ACTUL II: RESPIRAȚIA UNITĂȚII (Valea Pulsului Sacru)
Scena 1: Valea Pranei (Energia Lotusului)
Inspirul primei flori. Aton trezește amintirea primului boboc în inimi.

Te-aș invita, să-ți mai aduci aminte,
De primul meu boboc din viața voastră,
Eram un fir de lotus floare-albastră,
Ce-a înflorit ca spirala-n cuvinte.

Savoarea lui o simt ca înainte,
Mirosul lui și-acum răsare-n floare,
Ce soarbe clipa cea nemuritoare,
Sub marea și divina sa de sfinte.

Din buzele Lui Ra, o sărutare,
La două raze-n inimi aurite,
Priveau dansând spiralele-nverzite,
Spre marea și divina sa iertare.

În cub din cerc, ea ne-a urzit o floare,
Un Lotus Albastru cu vii petale.

Scena 2: Valea Ritmului (Bobocul de Unicos)
Expirul visului. Isis măsoară pulsația stelelor în torul de foc.

Ce vreau iubire, în schimbul unui vis?
Lucefere, te-aș lua în lumea mea,
Ori să mă încoronezi pe-ascuns în stea,
Pulsar, sclav fericit, din cerc promis.

În gând și-n duh sunt dragoste-n tor foc,
Scântei din suflete-n ultim chibrit,
De parc-aș sorbi din nectarul sfințit,
De te doresc devin o stea pe loc.

Să luminez în spirit, ca sfântul cer,
Spirale ascult prin inimă-n secret,
Prin vise mă-ndeamn-o viață să te-aștept,
Simțind cum crești în sine un viu mister.

Ai să-mi rămâi o stea, un tor de vis,
Floarea-i boboc de unicos deschis.

Scena 3: Valea Sunetului (Pacea Lumii)
Shanti transformă suflul în balsam sacru pentru lume.

Eu am pictat slovele-n sfântu-mi cânt,
Eu am sculptat în el cu sufletul meu,
Ori spiritul ce m-a spiralat din greu,
Cu patos, cu savoare din sfânt cuvânt.

Eu viu îl simt ca pe un sacru balsam,
Ce veșnic vă va spirala în viu dor,
Spre-a vă doini din obștescul vost tor,
Pace lumii, nu doar la un singur neam.

Eu am speranța c-ai tăi dragi urmași,
De-ți este un bun destin sortit pe plai,
Departe de a voastră gură de rai,
Fi-vor binecuvântați și uriași.

Să toarne-n credință torul de minuni,
Lin am tot cântat cu toții rugăciuni.

Scena 4: Valea Echilibrului (Arborele Vieții)
Centrul unde spirala se înalță din cerc spre Olimp.

Spirală se-nalță din cerc spre Olimp,
În tornada vieții, din cubul vrăjit,
Fractal de vlăstar din pământ plămădit,
Coroană-n oglindă, tipar făr’ de timp.

Bea sevele păcii din visul albit,
Sămânța ta poartă flori din anotimp,
Pace-n romb de flori ce mai vrea răstimp,
Să soarbă din frunză, un cerc infinit.

Al dragostei sclav Îi cere adăpost,
Să râdă, să cânt-n fericit exil,
Să toarne lin, OM Soare-n frunziș fragil,
Arbore fălos, fără Ea n-are rost.

Iubirea dă viață și dreptul de-a fi,
Din ochii minții, plăcerea de-a trăi.

Scena 5: Valea Purificării (Inundarea Lunii)
Curățarea sufletului prin elixirul lunii și al iubirii.

Nu vrei sărut de stele-nrourate,
Doar să-ți simt inima în sincronie,
Cu-al eclipsei tango, ce ți-l dau ție,
Cu strop fertil și raze nestemate.

Chiar din nimic în astă sfântă seară,
Eu luna mă cunun azi cu zenitul,
Îți nasc ce vrei, acum și infinitul,
Pot, chiar din ochi, spirale-n vară.

Inundă cerul meu ce lumini paște,
Din mine vrei să guști tot elixirul,
Să sorb din tine tot sfânt zefirul,
Ce încă-un univers azi îl mai naște.

Prin raza mea, ce veșnic te pătrunde,
Din valul tău iubirea mă inunde.

Scena 6: Valea Expansiunii (Lotusul Dumnezeu)
Radierea iubirii prin toți porii, ca un fulger de fericire.

Când simt iubirea spirală-n nucleu,
Câtă-ncântare viu fulgeră-n mine,
Din care iese și-n care iar vine,
Făr’ de odihnă chiar bunul Dumnezeu.

I-aud în pulsu-mi glasul din Cerc divin,
Prin orice fibră curge prin vibrații,
Îl simt alături lin în respirații,
Luminând viața-mi cu al Său presenin.

Mângâie tandru noii noștri vii zori,
Suflă în norii ce îmi umbresc bolta,
Viu îmi zâmbește iar când din recolta,
Ce-mi crește-n suflet, miluiește flori.

Soare deschide și mă ia în brațe,
Nu lasă Negura să mă înhațe.

Scena 7: Valea Sintezei (Simfonia Tăcerii)
Unirea finală a tuturor sunetelor în Pacea din sacru timp.

Printr-o dulce simfonie-n vii pulsari,
A mea vioară-n sacră sferă cântă,
Prin armonii, viu tor se tot avântă,
Spirale tresaltă iar printre quasari.

De harfa ce din romb gingaș cuvântă,
Sonete tot stoarce crud din tăcere,
Din jale le cântă ori din plăcere,
Pân’ ce spirala din stea ne-o frământă.

Torn suflet în ea din torul lui Ra,
Ce-n dans preface fecioarele-n iele,
Și-n vals preface Spiralele-n stele,
Înțelepciunea-ți e colapsarea sa.

Vibrează-n triluri, corzi prin mistic timp,
Întoarcere în Pacea din sacru Olimp.