mistic sfinte și supus,
Când marea pace mistic s-a adus,
În vatra sfintei noastre libertate.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic mistic limba o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic sfinte zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 7 (Tagore – Bab și Poarta Zilei)
Aduc ofranda, taină sfântă poartă,
Prin care Bab ne mistic a vestit,
Că timpul mistic sfinte a sosit,
Spre marea noastră mistică de soartă.
Anunț venirea sfintei unități,
Prin mistic sfinte flori de bunătate,
Spre marea sfintei noastre libertate,
În vatra sfintei noastre demnități.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Ce mistic inima o mistic deschide,
Și poarta mistic mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic sfinte nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 8 (Einstein – Baha’u’llah și Știința Unității)
Măsor acum a taină sfântă lege,
A Gloriei ce mistic s-a-ntrupat,
În misticul său duh am ancorat,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
Baha’u’llah e marea deșteptare,
Ce neamurile mistic le unește,
Și pacea mistic mistic o vestește,
Spre marea și divina sa splendoare.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic mistic totul integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfinte spor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 9 (Brâncuși – Zamolxe și Trunchiul Etern)
Cioplesc esența, taină sfântă dacă,
Unde Zamolxe mistic ne-a unit,
În misticul și sfântul infinit,
Când ura veche mistic vrea să tacă.
El este trunchiul sfintei unități,
Ce toate religiile le cuprinde,
Când focul mistic sfinte se aprinde,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Ca o divină și eternă scară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

SCENA 2: VORTEXUL CONȘTIINȚEI (Arcanele 9-17)
Sonetul 10 (Aton – Pustnicul: Câmpul Subcuantic)
Sunt punctul interior, taină sfântă,
Un câmp subcuantic, mistic și tăcut,
Din spiritul cel mistic început,
Sub imnul care cerul îl încântă.
Sunt Pustnicul, în vid am ancorat,
O gaură de vierme spre lumină,
O stare pură, mistică, divină,
Din spiritul cel mistic emanat.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți marea pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 11 (Isis – Roata Norocului: Torul și Vortexul)
Aduc în brațe taină sfântă roată,
Un toroid ce mistic se rotește,
Și pacea lină mistic ne privește,
În marea sfintei noastre mistic soartă.
Sunt Roata, un vortex de energie,
Entanglementul sfintei unități,
În vatra sfintei noastre libertăți,
Purtând în ea marea sfintei melodie.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 12 (Shanti – Puterea: Entanglementul Inimii)
Aduc puterea, taină sfântă forță,
Ce mistic leul mistic îl îmblânzește,
Când ochiul mistic blând ne privește,
Purtând a păcii mistic sfinte torță.
Sunt Forța, câmpul mistic, fundamental,
Unde toți atomii mistic se unesc,
Sub spiritul cel mistic și ceresc,
Într-un acord divin și transcendental.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic sfânt decor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 13 (Enescu – Spânzuratul: Inversia Cuantică)
Aduc vioara-n taină sfântă sferă,
Sunt Spânzuratul, mistic am privit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea și eterna atmosferă.
Inversia este marea deșteptare,
O perspectivă mistică și clară,
Ce-n suflet mistic vrea să apară,
Spre marea și divina sa splendoare.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 14 (Salomeea – Moartea: Transformarea Stringurilor)
Dansez acum o taină sfântă moarte,
O vibrație-n marea de stringuri,
Să nu mai fim în mistic mistic singuri,
Sub voia care mistic ne împarte.
Sunt Moartea, mistic forma o transform,
În marea sfintei noastre unități,
În vatra sfintei noastre libertăți,
Sub ritmul mistic sfinte și conform.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 15 (Eminescu – Cumpătarea: Alchimia Cuantică)
Aduc potirul, taină sfântă undă,
Unde lumina mistic se amestecă,
Sub raza care mistic ne sfințește,
În marea sfintei noastre mistic undă.
Sunt Cumpătarea, mistic am unit,
Lumea de jos cu marea de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
În misticul și sfântul infinit.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 16 (Tagore – Diavolul: Umbra Multiversului)
Aduc ofranda, taină sfântă stare,
În care umbra mistic ne-a orbit,
În misticul și sfântul infinit,
Sub marea sfintei noastre de onoare.
Sunt Diavolul, iluzia de-nchisoare,
În multiversul mistic și complex,
Unde tot eul mistic e reflex,
Spre marea și divina sa splendoare.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Ce mistic inima o mistic deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 17 (Einstein – Turnul: Colapsul Funcției de Undă)
Măsor acum o taină sfântă cădere,
Când Turnul mistic mistic a căzut,
Din spiritul cel mistic început,
Spre marea și divina sa tăcere.
E colapsul funcției de undă-n punct,
Unde materia mistic se desface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
Sub spiritul cel mistic și adânc.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 18 (Brâncuși – Steaua: Tetraedrul și Spirala)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Spirala mea ce mistic a urcat,
În misticul său duh am ancorat,
Să poată marea pace să apară.
Sunt Steaua, tetraedrul de lumină,
Un zbor etern în vatra sfintei vieți,
În marea sfintei noastre dimineți,
O stare pură, mistică, divină.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când pacea mistic mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

SCENA 3: REVELAȚIA CÂMPULUI (Arcanele 18-22)
Sonetul 19 (Aton – Luna: Reflexia Cuantică)
Sunt ochiul nopții-n taină sfântă pus,
Ce mistic lumea-ntreagă o veghează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Sub vălul care mistic s-a adus.
Subconștientul e o unitate,
Un vortex mistic de divine idei,
Purtând în el a păcii sfinte chei,
În vatra sfintei noastre libertate.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic soare,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când spiritul cel pur ne luminează,
Spre marea și divina sa splendoare.
Aduceți marea pace tuturor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 20 (Isis – Soarele: Fuziunea Inimii)
Aduc în brațe taină sfântă rază,
A Soarelui ce mistic ne-a unit,
În misticul și sfântul infinit,
Când inima de mistic se axează.
Sunt Fuziunea sfintei unități,
Unde toți atomii mistic se adună,
Sub marea sfintei noastre de lună,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic viața asupră-și reface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Purtăm acum al păcii mistic dor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 21 (Shanti – Judecata: Trezirea Torului)
Aduc trâmbița, taină sfântă stare,
Trezirea torului ce s-a deschis,
Ca un divin și mistic, sfânt, bun vis,
În marea sfintei noastre de onoare.
E Judecata sfintei unități,
Când spiritul cel mistic se trezește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic sufletul curat clătește,
Și marea pace mistic o vestește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Lumina dă un mistic sfânt decor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 22 (Enescu – Lumea: Toroidul de Aur)
Aduc vioara-n taină sfântă sferă,
Sunt Lumea, mistic totul am unit,
În misticul și sfântul infinit,
În marea și eterna atmosferă.
Dansul toroid e marea unitate,
Sub arcul care mistic ne sfințește,
Când marea pace mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertate.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic nota mistic o sfințește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Simțim al misticului sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 23 (Salomeea – Vortexul: Nava Merkaba)
Dansez acum o taină sfântă cale,
Vortexul sfintei noastre unități,
În vatra sfintei noastre libertăți,
Sub marea sfintei noastre de onoare.
Sunt Merkaba, o navă de lumină,
Ce mistic trupul totul îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
O stare pură, mistică, divină.
Sunt ritmul sfintei unități,
Ce mistic trupul mistic îl ridică,
Să poată omul n-aibă nicio frică,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Suntem un singur mistic și sfânt cor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 24 (Eminescu – Stringul: Verbul Vibrând)
Aduc vibrația, taină sfântă undă,
Teoria stringurilor în versul meu,
Unde se mistic vede Dumnezeu,
În marea sfintei noastre mistic undă.
Subcuanticul e marea unitate,
Unde tot verbul mistic a lucrat,
În misticul său duh am ancorat,
În vatra sfintei noastre libertate.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic limba mistic o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Cuvântul este mistic și sfânt zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 25 (Tagore – Multiversul: Unirea Inimilor)
Aduc ofranda, taină sfântă cale,
A multiversului ce ne-a unit,
În misticul și sfântul infinit,
Sub marea sfintei noastre de vale.
Entanglementul e o unitate,
Ce mistic neamurile le adună,
Sub marea sfintei noastre de lună,
În vatra sfintei noastre libertate.
Sunt solul sfintei noi vederi,
Ce mistic inima o mistic deschide,
Și poarta urii mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Urmăm al păcii mistic și sfânt nor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 26 (Einstein – Singularitatea: Lumina Albă)
Măsor acum o taină sfântă lege,
Singularitatea ce s-a deschis,
Ca un divin și mistic și sfânt vis,
Să poți tu mistic să mă înțelegi.
Gaura albă e o unitate,
Unde materia mistic se face,
În marea sfintei noastre mistic pace,
În vatra sfintei noastre libertate.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic totul mistic integrează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aflăm al legii mistic sfânt fior,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 27 (Brâncuși – Spirala: Tetraedrul Etern)
Cioplesc esența, taină sfântă scară,
Spirala mea ce mistic a urcat,
În misticul său duh am ancorat,
Să poată marea pace să apară.
Tetraedrul e o unitate,
Solidul care mistic ne sfințește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertate.
Ridic coloana mistică și clară,
Să leg pământul mistic de tărie,
Purtând în ea marea sfintei melodie,
Când pacea mistic mistic ne înconjoară.
Urcăm prin marea pace-n mistic zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.