ACTUL I: VALEA VIZIUNII
SCENA 1: CONGRESUL SPIRITELOR ETERNE
Sonetul 1 (Aton – Sursa Radiantei)
Sunt ochiul sfintei noastre unități,
Ce mistic mistic cerul îl aprinde,
Și marea mistic pace o cuprinde,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Vă dau lumina sfintei noi vederi,
Să zidiți marea noastră de onoare,
Spre marea și divina sa splendoare,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Eu sunt Aton, sfințitul mistic cerc,
Ce mistic mistic viața o hrănește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În tot ce mistic astăzi eu încerc.
Lumina dă aripi sfinte în zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 2 (Isis – Taina Regenerării)
Vă aduc magul sfintei noi treziri,
Sub vălul meu de mistică mătase,
Zidind în inimi mistic și frumoase,
În marea de eterne regăsiri.
Sunt Isis, mama sfintei unități,
Ce mistic mistic viața o reface,
În marea sfintei noastre mistic pace,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Voi pune leacul sfintei noi vederi,
Peste rănile lumii de demult,
Sub soarele ce mistic e adult,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Iubirea dă aripi sfinte în zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 3 (Shanti – Liniștea Absolută)
Sunt liniștea sfințitei unități,
Ce mistic mistic mintea o oprește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Aduc potirul sfintei noi tăceri,
Unde tot zgomotul s-a potolit,
În misticul și sfântul infinit,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Eu sunt Shanti, a păcii mistică undă,
Ce mistic mistic sufletul clătește,
Și marea mistic pace o vestește,
O mistică și sfântă marea undă.
Tăcerea dă aripi sfinte în zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 4 (Salomeea – Dansul Revelației)
Dansez acum marea de viziuni,
Prin șapte văluri sfinte de lumină,
O stare pură, mistică, divină,
În marea sfintei noastre rugăciuni.
Sunt Salomeea, sfintei unități,
Ce mistic mistic taina o dezvăluie,
Când viața-n duh mereu ne orânduie,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Ritmul meu e marea deșteptare,
Ce mistic mistic trupul îl sfințește,
Și marea mistic pace o dorește,
Spre marea și divina sa splendoare.
Mişcarea dă aripi sfinte în zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 5 (Eminescu – Geniul Verbului)
Cobori în jos, luceafăr de cuvânt,
Să mistic mistic lumea o sfințești,
Din mistic sfinte sferele cerești,
Pe acest mistic și etern pământ.
Eu sunt poetul sfintei unități,
Ce mistic mistic limba o cioplește,
Și pacea mistic mistic ne privește,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Voi scrie marea sfintei noi vederi,
În versul mistic sfinte și măreț,
Să aibă marea pace un mistic preț,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Cuvântul dă aripi sfinte în zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 6 (Tagore – Cântecul Ofandei)
Aduc ofranda sfintei unități,
Prin cântecul ce mistic ne adună,
Sub marea sfintei noastre de lună,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Sunt solul sfintei noastre noi vederi,
Ce mistic mistic inima o deschide,
Și poarta mistic mistic o închide,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Eu sunt Tagore, sfintei păci poet,
Ce mistic mistic viața o salută,
În marea sfintei noastre mistic rută,
Purtând în suflet mistic un secret.
Ofranda dă aripi sfinte în zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 7 (Einstein – Lumina Rațiunii)
Măsor acum marea de viziuni,
Prin mistic sfinte legi de relativ,
Sub ochiul mistic sfinte și obiectiv,
În marea sfintei noastre rugăciuni.
Sunt geniul sfintei unități,
Ce mistic mistic spațiul îl curbează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În vatra sfintei noastre libertăți.
Energia e marea deșteptare,
Ce mistic mistic materia o transpun,
Așa cum mistic pacea o vor spun,
Spre marea și divina sa splendoare.
Știința dă aripi sfinte în zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.

Sonetul 8 (Brâncuși – Esența Formei)
Cioplesc acum marea de viziuni,
În piatra sfintei noastre unități,
În vatra sfintei noastre libertăți,
În marea sfintei noastre rugăciuni.
Sunt zborul sfintei noastre noi vederi,
Ce mistic mistic coloana ridică,
Să poată marea pace să n-aibă frică,
Departe de-ale lumii vechi dureri.
Eu sunt Brâncuși, sfințitul mistic meșter,
Ce mistic mistic oul îl sfințește,
Și marea mistic pace o vestește,
Sub mistic sfinte marea de creștet.
Esența dă aripi sfinte în zbor,
Spre sfântul și eternul său izvor.