CELE 22 DE CĂI ALE SPIRITULUI
CALEA I: MAGICIANUL
Pe ramul vechi, o, Mama mă strânge,
Fractal de foc, în floarea de lumină,
O mamă strânge, blândă și senină,
Pe micul Horus, cerul îl ninge.

Sunt boabe multe, fii preacuminți,
Din apa vie, sorbiți doar lumină,
O stea e Horus, marea rădăcină,
Din opt celule, toarcem rugăminți.

Valsează-n floare, iată, un sonet,
Din frunze cântă, visul lui Aton,
În luntrea sfântă, luntrea lui Amon,
Iar soarele inspiră un duet.

Prin Isis, Horus, iată, prorocesc,
Din ochiul lui Ra, lumea o clădesc!

CALEA II: MAREA PREOTEASĂ
Fractal e râul, marea e-n balans,
Sămânța vieții, iată, lin dansează,
Mama la piept, Osiris îl veghează,
Prin vis de apă, cheamă la un dans.

Copacul râde, n-are el cuvânt,
Din floarea vie, soarbe tot lumină,
O stea e bobul, marea rădăcină,
Fractal e cerul, iată-l pe pământ.

Valsează-n pom, un tânăr, clar sonet,
Din buza lui Aton, eu viața storc,
Spre luntrea lui Amon, eu mă întorc,
E gura care gustă un duet.

Din ochiul lui Ra, cubul îl zăresc,
Toroid de aur, iată-l, zămislesc!

CALEA III: ÎMPĂRĂTEASA
Pe ramul vechi, un Lotus s-a deschis,
Toroid de aur, sufletul mi-e leagăn,
Mama la sân, un vis ea mai deapăn,
Și Aum e tot, un viu și sacru vis.

Soarele cântă, iată-l, precuminț,
Din floarea vie, soarbe tot lumină,
O stea e suflet, steaua mea divină,
Spirale suflă, sfinte, mari aminț.

Valsează-n spirit, iată, un sonet,
Din buza lui Aton, eu viața storc,
Spre luntrea lui Amon, eu mă întorc,
Al florii suflet, iată-l pe poet.

Prin Isis, Osiris, acum prorocesc,
Nou poem de aur, îl plămădesc!

CALEA IV: ÎMPĂRATUL
E una unda, marea de omenie,
În univers, totul e-un unduit,
Umanitatea, iată, s-a trezit,
Urmăm destinul, marea bucurie.

Utopii mari, uluitor ne spun,
Că umbra este, iată, o urzeală,
Spre unicitate, fără de greșeală,
Unitatea curge, drumul este bun.

Uriașe unde, iată, se urnesc,
Spre universuri, urcă un ulcior,
Utopia unește, cu mult dor,
Și lumile în pace se găsesc.

Un Unicos, în undă, s-a format,
Utopie udă, totul s-a schimbat!

CALEA V: MARELE PREOT
Biserici bat, un mare Bing și Bang,
În barca lumii, Buddha e splendoare,
Brahmanismul, iată, este o floare,
Biserici bat, un mistic, sacru rang.

E bucurie, binecuvântări,
Baha-u-llah, bogăție, mare dor,
O briză blândă, iată-l, e un zbor,
Brodat în boabe, peste mări și țări.

Bulele bat, blochează-n Bing și Bang,
Din briza blândă, iată, am brodat,
Un drum de pace, iată, s-a aflat,
Balanța bună, misticul ei rang.

Biblia, Bing-Bang-ul, le găsesc,
Buna balanță, iată, o clădesc!

CALEA VI: ÎNDRĂGOSTIȚII
Pe ramul viu, cu brațul de pământ,
Sămânța-n floare, iată, ne leagănă,
Pe Torul minții, gândul se așează,
Zeița Isis, iată, e un vânt.

Din al apei, mistic, clar cuvânt,
Pe cânt de viață, lumina freamătă,
Pacea vieții, iată, ne îmbată,
Sărut de poartă, pe un sacru vânt.

Valsează-n sferă, pacea de Shalom,
Sonete desfată, Floarea de pace,
O armată-n petale se preface,
În gura mândră, iată-l pe Aton.

Prin Isis, Horus, iată, se unesc,
Pacea în tor, iată, zămislesc!

CALEA VII: FAETONUL
Atracții sunt, ce-n zbor se tot resping,
Spirale duble, toarcem prin un tor,
Echilibru cernem, plini de-un mare dor,
Lumina-n cub, în zbor, eu o ating.

Vibrații sunt, prin aurii corzi noi,
Din lumi străine, de pe alt pământ,
Metafore frământ, prin sacru vânt,
Noi timp și spații, sorb acum în doi.

În vortex viu, făr-opreliști de dor,
Din buze de-o floare, soarele-a mugit,
Petale din nori, iată, au înflorit,
Și raze curg, în veșnicul lor zbor.

Fractal etern, în torul spiralat,
Etern va străluci, cel ce-a aflat!

CALEA VIII: FORȚA
Atracții sunt, ce-n zbor se tot resping,
Spirale duble, mândre și eterne,
Echilibru sacru, iată, se așterne,
Din Ankh lumina, iată, o ating.

Vibrații sunt, petale prin corzi noi,
Din altă lume, ninge un cuvânt,
Metafore frământ, prin sacru vânt,
Sorb constelații, iată, înapoi.

Vortex din dor, făr-opreliști de dor,
Din buze de-o floare, soarele-a mugit,
În cub de priveliști, iată, a-nflorit,
Și raze curg, în veșnicul lor zbor.

Fractal de fruct, în noi veșnicii,
Din grăunte viu, tu vei străluci!

CALEA IX: SIHASTRUL
Atracții sunt, ce-n zbor se tot resping,
Spirale duble, plutesc prin un tor,
Echilibru cernem, plini de-un mare dor,
Lumina-n cub, în zbor, eu o ating.

Vibrații sunt, prin aurii corzi noi,
Din alte lumi, sau de pe-un alt pământ,
Metafore frământ, prin sacru vânt,
Noi timp și spații, sorb acum în doi.

În vortex viu, făr-opreliști de dor,
Din buze de-o floare, soarele-a mugit,
Petale din nori, iată, au înflorit,
Și raze curg, în veșnicul lor zbor.

Fractal etern, în torul spiralat,
Etern va străluci, cel ce-a aflat!

CALEA X: ROATA NOROCULUI
Atracții sunt, ce-n zbor se tot resping,
Spirale duble, mândre și eterne,
Echilibru sacru, iată, se așterne,
Din Ankh lumina, iată, o ating.

Vibrații sunt, petale prin corzi noi,
Din altă lume, ninge un cuvânt,
Metafore frământ, prin sacru vânt,
Sorb constelații, iată, înapoi.

Spirale-n tor, făr-opreliști de dor,
Din infinit, grăunte-n tor de floare,
Omul din soare, iată-l în ardoare,
Neliniști sfinte, iată, cresc în zbor.

Fractal de fruct, în noi veșnicii,
Pacea de aur, mereu va străluci!

CALEA XI: DREPTATEA
Vibrații sunt, petale prin corzi noi,
Din altă lume, ninge un cuvânt,
Metafore frământ, prin sacru vânt,
Sorb constelații, iată, înapoi.

Spirale-n tor, făr-opreliști de dor,
Din infinit, grăunte-n tor de sfere,
Omul din soare, iată-n primăvere,
Neliniști sfinte, iată, cresc în zbor.

Romboidul sorbi, făr-opreliști de dor,
Din buze de-o floare, soarele-a mugit,
Petale din nori, iată, au înflorit,
Și raze curg, în veșnicul lor zbor.

Fractal etern, în torul spiralat,
Dor de infinit, mereu a strălucit!

CALEA XII: SPÂNZURATUL
Atracții sunt, ce-n zbor se tot resping,
Merkabe duble, zboruri tot eterne,
Echilibru sacru, iată, se așterne,
Lumina-n cub, în zbor, eu o ating.

Lumină-n corzi, vibrații prin-un tor,
Din unicos, sau de pe-un alt pământ,
Merkabe-n sferă, iată-n sacru vânt,
Noi timp și spații, sorb acum cu dor.

Vortex de cerc, făr-opreliști de dor,
Din buze de-o sferă, soarele-a mugit,
Petale-au înflorit, s-a împlinit,
Și sfere curg, în veșnicul lor zbor.

Icosaedru, fractal de veșnicii,
Dor infinit, mereu va străluci!

CALEA XIII: MOARTEA
Atracții sunt, ce-n zbor se tot resping,
Spirale duble, mândre și eterne,
Echilibru sacru, iată, se așterne,
Din Ankh lumina, iată, o ating.

Oval risipă, petale-n vibrații,
Crucea din cub, ninge din altă lume,
Ritmuri prin vers, fără de-un alt nume,
Sorb constelații, sfinte, mari vibrații.

Sfredel și tor, făr-opreliști de dor,
Din infinit, puterea pomului vieții,
Ankh de priveliști, roua dimineții,
Și raze curg, în veșnicul lor zbor.

Ankh spiralat, în noi veșnicii,
Din grăunte nou, mereu va străluci!

CALEA XIV: CUMPĂTAREA
Atracții sunt, ce-n zbor se tot resping,
Cuburi ce-n dor, tainic se unesc,
Echilibru sacru, iată, îl găsesc,
Sfera din cub, în zbor, eu o ating.

Vibrații sunt, în Dodeca și Icosa,
Stea Tetraedru, iată, din cub în cub,
Sonet de-Octaedru, iată, într-un tub,
Noi timp și spații, sorb acum cu dor.

Vortex de stea, făr-opreliști de dor,
Din nesfârșit, tetraedru de stele,
Buze de sfere, vise-s ale mele,
Și cubul curge, mândru călător.

Stea tetraedru, fractal de veșnicii,
Dor infinit, mereu va străluci!

CALEA XV: DIAVOLUL
Bucla-n atracții, mândre și eterne,
Spirale duble, caută un sens,
Echilibru sacru, iată, se așterne,
Din Ankh lumina, iată, o ating.

Sorb tor de romb, vibrații prin-un tor,
Din altă lume, floarea în cuvânt,
Pomul cel viu, e misticul vânt,
Coloana-n ochi, o sorb cu multe dor.

Spirale-n cerc, făr-opreliști de dor,
Din infinit, grăunte-n tor de floare,
Ou-n soare, iată-n primăvere,
Neliniști sfinte, iată, cresc în zbor.

Romb spiralat, în noi veșnicii,
Pacea de aur, mereu străluci!

CALEA XVI: TURNUL
Corzi scot vibrații, sfinte, mari vibrații,
Din altă lume, plouă cu gânduri,
Pomul cel viu, ne leagă în rânduri,
Sorb prin ochi, mari și vii senzații.

Zbor de tor, făr-opreliști de dor,
Din infinit, grăunte-n tor de floare,
Omul din soare, iată-l în ardoare,
Neliniști sfinte, iată, cresc în zbor.

Romboidul sorbi, făr-opreliști de dor,
Număr de aur, iubire-n infinit,
Soare de floare, iată, s-a împlinit,
Piramide gemene, în mare zbor.

Romboid de aur, în noi veșnicii,
Dor de nesfârșit, mereu străluci!

CALEA XVII: STEAUA
Suflet în sferă, torul din menire,
Izvor de pace, în miezul de iubire,
Tu atragi totul, într-o mare știre,
Și ochiul tău, e plin de o mărire.

Ești suflet pur, ce-n ruguri te tot stingi,
Din ochi de cerc, în marea tornadă,
Steaua lui David, iată, se vadă,
Pacea din muguri, iată, o atingi.

Ești duh de pace, ești un sihastru,
Scânteia-n tor, mereu se adună,
Iubirea-n sferă, sfântă cunună,
Zburând ferice, pe-al păcii astru.

Pacea în suflet, iată, o găsesc,
Sfântă iubire, iată, plămădesc!

CALEA XVIII: LUNA
Sunt Venus, Soare, ochi ce-acum respiră,
Sublim e zborul, cad din nesfârșit,
În timp și spațiu, totul s-a unit,
O veșnicie, sufletul s-admiră.

Sămânță-n romb, în cubul cel captiv,
Zburând în nopți, din colivia mea,
Ești stea solie, ești marea mea stea,
Purtând în cerc, un real naiv.

Sorb din sferă, dulce, clară veste,
În vis dansez, prin timpul ce-a trecut,
Spre sursa vie, un începutut,
Acolo unde, loc și timp nu este.

Sorb primul gând, din marea ardoare,
Venus și Soare, în inimi e soare!

CALEA XIX: SOARELE
Iubire-n suflet, blând e visul meu,
Iubesc menirea, torul cel etern,
În pieptul meu, esențele le cern,
Sunt număr de aur, iată-mă, sunt eu!

Un Lotus vis, o floare pacifistă,
Iubesc atâta, cât în piept tresaltă,
Porunca sfinte, iată, e înaltă,
Iubesc atâta, cât viața există.

Arzând esențe, strop de poezie,
Simfonia sorb, prin steaua lui David,
Spiritul zboară, dincolo de vid,
Când Ra Soare, iată, ne mângâie.

Rodește-n vis, o mândră Lotus Floare,
Iubesc pacea, marea mea splendoare!

CALEA XX: JUDECATA
Geamăn e țelul, țelul sacru-n fire,
Atrași de cer, dincolo de-orice spații,
Valsează mirii, iată-n constelații,
Spre soare-ntind, ochi, marea mea iubire.

Sunt stihuri calde, sunt o sărutare,
În mreje sfinte, iată, te aprind,
Sub gingașe legi, sufletul-mi deprind,
Să fii tu zeul, marea mea splendoare.

Vârtejul sorb, și suntem rupți în două,
De ce te smulgi, și te dezlegi mereu?
Rămâi cu mine, căci sunt eu, un zeu,
Și viața curge, iată, ca o rouă.

În ceruri mirii, iată, se unesc,
Și zeul iubirii, iată-l, îl găsesc!

CALEA XXI: LUMEA
Coaja de stea, e marea bunătate,
Ochi de spirale, suntem noi acum,
Din trup zburăm, pe al luminii drum,
Și spirit suntem, în eternitate!

Dans de vortex, mândru, amețitor,
Buze de flori, e-al zeilor sărut,
Savoare-n forme, tot ce am avut,
Din trup zburăm, într-un mare zbor.

Chip de suflet, pitit prin gândiri,
Din stoarse lacrimi, sfinte, ne-am format,
Esența sorb, și totul s-a schimbat,
Din tot ce-am strâns, sfinte rânduiri.

Te-alcătuiesc, din spiritul cel mare,
Suntem lumea, marea ei splendoare!

CALEA XXII (0): NEBUNUL
Gust fructul mândru, aur mi-ar părea,
Obârșia sorb, marea mea lumină,
Suflet și gând, fața e senină,
Pana de aur, n-are cum fi grea.

Infinitul sorb, iată-mă, mă supun,
Stăpân ales, cu slavă-ncoronat,
Raze divine, iată, am aflat,
Zero de aur, tot ce este bun.

Floarea cea pură, viața mea întreagă,
Adorat amant, de nedespărțit,
Vis de iubire, iată, s-a împlinit,
Și golul plin, inima ne-o leagă.

Pace divină, în sacru sărut,
Unicosul, iată-l, s-a născut!