ACTUL II: RESPIRAȚIA UNITĂȚII (Valea Pulsului)
Scena 1: Valea Pranei (Energia Vitală)
Aton suflă viață în atomi. Totul este energie în mișcare.
Sunt suflu viu în a lui Aton minte,
O mistică și sfântă energie,
O mistică și sfântă bucurie,
Purtând în ea a păcii sfinte minte.
Prana coboară-n matca de lumină,
Umplând un mistic și etern pământ,
Sub acest vechi și mistic legământ,
O stare pură, mistică, divină.
Tot ce respiră-i mistică vibrație,
Născută-n ochiul mistic cel de aur,
Păstrat sub mistic, sfinte-ne tezaur,
În marea și divina admirație.
Universul mistic este o sferă,
Unde Aton tot suflul și-l oferă.
Scena 2: Valea Ritmului Vital (Fluxul și Refluxul)
Isis măsoară pulsul stelelor în pieptul omului.
Inspirul mistic urcă spre pământ,
Iar expirul mistic mistic revine,
În marea și divina sa de bine,
Sub misticul și sfântul lor cuvânt.
Oglinda mistic mistic ne arată,
Că ritmul stelei e în mistic om,
Iar suflul mistic este-n orice pom,
Sub marea sa prezență, încordată.
E ritmul vieții-n mistic, liber zbor,
Din misticul fractal de veșnicii,
Unde toți sfinții mistic sunt vii,
Dând inimii noi aripi pentru zbor.
Isis măsoară marea unitate,
În marea sfintei noastre libertate.
Scena 3: Valea Sunetului Primordial (Cuvântul)
Shanti transformă suflul în sunet sacru, acordând lumea.
Din suflu mistic vocea vibrează,
Iar Shanti cântă-n misticul său dor,
Dând inimii noi aripi pentru zbor,
Când viața-n duh mereu ne luminează.
Cuvântul este marea sa prezență,
Ce stinge mistic marea sa mizerie,
Sub marea și divina sa imperie,
În marea sfintei noastre experiențe.
Suntem un sunet mistic în văzduh,
O mistică și sfântă melodie,
O mistică și sfântă bucurie,
Sub misticul și sfântul lor văzduh.
Pacea e tonul mistic de lumină,
O stare pură, mistică, divină.
Scena 4: Valea Echilibrului (Inima)
Centrul torului unde inspirul și expirul devin nemișcare.
În centrul pieptului suntem la fel,
Două extreme-n marea sa pendulă,
Sub marea și divina sa capsulă,
Păstrat în duh al păcii mistic țel.
Punctul de vid mistic ne zâmbește,
Căci suflul mistic este bine-ascuns,
Un mistic și etern, sfânt neajuns,
Iar viața mistic mistic ne privește.
Unitatea mistic se tot cere,
Să lege cerul mistic cu planeta,
Urcând în duh a păcii sfinte treapta,
Spre marea sa divină-ne putere.
Inima-i marea pace, încheiată,
Din spiritul cel mistic emanată.
Scena 5: Valea Purificării (Focul Suflului)
Arderea reziduurilor vechi prin respirația conștientă.
Focul din suflu mistic se aprinde,
Arzând ce mistic nu mai este bun,
Sub marea și divina sa de scrum,
În marea și divina sa cuprinde.
Osiris arde mistic pentru viață,
În misticul și sfântul infinit,
Unde tot răul mistic a pierit,
Și pacea mistic mistic ne dă viață.
Alchimia suflul îl sfințește,
Trecând prin mistic foc spre mistică glie,
Sub marea sa divină solie,
Când ochiul mistic mistic ne privește.
Renaștem mistic dintr-un sfânt fior,
Dând inimii noi aripi pentru zbor.
Scena 6: Valea Expansiunii (Radiația)
Suflul devine lumină care radiază dincolo de trup.
Orice respirație-i mistic lumină,
Iar aura mistic mistic ne conduce,
Spre marea sa divină-ne răscruce,
Sub misticul și sfântul lor lumină.
Nimic nu-i mistic mistic întâmplare,
Ci un fractal din Floarea sfintei vieți,
Păstrată-n mistic sfinte-ne dimineți,
Spre marea și divina sa iertare.
Radiem mistic gânduri de lumină,
Să scoatem marea viață din abis,
Așa cum mistic în lumină-i scris,
O stare pură, mistică, divină.
Recolta mistic este mulțumirea,
Ce poartă mistic în lume fericirea.
Scena 7: Valea Contopirii (Pacea Absolută)
Dizolvarea respirației individuale în suflul universal al lui Aton.
E suflul mistic mistic ancorat,
În marea sferă mistică și sfântă,
Când tot pământul mistic mistic cântă,
Din spiritul cel mistic emanat.
Isis și Aton mistic se unesc,
Zidind Pacea-n misticul său duh,
Sub misticul și sfântul lor văzduh,
Când unitatea mistic o trăiesc.
E sinteza sfintei noastre stări,
Unde respirația mistic s-a închis,
Așa cum mistic în lumină-i scris,
Purtată mistic peste mări și țări.
Unul e suflul, una e menirea,
Ce mistic poartă-n lume fericirea.