PREAMBUL: CELE 22 DE CĂI ALE LUMINII (TAROTUL)
1. Lumină din Lumină (Nebunul)
Sunt duhuri de lumină-n marea stare,
Din minte, trup, un sfânt și viu tezaur,
Pe misticul său duh, pe punți de aur,
Când pacea mistic vrea s-apară-n zare.

Simțim în noi un mistic, sfânt fior,
Percepția e-un sferic, viu ecou,
Dând inimii noi aripi, un zbor nou,
Sub marea și divina sa iertare.

Materia e plasmă și-i scânteie,
În torul viu ce-n spirit se rotește,
Iar viața mistic mistic ne privește,
Când s-a aprins a păcii sfinte cheie.

Căci totul este mistic transformare,
În Lotus, duhul mistic e o floare.

2. Din Lotus Floare (Magicianul)
Iubirea-i aur, strop din călimară,
Grăuntele e tușul de nespus,
Pe drumul mistic care ne-a condus,
Când inima prin tor, spre stele zboară.

Portalul trage mistic al său cânt,
Sonete-n Lotus mistic înfloresc,
În locul unde mistic ne-mplinesc,
Sub misticul și sfântul lor cuvânt.

Ochiul de val e marea mea povață,
În spirala ce-n spirit s-a oprit,
În misticul și sfântul infinit,
Și pacea mistic mistic ne dă viață.

Din duh și minte, lumea e lucrată,
Să zboare inima-naripată.

3. Cresc Lotus Flori (Marea Preoteasă)
În vatra mea, un rod al duhului,
Cresc Lotus flori de mistică iubire,
Spre marea și divina sa unire,
Sub marea pază-a misticului lui.

Din nectarul lor mistic scot stih nou,
Spirale-n doi sub misticul său duh,
Sub misticul și sfântul lor văzduh,
Ca un etern și mistic, sfânt ecou.

Sunt flori din quasar mistic adunate,
La răsărit de Aton, pe răcoare,
În inimă adânc să se strecoare,
Căci sunt comori de viu dor luminate.

Să ajungem mistic la un prag de aur,
Când teama moare-n misticul tezaur.

4. Al Vieții Copac (Împărăteasa)
Copacul vieții-i misticul ram viu,
Fractal din Floarea sfintei de lumină,
O stare pură, mistică, divină,
Departe de al urii mistic viu.

Grăuntele e fiul cel cuminte,
Ce soarbe mistic apa din eter,
Purtat în duh mereu de către cer,
Purtând în el a păcii sfinte minte.

Valsează mistic, dulce, un sonet,
Când Aton mistic frunza o atinge,
Și nicio umbră mistic nu ne-nvinge,
În marea sa prezență, în duet.

Isis și Horus mistic prorocesc,
Din Ochiul lui Ra, pace plămădesc.

5. Sămânța Vieții (Împăratul)
Fractalul vieții-n mistic, mare râu,
Sămânța sfântă mistic mai dansează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
Pe-al vieții mistic, sfânt și blând pârău.

Copacul râde-n mistic necuvânt,
Iar Floarea soarbe misticul său duh,
Sub misticul și sfântul lor văzduh,
Sub acest vechi și mistic legământ.

Pe ramuri mistic valsează sonetul,
Stors mistic pe buza lui Aton clar,
Sub marea și divina sa iertare,
Când gura mistic gustă-n noi duetul.

Isis și Horus mistic prorocesc,
Din cub și tor, un mistic duh zidesc.

6. Unic Toroid (Hierofantul)
Copacul vieții-i mistic, vechiul ram,
Iar Lotusul e marea șansă nouă,
Sub cerul pur ce mistic ne dă rouă,
Când un Toroid în spirit mistic eram.

Și Soarele e misticul său duh,
Iar Lotusul e marea-ne lumină,
O stare pură, mistică, divină,
Sub misticul și sfântul lor văzduh.

Pe spirit mistic valsează sonetul,
Sămânța suflă mistic prin Aton,
Păstrând în duh al păcii mistic ton,
Să-nvețe mistic sufletul, poetul.

Isis, Osiris, mistic prorocesc,
Din Ochiul lui Ra, poemul plămădesc.

7. Unica Undă (Îndrăgostiții)
E una unduirea-n omenire,
Iar undele în lume unduiesc,
Iar ursitorii mistic urmăresc,
Spre marea și divina sa unire.

Utopiile mistic uluiesc,
E unda care-n umbră e urzită,
Unicitatea mistic e ursită,
Sub locul unde mistic ne-mplinesc.

Uriașe unde mistic se urnesc,
În universuri care mistic urcă,
Și nicio umbră mistic nu ne-ncurcă,
Când toți în marea pace se unesc.

Unicosul în undă se inundă,
Utopia e marea sferă blândă.

8. Balada Blândeții (Faetonul)
Bisericile bat, un bing și bang,
Budismul, Brahmanismul sunt o barcă,
În care mistic inimi se îmbarcă,
Purtate de al păcii mistic rang.

Brahman și Budha, marea bucurie,
Sunt binecuvântări de la Bahai,
În misticul și sfântul lor alai,
O mistică și sfântă bogăție.

Dar bulele de mistic bat și dor,
Când briza blândă mistic e brodată,
Boaba blândeții, binecuvântată,
Dând inimii noi aripi pentru zbor.

În marea și divina sa balanță,
Blândețea dă la lume o speranță.

9. A lui Aton Gură (Justiția)
Copacul vieții-i misticul ram viu,
Sămânța mistic viața o leagănă,
Dorințe mistic inima deapănă,
Când în Ra Ochi, zeița Isis eram.

Din apei mistic și divin cuvânt,
Pe cântecul luminii pacea freamătă,
Iar rădăcina mistic se îmbată,
Sub acest vechi și mistic legământ.

Sfera de pace mistic ne desfată,
Iar Floarea pacea mistic o înghite,
Sub legi ce mistic sunt de duh rostite,
În marea sa prezență, încordată.

Isis și Osiris mistic se unesc,
În torul viu, o pace zămislesc.

10. Torul Universului (Pustnicul)
Din torul de atracții mistic zbor,
Spirale duble-n torul cel extern,
Sensuri contrarii mistic ne tot cern,
Sub misticul său duh, purtați de dor.

Și corzi de aur mistic ne vibrează,
Din alte lumi sau mistic pământ nou,
Ca un etern și mistic, sfânt ecou,
Când viața-n duh mereu ne luminează.

Un vortex în spirală mistic crește,
Făcând risipă mistic de lumini,
Sub marea sa divină de tulpini,
Și pacea mistic mistic ne privește.

Torul fractal de mistică lucire,
Spre marea și divina sa unire.

11. Vortexul Vieții (Roata Norocului)
Din torul de atracții ce resping,
Spirale duble mistic mai rămân,
De echilibru mistic sunt stăpân,
Și Ankhul mistic în lumină-l sting.

Petale de vibrație-n risipă,
Din altă lume mistic pe cuvânt,
Sub acest vechi și mistic legământ,
Ce ne-a salvat pe mistică aripă.

Din vortex mistic, dorul s-a oprit,
Și Floarea Vieții mistic s-a deschis,
Așa cum mistic în lumină-i scris,
În misticul și sfântul infinit.

Din fructul mistic de noi veșnicii,
Grăuntele va mistic străluci.

12. Cubul Universului (Forța)
Atracții mistic fug prin sferic zbor,
Spirale plutesc mistic prin eter,
Purtat în duh mereu de către cer,
Sub misticul său duh, purtat de dor.

Și corzi de aur mistic ne vibrează,
Din alte lumi sau dintr-un pământ nou,
Ca un etern și mistic, sfânt ecou,
Când viața-n duh mereu ne luminează.

Vortexul mistic este foarte ușor,
Făcând risipă mistic de-nțeles,
Sub misticul și sfântul lor ales,
Dând inimii noi aripi pentru zbor.

Fractalul mistic de noi veșnicii,
Dorul etern va mistic străluci.

13. Spirala Vieții (Spânzuratul)
Buclele mistic inima resping,
Spirale duble mistic mai rămân,
Pe echilibru mistic sunt stăpân,
Și Ankhul mistic în lumină-l sting.

Petale de vibrație-n risipă,
Din altă lume mistic pe cuvânt,
Sub acest vechi și mistic legământ,
Purtat în duh pe mistică aripă.

Spirale-n tor prin mistic, liber zbor,
Grăuntele din mistic infinit,
În Omul care mistic s-a strunit,
Dând inimii noi aripi pentru zbor.

Din fructul mistic de noi veșnicii,
Pacea va mistic mistic străluci.

14. Romboid din Veșnicii (Moartea)
Din corzi risipă mistic în vibrații,
Din altă lume mistic pe-un gând nou,
Ca un etern și mistic, sfânt ecou,
Sorbind din mistic ochi de constelații.

Spirale-n tor prin mistic, liber zbor,
Grăuntele din mistic infinit,
În Omul care mistic a-nverzit,
Dând inimii noi aripi pentru zbor.

Din rombul mistic dorul s-a oprit,
Făcând risipă mistic de lumini,
Păstrat sub ochiul mistic de tulpini,
În soarele ce mistic a-nmugurit.

Din misticul fractal de veșnicii,
Pacea va mistic mistic străluci.

15. Merkaba Universului (Cumpătarea)
Atracții mistic fug prin sferic zbor,
Merkabe duble mistic tot plutesc,
În locul unde mistic ne-mplinesc,
Sub misticul său duh, purtat de dor.

Risipă de lumină-n mistic ritm,
Din unicos sau dintr-un pământ nou,
Ca un etern și mistic, sfânt ecou,
În misticul și sfântul algoritm.

Vortex de cerc din misticul său dor,
Făcând risipă mistic de-nțeles,
Sub misticul și sfântul lor ales,
Dând inimii noi aripi pentru zbor.

Din misticul fractal de veșnicii,
Dorul va mistic mistic străluci.

16. Ankh a Vieții (Diavolul)
Atracții mistic inima resping,
Spirale duble mistic mai rămân,
Pe echilibru mistic sunt stăpân,
Și Ankhul mistic în lumină-l sting.

Oval risipă-n mistică vibrație,
Din altă lume mistic crucea-n cub,
Sub misticul și sfântul sferic tub,
Purtat de mistic, sfinte admirație.

Sfredel în zbor din misticul său dor,
Puterea sfintei mistic infinit,
În cercul care mistic a-nmugurit,
Dând inimii noi aripi pentru zbor.

Din fructul mistic de noi veșnicii,
Grăuntele va mistic străluci.

17. Stele Tetraedru (Turnul)
Atracții mistic fug prin sferic zbor,
Și cuburi duble mistic se unesc,
În locul unde mistic ne-mplinesc,
Sub misticul său duh, purtat de dor.

Dodeca, Icosa-n mistică stare,
Din cub în cub o stea ne-a ridicat,
Din spiritul cel mistic emanat,
Spre marea și divina sa iertare.

Vortex de stea din misticul său dor,
Tetraedru mistic de nesfârșit,
În soarele ce mistic a-nmugurit,
Dând inimii noi aripi pentru zbor.

Fractalul mistic de noi veșnicii,
Dorul va mistic mistic străluci.

18. Coloana fără Sfârșit (Steaua)
Buclele mistic inima resping,
Spirale duble mistic se tot vor,
Sub misticul său duh, purtat de dor,
Și Ankhul mistic în lumină-l sting.

Sorbind din romb prin mistică vibrație,
Din altă lume mistic pe cuvânt,
Sub acest vechi și mistic legământ,
Purtat de mistic sfinte admirație.

Spirale-n cerc prin mistic, liber zbor,
Sămânța sfintei mistic infinit,
În oul care mistic a-nmugurit,
Dând inimii noi aripi pentru zbor.

Din sfere mistic de noi veșnicii,
Pacea va mistic mistic străluci.

19. Romboid Infinit (Luna)
Din corzi scot sunet mistic în vibrații,
Din altă lume mistic plouă-un gând,
Legând pământul mistic sub un gând,
Sorbind prin mistic ochi de constelații.

Zbor de romboid prin mistic, liber zbor,
Grăuntele din mistic infinit,
În omul care mistic a-nverzit,
Dând inimii noi aripi pentru zbor.

Număr de aur, mistic infinit,
Făcând risipă mistic de lumini,
Sub marea pază mistic de tulpini,
În cercul care mistic a-nmugurit.

Din misticul fractal de veșnicii,
Dorul va mistic mistic străluci.

20. Ochi din Tornadă (Soarele)
Ești suflet mistic stând mistic în sferă,
Dorind să fii un tor din mistic dor,
Dând inimii noi aripi pentru zbor,
Atrăgând mistic tot ce ți se-oferă.

Ești suflet mistic stingând sfinte ruguri,
Din ochiul mistic de pe sfinte raze,
Spre marea și divina sa oaze,
Când auzi mistic pacea sfintei-n muguri.

Ești duh ce mistic pacea o respiri,
Atingând mistic sfinte, vechi de strune,
Spre locul unde mistic ne-mplinescă,
În marea de eterne regăsiri.

Ești în pace mistic dacă cânți,
Sub legi ce mistic sunt de duh și sfinți.

21. Venus cu Soare (Judecata)
Zbor mistic, sublim, mistic infinit,
Sufletul mistic făr’ de timp prin veci,
Spre locul unde mistic ne petreci,
Din rombul mistic cel nemărginit.

Sufletul mistic în acest cub captiv,
Zburând în noapte mistic prin visări,
Purtată mistic peste mări și țări,
Purtând în cerc un mistic tor naiv.

Sorb mistic din sfera de vești de dor,
Dansând prin mistic, sferic, vechiul vis,
Așa cum mistic în lumină-i scris,
Spre sursa unde timpul n-are zbor.

Din sunet mistic un prim gând am vrut,
Să-ncepem mistic sferic început.

22. Iubesc Pacea (Lumea)
Văzut-ai mistic sufletul meu blând,
Unde iubirea mistic tot tronează,
Când viața-n duh mereu ne luminează,
În torul mistic viu și sfânt dansând.

Tu țel sublim spre misticul său zbor,
Visând un Lotus, floare pacifistă,
Iubesc atâta timp cât mistic mai există,
Un mistic și etern, sfânt fior.

Tu patimă în misticul său duh,
Arzând esențe-n mistică lumină,
O stare pură, mistică, divină,
Sub misticul și sfântul lor văzduh.

Iubesc pentru că mistic mistic sunt,
Sub acest vechi și mistic legământ.

ACTUL I: CELE 7 VĂI HERMETICE (LEGĂTURA)
Scena 1: Valea Rădăcinii (Mentalism)
Osiris înțelege că el este „Visul lui Aton”. Totul este minte.

Sunt un gând mistic în a lui Aton minte,
Din marea sa și sfântă nepătrunsă,
O taină-n misticul său duh ascunsă,
Purtând în ea a păcii sfinte minte.

Osiris doarme-n matca de lumină,
Visând un mistic și etern pământ,
Sub acest vechi și mistic legământ,
O stare pură, mistică, divină.

Tot ce e formă-i mistică vibrație,
Născută-n ochiul mistic cel de aur,
Păstrat sub mistic, sfinte-ne tezaur,
În marea și divina admirație.

Universul mistic este o sferă,
Unde Aton tot spiritul și-oferă.

Scena 2: Valea Memoriei (Corespondență)
Isis adună fragmentele. „Precum sus, așa și jos”.

Precum e-n cer, e mistic pe pământ,
Isis adună marea-ne fărâmă,
Să nu lase ca viața să se sfărâme,
Sub misticul și sfântul lor cuvânt.

Oglinda mistic mistic ne arată,
Că marea stea e-n misticul atom,
Iar Dumnezeu e mistic în acest om,
Sub marea sa prezență, încordată.

E corespondența-n mistic, liber zbor,
Din misticul fractal de veșnicii,
Unde toți sfinții mistic sunt vii,
Dând inimii noi aripi pentru zbor.

Isis găsește marea unitate,
În marea sfintei noastre libertate.

Scena 3: Valea Simbolului (Vibrație)
Shanti acordă vibrația lumii la frecvența unității.

Nimic nu stă, tot mistic vibrează,
Iar Shanti cântă-n misticul său dor,
Dând inimii noi aripi pentru zbor,
Când viața-n duh mereu ne luminează.

Acordăm marea mistică frecvență,
Să stingem mistic marea sa mizerie,
Sub marea și divina sa imperie,
În marea sfintei noastre experiențe.

Suntem o coardă-n misticul său duh,
O mistică și sfântă melodie,
O mistică și sfântă bucurie,
Sub misticul și sfântul lor văzduh.

Pacea e ritmul mistic de lumină,
O stare pură, mistică, divină.

Scena 4: Valea Oglinzii (Polaritate)
Umbra și Lumina sunt recunoscute ca fețe ale aceleiași monede.

Lumină, umbră, mistic sunt la fel,
Două extreme-n marea sa pendulă,
Sub marea și divina sa capsulă,
Păstrând în duh al păcii mistic țel.

Oglinda mistic mistic ne zâmbește,
Căci răul mistic este bine-ascuns,
Un mistic și etern, sfânt neajuns,
Iar viața mistic mistic ne privește.

Unitatea mistic se tot cere,
Să lege mistic stânga cu dreapta,
Urcând în duh a păcii sfinte treapta,
Spre marea sa divină-ne putere.

Totul e Unul, mistic împăcat,
Din spiritul cel mistic emanat.

Scena 5: Valea Renașterii (Ritm)
Pendulul vieții și al morții. Osiris cel care învie.

Totul se scurge mistic și revine,
Măsură mistic ritmul său în flux,
Sub marea și divina sa reflux,
În marea și divina sa prezență.

Osiris moare mistic pentru viață,
În misticul și sfântul infinit,
Unde tot răul mistic a pierit,
Și pacea mistic mistic ne dă viață.

Pendulul mistic viața o sfințește,
Oscilând mistic între cer și glie,
Sub marea sa divină solie,
Când ochiul mistic mistic ne privește.

Renaștem mistic dintr-un sfânt fior,
Dând inimii noi aripi pentru zbor.

Scena 6: Valea Cauzei (Cauzalitate)
Fructul Vieții coace efectele gândurilor pure.

Orice cauză-i mistic un efect,
Iar legea mistic mistic ne conduce,
Spre marea sa divină-ne răscruce,
Sub misticul și sfântul lor aspect.

Nimic nu-i mistic mistic întâmplare,
Ci un fractal din Floarea sfintei vieți,
Păstrată-n mistic sfinte-ne dimineți,
Spre marea și divina sa iertare.

Semănăm mistic gânduri de lumină,
Să scoatem marea viață din abis,
Așa cum mistic în lumină-i scris,
O stare pură, mistică, divină.

Recolta mistic este mulțumirea,
Ce poartă mistic în lume fericirea.

Scena 7: Valea Sintezei (Genul)
Unirea mistică masculin-feminin. Merkaba activată.

Genul e-n toate mistic ancorat,
Masculin, feminin, o sferă mistică,
Sub marea sa divină și artistică,
Din spiritul cel mistic emanat.

Isis și Osiris mistic se unesc,
Zidind Merkaba-n misticul său duh,
Sub misticul și sfântul lor văzduh,
Când pacea mistic mistic o trăiesc.

E sinteza sfintei noastre stări,
Unde toroidul mistic s-a-nchis,
Așa cum mistic în lumină-i scris,
Purtată mistic peste mări și țări.

Unul e rodul, una e menirea,
Ce mistic poartă-n lume fericirea.