ACTUL II: PROIECȚIA VIITORULUI (Cele 7 Respirații)
SCENA 1: RESPIRAȚIA TREZIRII (Valea Căutării – Prima Suflare)
Tema: Inspirația curiozității și expirația ignoranței. Știința ca explorare a suflului divin.

Sonetul 1: Salomeea și Ritmul Primordial
Încep al doilea act cu-o suflare, (11)
Prima respirație-n piept de lume, (11)
Sub legi ce n-au nici margini și nici nume, (11)
Spre marea și divina sa iertare. (11)
Dansez pe fluxul aerului sfânt, (11)
Ce-n zori de lume mistic se răsfață, (11)
Și pacea mistic mistic ne dă viață, (11)
Sub acest vechi și mistic legământ. (11)
Sunt Shanti, suflul care-n toți pătrunde, (11)
Un mistic și etern, sfânt fior, (11)
Ce urcă mistic marea-n al său zbor, (11)
În unda care mistic ne răspunde. (11)
Pacea e prima mistică suflare, (11)
Spre marea și divina sa splendoare. (11)

Sonetul 2: Isis și Plămânul Naturii
Sunt Isis, mama care-n codri scrie, (11)
Că tot ce respiră e mistic una, (11)
Sub marea și eterna sa cunună, (11)
O mistică și sfântă ierarhie. (11)
Eu am dat plantei marea ei menire, (11)
Să curețe al minții greu venin, (11)
Sub cerul pur și mistic de senin, (11)
Spre marea și divina sa unire. (11)
Căutarea-i marea inspirație, (11)
Când sorbim mistic duhul din eter, (11)
Purtat în duh mereu de către cer, (11)
În marea și divina admirație. (11)
Pacea e ritmul sfintei verzi suflări, (11)
În marea de eterne regăsiri. (11)

Sonetul 3: Aton și Alchimia Gazelor
Din mintea mea pornește marea lege, (11)
A schimbului de gaze-n marea sferă, (11)
În marea și eterna atmosferă, (11)
Să poată omul mistic a-nțelege. (11)
Știința vede misticul oxigen, (11)
Ca foc ce arde umbra din celulă, (11)
Sub ochiul mistic ce ne dă povață, (11)
Departe de-al materiei greu gen. (11)
Respirația-i marea șansă nouă, (11)
Să oxigenăm marea noastră minte, (11)
Departe de a forțelor morminte, (11)
Sub cerul pur ce mistic ne dă rouă. (11)
Aton e suflul care ne sfințește, (11)
Când inima în duh ne ocrotește. (11)

Sonetul 4: Arta ca Expirație Creatoare
Pictăm suflarea sfintei noastre stări, (11)
Când arta scoate duhul din adânc, (11)
Sub misticul și sfântul sferic prânc, (11)
Purtată mistic peste mări și țări. (11)
Arta e marea expirație pură, (11)
Ce dă la lume forma sa interioară, (11)
Și pacea mistic în noi vrea s-apară, (11)
Fără de margini, fără de măsură. (11)
O notă muzicală e-un răsuflu, (11)
Ce modelează spațiul infinit, (11)
În misticul și sfântul infinit, (11)
Sub marea sa prezență, sfinte suflu. (11)
Arta e modul păcii de-a vorbi, (11)
În marea de eterne bucurii. (11)

Sonetul 5: Modelul Societal al Transparenței
Secretăm noul mod de a respira, (11)
Unde cetatea n-are ziduri grele, (11)
Ci aer curat sub misticile stele, (11)
Și pacea mistic noi o vom păstra. (11)
Transparența-i marea suflare vie, (11)
Unde adevărul mistic e rostit, (11)
În locul unde tot e fericit, (11)
Purtând în ea o mistică solie. (11)
Nu mai e fum în marea de uzine, (11)
Ci abur sfânt din misticul izvor, (11)
Purtând în el al păcii sfânt fior, (11)
Sub legile purtate de destine. (11)
Pacea e ritmul vieții în lumină, (11)
O stare pură, mistică, divină. (11)

Sonetul 6: Știința și Spiritul în Prima Respirație
Dacă respirăm, dar nu avem duh, (11)
Aerul e-o mistică povară, (11)
Ce-n suflet mistic vrea să mai apară, (11)
Sub misticul și sfântul lor văzduh. (11)
Dar Respirația Trezirii ne-nvață, (11)
Că divinul său amar e un prag, (11)
Pășind cu drag pe misticul lor prag, (11)
Și pacea mistic mistic ne dă viață. (11)
Unim profeții mistic sub un punct, (11)
Căci toți au fost a suflului de aur, (11)
Sub marea sa prezență, sfinte taur, (11)
Sub misticul și sfântul lor adjunct. (11)
Căutarea e suflul ce ne trezește, (11)
Când ochiul minții mistic ne privește. (11)

Sonetul 7: Sinteza Primei Respirații
Am încheiat prima suflare-n vid, (11)
Valea Căutării mistic a inspirat, (11)
Din spiritul cel mistic emanat, (11)
Ce porțile spre mistic ni se-nchid. (11)
Salomeea, Isis și cu Aton sunt, (11)
Plămânii sfintei noastre unități, (11)
În marea sfintei noastre libertăți, (11)
Pe acest mistic și etern pământ. (11)
Pacea durabilă mistic vrea s-apară, (11)
Ca model nou de mistică trăire, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
Departe de-a materiei grea povară. (11)
Unul e suflul, una e puterea, (11)
Ce mistic șterge-n lume marea durerea. (11)

SCENA 2: RESPIRAȚIA IUBIRII (Valea Iubirii – A Doua Suflare)
Tema: Circulația vitală și simbioza. Pacea ca schimb neîntrerupt de energie și suflu.

Sonetul 8: Salomeea și Dansul Schimbului
Al doilea văl de smarald se desprinde, (11)
În a doua respirație de dor, (11)
Purtând în ea al păcii sfânt fior, (11)
Ce focul iubirii-n inimi aprinde. (11)
Dansez pe ritmul sfintei dăruiri, (11)
Când inspirația-i un dar primit, (11)
În misticul și sfântul infinit, (11)
În marea de eterne regăsiri. (11)
Sunt Shanti, suflul ce ne leagă strâns, (11)
Unde răsuflul meu e viața ta, (11)
Sub legea care mistic va cânta, (11)
Departe de al lumii vechi de plâns. (11)
Iubirea-i ritmul sfintei circulații, (11)
În marea de eterne sfinți vibrații. (11)

Sonetul 9: Isis și Săruțul Elementelor
Sunt Isis, mama care-mbină mistic, (11)
Polenul vântului cu marea glie, (11)
O mistică și sfântă ierarhie, (11)
În acest zbor divin și metafizic. (11)
Eu am pus viața-n marea simbioză, (11)
Unde pădurea respiră-n noi toți, (11)
Să scoată mistic viața dintre morți, (11)
Așa cum mistic în lumină-i scris. (11)
Respirația-i actul de unire, (11)
Dintre cel mic și misticul întreg, (11)
Să poată omul mistic a-nțeleg, (11)
Spre marea și divina sa unire. (11)
Pacea e fluxul sfintei interconexiuni, (11)
Sub marea și eterna sfinte rugi. (11)

Sonetul 10: Aton și Gravitația Suflului
Din mintea mea pornește marea lege, (11)
Că tot ce-i viu se caută mereu, (11)
Sub ochiul mistic al lui Dumnezeu, (11)
Să poată omul mistic a-nțelege. (11)
Știința vede-n marea-mi atracție, (11)
Cum moleculele se-mpletesc mistic, (11)
În marea sa prezență, sfânt artistic, (11)
În marea și divina admirație. (11)
Nu e distanță-n misticul meu câmp, (11)
Ci o suflare ce ne ține-n viață, (11)
Ce-n zori de lume mistic se răsfață, (11)
Sub misticul și sfântul sferic timp. (11)
Aton e forța care ne-mpreună, (11)
Sub marea și eterna sa cunună. (11)

Sonetul 11: Arta ca Rezonanță a Inimii
Pictăm iubirea ca pe o suflare, (11)
Ce modelează formele de lut, (11)
În misticul și sfântul început, (11)
Spre marea și divina sa iertare. (11)
Arta e marea limbă-n care doi, (11)
Respiră mistic marea armonie, (11)
O mistică și sfântă bucurie, (11)
Departe de al lumii greu de noi. (11)
O sculptură e-o îmbrățișare mută, (11)
Ce-n piatră mistic pacea o secretă, (11)
Sub marea și divina sa rachetă, (11)
Sub legea care mistic ne ascultă. (11)
Arta e mistic suflul ce unește, (11)
Când inima în duh ne ocrotește. (11)

Sonetul 12: Modelul Societal de Cooperare
Secretăm noul mod de a lucra, (11)
Unde profitul este bunul comun, (11)
Sub spiritul cel mistic mistic bun, (11)
Și pacea mistic noi o vom păstra. (11)
Cooperarea-i marea șansă nouă, (11)
Să respirăm în mistic parteneriat, (11)
Din spiritul cel mistic emanat, (11)
Sub cerul pur ce mistic ne dă rouă. (11)
Nu mai e luptă pentru marea sferă, (11)
Ci un schimb mistic de talente vii, (11)
În marea de eterne bucurii, (11)
În marea și eterna atmosferă. (11)
Pacea e rodul sfintei împreunări, (11)
În marea de eterne regăsiri. (11)

Sonetul 13: Știința și Spiritul în Valea Iubirii
Dacă iubim, dar n-avem înțelegere, (11)
Suflarea-i doar o mistică ardoare, (11)
Ce-n suflet mistic vrea să mai apară, (11)
Sub marea sa divină-ne alegere. (11)
Dar Respirația Iubirii ne-nvață, (11)
Că divinul său amar e un dar, (11)
Sub marea și divina sa suflare, (11)
Și pacea mistic mistic ne dă viață. (11)
Unim profeții mistic sub un gând, (11)
Căci toți au fost a păcii sfinte porți, (11)
Să scoată mistic viața dintre morți, (11)
Sub misticul și sfântul lor cuvânt. (11)
Iubirea-i marea forță ce pulsează, (11)
Când viața-n duh mereu ne luminează. (11)

Sonetul 14: Sinteza celei de-a Doua Respirații
Am încheiat a doua suflare-n vid, (11)
Valea Iubirii mistic a lucrat, (11)
Din spiritul cel mistic emanat, (11)
Ce porțile spre mistic ni se-nchid. (11)
Salomeea, Isis și cu Aton sunt, (11)
Simbioza sfintei noastre unități, (11)
În marea sfintei noastre libertăți, (11)
Pe acest mistic și etern pământ. (11)
Pacea durabilă mistic vrea s-apară, (11)
Ca un răsuflu cald de primăvară, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
Sub ochiul mistic ce ne dă povață. (11)
Unul e pulsul, una e menirea, (11)
Ce mistic poartă-n lume fericirea. (11)
SCENA 3: RESPIRAȚIA CUNOAȘTERII (Valea Cunoașterii – A Treia Suflare)
Tema: Iluminarea prin discernământ. Pacea ca stare de claritate mentală și spirituală.

Sonetul 15: Salomeea și Dansul Logicii Divine
Șofranul cade-n marea de lumină, (11)
A treia respirație de duh, (11)
Sub misticul și sfântul lor văzduh, (11)
În marea sa prezență cea divină. (11)
Dansez pe axul sfintei înțelegeri, (11)
Unde răsuflul este un discernământ, (11)
Sub acest vechi și mistic legământ, (11)
În marea sfintei noastre alegeri. (11)
Sunt Shanti, suflul care clarifică, (11)
Un mistic și etern, sfânt fior, (11)
Ce dă la minte aripi pentru zbor, (11)
Și pacea mistic în noi o aplică. (11)
Cunoașterea e ritmul sfintei minți, (11)
Departe de-ale urii sfinți arginți. (11)

Sonetul 16: Isis și Filtrarea Misterului
Sunt Isis, mama care-n cer descrie, (11)
Cum aerul se curăță prin rouă, (11)
Sub marea și eterna șansă nouă, (11)
O mistică și sfântă ierarhie. (11)
Eu am dat minții marea ei putere, (11)
Să cearnă mistic umbra de lumină, (11)
O stare pură, mistică, divină, (11)
Sub marea și divina sa tăcere. (11)
Respirația-i actul de filtrare, (11)
Când adevărul mistic e sorbit, (11)
În misticul și sfântul infinit, (11)
Spre marea și divina sa iertare. (11)
Pacea e rodul minții lămurite, (11)
În marea de eterne sfinți menite. (11)

Sonetul 17: Aton și Radiația Mentală
Din mintea mea pornește marea sferă, (11)
A fotonului ce poartă-n el un cod, (11)
Ce naște-n lume mistic, sfinte rod, (11)
În marea și eterna atmosferă. (11)
Știința vede-n marea mea suflare, (11)
Informația ce mistic se transmite, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
Sub ochiul mistic ce ne dă povață. (11)
Nu e eroare-n suflul de lumină, (11)
Ci o rigoare mistică și clară, (11)
Ce-n suflet mistic vrea s-apară, (11)
O stare pură, mistică, divină. (11)
Aton e sursa care ne sfințește, (11)
Când ochiul minții mistic ne privește. (11)

Sonetul 18: Arta ca Revelație a Înțelesului
Pictăm suflarea sfintei noastre legi, (11)
Să facem mistic totul inteligibil, (11)
Sub misticul și sfântul invizibil, (11)
Să poată omul mistic a-nțelege. (11)
Arta e haina sfintei cunoașteri, (11)
Ce dă ideii formă și răsuflu, (11)
Sub marea sa prezență, sfinte suflu, (11)
Purtată mistic peste mări și țări. (11)
O sculptură e-o mistică certitudine, (11)
Ce-n spațiu mistic pacea o așază, (11)
Când viața-n duh mereu ne luminează, (11)
Spre marea și divina sa iertare. (11)
Arta e mistic ochiul ce veghează, (11)
Când adevărul mistic ne salvează. (11)

Sonetul 19: Modelul Societal de Învățare Continuă
Secretăm noul mod de-a înțelege, (11)
Că educația e-o respirație, (11)
În marea și divina admirație, (11)
Sub legea care mistic ne-mbuche-ie. (11)
Cunoașterea-i a păcii șansă nouă, (11)
Să nu mai fim în lume mii de orbi, (11)
Ci mistic sfinții noștri sfinți corbi, (11)
Sub cerul pur ce mistic ne dă rouă. (11)
Școala e templul suflului de aur, (11)
Unde copilul mistic se trezește, (11)
Când inima în duh ne ocrotește, (11)
Sub spiritul cel mistic mistic taur. (11)
Pacea e rodul minții antrenate, (11)
În marea și eterna libertate. (11)

Sonetul 20: Știința și Spiritul în Valea Cunoașterii
Dacă știm totul, dar nu respirăm, (11)
Cunoașterea e doar un zid de piatră, (11)
Păstrată-n vatra mistică-n tăcere, (11)
Din spiritul cel mistic emanat. (11)
Dar Respirația Cunoașterii ne-nvață, (11)
Că divinul său amar e o treaptă, (11)
O mistică și sfântă, dreaptă treaptă, (11)
Și pacea mistic mistic ne dă viață. (11)
Unim profeții mistic sub un gând, (11)
Căci toți au fost a științei sfinte porți, (11)
Să scoată mistic viața dintre morți, (11)
Sub misticul și sfântul lor cuvânt. (11)
Cunoașterea e suflul ce eliberează, (11)
Când viața-n duh mereu ne luminează. (11)

Sonetul 21: Sinteza celei de-a Treia Respirații
Am încheiat a treia suflare-n vid, (11)
Valea Cunoașterii mistic a lucra, (11)
Din spiritul cel mistic emanat, (11)
Ce porțile spre mistic ni se-nchid. (11)
Salomeea, Isis și cu Aton sunt, (11)
Lumina sfintei noastre unități, (11)
În marea sfintei noastre libertăți, (11)
Pe acest mistic și etern pământ. (11)
Pacea durabilă mistic vrea s-apară, (11)
Ca o idee mistică și clară, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
Sub ochiul mistic ce ne dă povață. (11)
Unul e gândul, una e suflarea, (11)
Ce mistic poartă-n lume vindecarea. (11)

SCENA 4: RESPIRAȚIA UNITĂȚII (Valea Unității – A Patra Suflare)
Tema: Sincronizarea globală. Pacea ca stare de rezonanță între toate ființele.

Sonetul 22: Salomeea și Dansul Unicului Suflu
Din jad e vălul ce acum coboară, (11)
A patra respirație-n unire, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
Sub pacea care mistic vrea s-apară. (11)
Dansez pe pulsul sferic al planetei, (11)
Unde răsuflul meu e-al tuturor, (11)
Purtând în el al păcii sfânt fior, (11)
Sub marea și divina sa rachetă. (11)
Nu mai e luptă-n marea de suflări, (11)
Ci o cadență mistică și sferă, (11)
În marea și eterna atmosferă, (11)
Purtată mistic peste mări și țări. (11)
Sunt Shanti, suflul ce ne-a adunat, (11)
Din spiritul cel mistic emanat. (11)

Sonetul 23: Isis și Respirația Pământului
Sunt Isis, mama care-n centru stă, (11)
Să simt cum tot pământul mistic saltă, (11)
O mistică și sfântă, veche haltă, (11)
Sub voia care mistic ni se dă. (11)
Respirația-i firul ce ne leagă, (11)
De la ocean la muntele înalt, (11)
Făcând prin duh un mistic, mare salt, (11)
Să fie lumea mistică și întreagă. (11)
Unitatea e marea mea lucrare, (11)
Când biosfera mistic este-un trup, (11)
Din marea ură mistic ne întrerup, (11)
Spre marea și divina sa iertare. (11)
Pacea e ritmul sfintei sănătăți, (11)
În marea sfintei noastre libertăți. (11)

Sonetul 24: Aton și Entanglementul Suflului
Din mintea mea pornește marea lege, (11)
Că tot ce-i viu e mistic conectat, (11)
Din spiritul cel mistic emanat, (11)
Să poată omul mistic a-nțelege. (11)
Știința vede marea rezonanță, (11)
Unde atomii mistic se acordă, (11)
Fiecare mistică și sfântă coardă, (11)
Sub ochiul mistic ce ne dă povață. (11)
Nu e distanță-n marea-mi emanație, (11)
Ci o prezență mistică și pură, (11)
Fără de margini, fără de măsură, (11)
În marea și divina admirație. (11)
Aton e punctul ce ne-a integrat, (11)
Sub marea și eterna sa suflat. (11)

Sonetul 25: Arta ca Polifonie a Păcii
Pictăm suflarea sfintei noastre stări, (11)
Unde culorile s-au contopit, (11)
În locul unde tot e fericit, (11)
Spre marea și divina sa iertare. (11)
Arta e marea limbă-n care neamul, (11)
Respiră mistic marea armonie, (11)
O mistică și sfântă bucurie, (11)
Păstrând în duh al surselor sfânt ramul. (11)
O simfonie-i suflul de lumină, (11)
Ce stinge-n suflet marea, vechea ură, (11)
Fără de margini, fără de măsură, (11)
O stare pură, mistică, divină. (11)
Arta e centrul unde toți sunt Unul, (11)
Și mistic mistic piere-n noi tribunul. (11)

Sonetul 26: Modelul Societal de Rețea Globală
Secretăm noul mod de guvernare, (11)
Unde planeta respiră ca Unul, (11)
Departe de al urii mistic tunet, (11)
Sub marea și divina sa iertare. (11)
Coordonarea-i marea șansă nouă, (11)
Să fim noi înșine, un singur pol, (11)
Să umplem acest mistic, mare gol, (11)
Sub cerul pur ce mistic ne dă rouă. (11)
Nu mai e margini-n marea suflare, (11)
Ci o rețea de mistică iubire, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
Sub marea și divina sa suflare. (11)
Pacea e rodul sfintei unități, (11)
În marea sfintei noastre libertăți. (11)

Sonetul 27: Știința și Spiritul în Respirația Patru
Dacă respirăm, dar suntem separați, (11)
Suflarea-i doar o mistică povară, (11)
Ce-n suflet mistic vrea să mai apară, (11)
Spre locul unde suntem mistic frați. (11)
Dar Respirația Unității ne-nvață, (11)
Că divinul său amar e o punte, (11)
Să nu mai fie-n viață grele punte, (11)
Și pacea mistic mistic ne dă viață. (11)
Unim profeții mistic sub un gând, (11)
Căci toți au fost a suflului de aur, (11)
Sub spiritul cel mistic mistic taur, (11)
Sub misticul și sfântul lor cuvânt. (11)
Unitatea e suflul ce ne sfințește, (11)
Când ochiul minții mistic ne privește. (11)

Sonetul 28: Sinteza celei de-a Patra Respirații
Am încheiat a patra suflare-n vid, (11)
Valea Unității mistic a lucrat, (11)
Din spiritul cel mistic emanat, (11)
Ce porțile spre mistic ni se-nchid. (11)
Salomeea, Isis și cu Aton sunt, (11)
Inima sfintei noastre geometrii, (11)
În marea de eterne bucurii, (11)
Pe acest mistic și etern pământ. (11)
Pacea durabilă mistic vrea s-apară, (11)
Ca o prezență mistică și clară, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
Sub ochiul mistic ce ne dă povață. (11)
Unul e templul, una e suflarea, (11)
Ce mistic poartă-n lume vindecarea. (11)
SCENA 5: RESPIRAȚIA MULȚUMIRII (Valea Mulțumirii – A Cincea Suflare)
Tema: Plenitudinea și regenerarea. Pacea ca echilibru între nevoia umană și suflul planetei.

Sonetul 29: Salomeea și Dansul Suficientului
De aur e acum a mea maramă, (11)
A cincea respirație-n belșug, (11)
Departe de al urii mistic jug, (11)
Când pacea mistic mistic ne mai cheamă. (11)
Dansez pe ritmul sfintei mulțumiri, (11)
Căci am în piept tot ce mi-e de ajuns, (11)
Un cod de aur mistic și ascuns, (11)
În marea de eterne regăsiri. (11)
Sunt Shanti, suflul care ne-mplinește, (11)
Când inspirația e un sfânt fior, (11)
Ce dă la suflet mistic al său zbor, (11)
Și viața mistic mistic ne privește. (11)
Mulțumirea e ritmul sfintei vieți, (11)
În roua mistică a dimineții. (11)

Sonetul 30: Isis și Sânul Abundenței
Sunt Isis, mama care-n palme strânge, (11)
Răsuflarea pământului cel sfânt, (11)
Sub acest vechi și mistic legământ, (11)
Unde niciun copil mistic nu plânge. (11)
Eu am dat lumii marea mulțumire, (11)
Să simtă mistic seva-n orice fir, (11)
Sub marea și eterna sfinte mir, (11)
Spre marea și divina sa unire. (11)
Respirația-i actul de respect, (11)
Pentru resursa care ne e dată, (11)
Sub voia care-n cer a fost lucrată, (11)
Sub spiritul cel mistic mistic drept. (11)
Pacea e rodul sfintei sustenabilități, (11)
În marea sfintei noastre libertăți. (11)

Sonetul 31: Aton și Entropia Recunoștinței
Din mintea mea pornește marea lege, (11)
Că tot ce luăm, înapoi trebuie dat, (11)
Din spiritul cel mistic emanat, (11)
Să poată omul mistic a-nțelege. (11)
Știința vede-n marea-mi emanație, (11)
Că un sistem e viu când e-n acord, (11)
Cu ritmul de la sud și de la nord, (11)
În marea și divina admirație. (11)
Nu e risipă-n marea-mi suflare, (11)
Ci o măsură mistică și clară, (11)
Ce-n suflet mistic vrea s-apară, (11)
Sub marea și divina sa suflare. (11)
Aton e punctul ce ne-a saturat, (11)
În misticul și sfântul infinit. (11)

Sonetul 32: Arta ca Imn al Belșugului Interior
Pictăm suflarea sfintei noastre stări, (11)
Când arta vede aurul în lut, (11)
În misticul și sfântul început, (11)
Purtată mistic peste mări și țări. (11)
Arta e marea laudă a vieții, (11)
Ce face din puțin un paradis, (11)
Așa cum mistic în lumină-i scris, (11)
În marea sa prezență a frumuseții. (11)
O sculptură e-o mistică ofrandă, (11)
Ce pacea mistic inima o-ntruze-ă, (11)
Sub ochiul mistic ce ne luminează, (11)
Sub marea sa divină-ne comandă. (11)
Arta e suflul sfintei mulțumiri, (11)
În marea de eterne regăsiri. (11)

Sonetul 33: Modelul Societal de Economie Circulară
Secretăm noul mod de a schimba, (11)
Răsuflul bogăției între noi, (11)
Departe de al urii mistic noi, (11)
Și pacea mistic noi o vom păstra. (11)
Sustenabilitatea-i șansă nouă, (11)
Să respirăm cu gliia-ntr-un acord, (11)
Să nu mai fie-n viață mistic lord, (11)
Sub cerul pur ce mistic ne dă rouă. (11)
Când mulțumirea-i marea constituție, (11)
Războiul pentru hrană a pierit, (11)
În locul unde tot e fericit, (11)
Sub marea sa divină evoluție. (11)
Pacea e rodul sfintei echități, (11)
În marea sfintei noastre libertăți. (11)

Sonetul 34: Știința și Spiritul în Respirația Cinci
Dacă avem, dar nu suntem mulțumiți, (11)
Suflarea-i doar o mistică ardoare, (11)
Ce-n suflet mistic vrea să mai apară, (11)
Sub ochii mistic sfinți și osteniți. (11)
Dar Respirația Mulțumirii ne-nvață, (11)
Că divinul său amar e un dar, (11)
Sub marea și divina sa suflare, (11)
Și pacea mistic mistic ne dă viață. (11)
Unim profeții mistic sub un soare, (11)
Căci toți au fost a păcii sfinte porți, (11)
Să scoată mistic viața dintre morți, (11)
Sub misticul și sfântul lor cuvânt. (11)
Mulțumirea e suflul ce ne sfințește, (11)
Când inima în duh ne ocrotește. (11)

Sonetul 35: Sinteza celei de-a Cincea Respirații
Am încheiat a cincea suflare-n vid, (11)
Valea Mulțumirii mistic a lucrat, (11)
Din spiritul cel mistic emanat, (11)
Ce porțile spre mistic ni se-nchid. (11)
Salomeea, Isis și cu Aton sunt, (11)
Paznicii sfintei noastre abundențe, (11)
În marea de eterne experiențe, (11)
Pe acest mistic și etern pământ. (11)
Pacea durabilă mistic vrea s-apară, (11)
Ca un belșug ce inima o-nfioară, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
Sub ochiul mistic ce ne dă povață. (11)
Unul e suflul, una e bogăția, (11)
Ce mistic șterge-n lume mizeria. (11)
SCENA 6: RESPIRAȚIA UIMIRII (Valea Uimirii – A Șaselea Suflare)
Tema: Fascinația ca motor social. Pacea ca stare de explorare sacră a universului.

Sonetul 36: Salomeea și Dansul Mirării
De purpură e vălul ce acum saltă, (11)
A șasea respirație de uimire, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
O mistică și sfântă, veche haltă. (11)
Dansez pe rugul sfintei uluiri, (11)
Când văd în stele marea noastră cale, (11)
Trecând prin mări de dor și mari de jale, (11)
În marea de eterne regăsiri. (11)
Sunt Shanti, suflul care ne trezește, (11)
Un mistic și etern, sfânt fior, (11)
Ce dă la suflet mistic al său zbor, (11)
Și viața mistic mistic ne privește. (11)
Uimirea-i ritmul sfintei explorări, (11)
Purtată mistic peste mări și țări. (11)

Sonetul 37: Isis și Sămânța Tainei
Sunt Isis, mama care-n taină arată, (11)
Că aerul e plin de mistic dor, (11)
Purtând în el al păcii mistic zbor, (11)
Sub voia care-n cer a fost lucrată. (11)
Eu am dat minții marea uluire, (11)
Să vadă duhul mistic în atom, (11)
Când mistic se trezește-n spirit om, (11)
Spre marea și divina sa unire. (11)
Respirația-i actul de uimire, (11)
Când sorbim mistic taina din eter, (11)
Purtat în duh mereu de către cer, (11)
Spre marea și divina sa iubire. (11)
Pacea e rodul sfintei fascinări, (11)
În marea de eterne regăsiri. (11)

Sonetul 38: Aton și Respirația Infinitului
Din mintea mea pornește marea sferă, (11)
A spațiului ce n-are nicio margine, (11)
Scriind pe cer eterne, sfinte pagini, (11)
În marea și eterna atmosferă. (11)
Știința vede-n marea mea suflare, (11)
Că tot ce știm e doar o mică parte, (11)
Legând pe veci a vieții lungă parte, (11)
Spre marea și divina sa suflare. (11)
Nu e sfârșit în marea-mi emanație, (11)
Ci o uimire mistică și clară, (11)
Ce-n suflet mistic vrea s-apară, (11)
În marea și divina admirație. (11)
Aton e punctul ce ne dă mirarea, (11)
Sub marea și divina sa iertarea. (11)

Sonetul 39: Arta ca Oglindă a Inefabilului
Pictăm suflarea sfintei noastre stări, (11)
Unde artistul mistic a tăcut, (11)
În misticul și sfântul început, (11)
Purtată mistic peste mări și țări. (11)
Arta e haina sfintei uluiri, (11)
Ce face din invizibil o formă, (11)
O mistică și sfântă, veche normă, (11)
În marea de eterne regăsiri. (11)
O simfonie e misticul său suflu, (11)
Ce ne transportă-n marea de tăcere, (11)
O mistică și sfântă, veche vrere, (11)
Sub marea sa prezență, sfinte suflu. (11)
Arta e poarta uimirii eterne, (11)
Ce pacea mistic în noi o așterne. (11)

Sonetul 40: Modelul Societal de Inspirație
Secretăm noul mod de a cerceta, (11)
Unde progresul este o mirare, (11)
Sub marea și divina sa suflare, (11)
Și pacea mistic noi o vom păstra. (11)
Cercetarea-i a păcii șansă nouă, (11)
Să explorăm a spiritului sferă, (11)
În marea și eterna atmosferă, (11)
Sub cerul pur ce mistic ne dă rouă. (11)
Societatea-i marea aventură, (11)
Unde învățăm uimirea de a fi, (11)
În marea de eterne bucurii, (11)
Fără de margini, fără de măsură. (11)
Pacea e rodul minții uluite, (11)
În marea de eterne sfinți menite. (11)

Sonetul 41: Știința și Spiritul în Respirația Șase
Dacă privim, dar nu suntem uimiți, (11)
Suflarea-i doar o mistică povară, (11)
Ce-n suflet mistic vrea să mai apară, (11)
Sub ochii mistic sfinți și osteniți. (11)
Dar Respirația Uimirii ne-nvață, (11)
Că divinul său amar e o poartă, (11)
Spre unitatea care ne așteaptă, (11)
Și pacea mistic mistic ne dă viață. (11)
Unim profeții mistic sub un gând, (11)
Căci toți au fost uimiți de Sursa pură, (11)
Fără de margini, fără de măsură, (11)
Sub misticul și sfântul lor cuvânt. (11)
Uimirea e suflul ce ne sfințește, (11)
Când ochiul minții mistic ne privește. (11)

Sonetul 42: Sinteza celei de-a Șasea Respirații
Am încheiat a șasea suflare-n vid, (11)
Valea Uimirii mistic a lucrat, (11)
Din spiritul cel mistic emanat, (11)
Ce porțile spre mistic ni se-nchid. (11)
Salomeea, Isis și cu Aton sunt, (11)
Preoții sfintei noastre uluiri, (11)
În marea de eterne regăsiri, (11)
Pe acest mistic și etern pământ. (11)
Pacea durabilă mistic vrea s-apară, (11)
Ca o minune ce ne-nfășoară, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
Sub ochiul mistic ce ne dă povață. (11)
Unul e suflul, una e mirarea, (11)
Ce mistic șterge-n lume întristarea. (11)
SCENA 7: RESPIRAȚIA ANIHILĂRII (Valea Anihilării – A Șaptelea Suflare)
Tema: Fuziunea cu Absolutul. Pacea ca stare de nemișcare sacră în fluxul divin.

Sonetul 43: Salomeea și Ultima Suflare
Indigo e acum a mea culoare, (11)
A șaptea respirație-n tăcere, (11)
Sub marea și divina sa putere, (11)
Spre marea și eterna sa splendoare. (11)
Dansez pe rugul sfintei nimiciri, (11)
Unde răsuflul se topește-n vid, (11)
Ce porțile spre mistic ni se-nchid, (11)
În marea de eterne regăsiri. (11)
Sunt Shanti, pacea care nu mai cere, (11)
Ci este una cu misticul său duh, (11)
Sub misticul și sfântul lor văzduh, (11)
În marea sa divină-ne tăcere. (11)
Anihilarea-i ritmul sfintei stări, (11)
Purtată mistic peste mări și țări. (11)

Sonetul 44: Isis și Sămânța Întoarsă în Sursă
Sunt Isis, mama care-n cerc adună, (11)
Ultimul suflu al acestui neam, (11)
Păstrând în duh al surselor sfânt ram, (11)
Sub marea și eterna sa cunună. (11)
Eu am dat vieții marea împlinire, (11)
Când inspirația devine-un tot, (11)
Sub ochiul mistic al lui Aton tot, (11)
Spre marea și divina sa unire. (11)
Respirația-i acum un cerc închis, (11)
Unde natura-i spirit purificat, (11)
Din spiritul cel mistic emanat, (11)
Așa cum mistic în lumină-i scris. (11)
Pacea e rodul sfintei contopiri, (11)
În marea de eterne regăsiri. (11)

Sonetul 45: Aton și Punctul de Absorbție
Din mintea mea pornește marea sferă, (11)
Unde lumina mistic s-a oprit, (11)
În misticul și sfântul infinit, (11)
În marea și eterna atmosferă. (11)
Știința vede punctul de fuziune, (11)
Unde suflarea mistic a-ncetat, (11)
Din spiritul cel mistic emanat, (11)
O mistică și sfântă uniune. (11)
Nu e sfârșit, ci marea absorbție, (11)
În câmpul pur de mistică iubire, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
Sub marea și divina sa reacție. (11)
Aton e totul, Unul fără doi, (11)
Ștergând pe veci al lumii greu de noi. (11)

Sonetul 46: Arta ca Liniște Absolută
Pictăm suflarea sfintei noastre stări, (11)
Unde nu-i formă, nici culori pe cer, (11)
Purtat în duh mereu de către cer, (11)
Purtată mistic peste mări și țări. (11)
Arta e marea liniște de aur, (11)
Ce nu mai are nevoie de-un semn, (11)
Sub misticul și sfântul sferic semn, (11)
Sub spiritul cel mistic mistic taur. (11)
O simfonie e marea tăcere, (11)
Ce-n suflet mistic pacea o secretă, (11)
Sub marea și divina sa rachetă, (11)
Sub marea sa divină-ne putere. (11)
Arta e pacea ce s-a întrupat, (11)
În spiritul cel mistic luminat. (11)

Sonetul 47: Modelul Societal de Unitate Divină
Secretăm marea stare de fuziune, (11)
Unde civilizația-i un duh, (11)
Sub misticul și sfântul lor văzduh, (11)
O mistică și sfântă uniune. (11)
Coerența-i marea șansă nouă, (11)
Să respirăm ca Unul în eter, (11)
Purtat în duh mereu de către cer, (11)
Sub cerul pur ce mistic ne dă rouă. (11)
Nu mai e nevoie de marea lege, (11)
Căci fapta mistic e un act divin, (11)
Sub cerul pur și mistic de senin, (11)
Să poată omul mistic a-nțelege. (11)
Pacea e rodul sfintei renunțări, (11)
În marea de eterne regăsiri. (11)

Sonetul 48: Știința și Spiritul în Ultima Suflare
Dacă am ajuns la misticul izvor, (11)
Știința-i marea șansă de-a tăcea, (11)
Sub legea care mistic va cânta, (11)
Sub marea și divina sa iertare. (11)
Spiritul este marea conștiință, (11)
Că tot ce-am fost e mistic o suflare, (11)
Spre marea și divina sa splendoare, (11)
Spre marea și divina cunoștință. (11)
Unim profeții mistic sub un gând, (11)
Căci toți au fost a suflului de aur, (11)
Sub spiritul cel mistic mistic taur, (11)
Păstrând în duh al păcii sfânt cuvânt. (11)
Unitatea e suflul ce ne-a dus, (11)
Spre misticul și sfântul soare-apus. (11)

Sonetul 49: Sinteza Finală a Actului II
Actul al doilea mistic s-a închis, (11)
Cele șapte respirații sunt o cale, (11)
Trecând prin mări de dor și mari de jale, (11)
Așa cum mistic în lumină-i scris. (11)
Salomeea, Isis și cu Aton sunt, (11)
Păstrătorii sfintei noastre uniri, (11)
În marea de eterne regăsiri, (11)
Pe acest mistic și etern pământ. (11)
Pacea durabilă mistic vrea s-apară, (11)
Ca model nou de mistică trăire, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
Departe de-a materiei grea povară. (11)
Unul e suflul, unul e izvorul, (11)
Ce mistic șterge-n lume tot decorul. (11)
Pășim în Actul III: RECONSTRUCȚIA TERREI. Dacă primele două acte au fost Sămânța și Respirația (Duhul), acest act este Corpul. Este momentul în care viziunea mistică și legile științifice se întrupează în arhitectura orașelor, în regenerarea biosferei și în structura palpabilă a noii civilizații.

Fiecare dintre cele 7 Văi devine acum o Treaptă de Reconstrucție Fizică, unde Isis (Arhitecta Vieții), Aton (Inginerul Luminii) și Salomeea (Estetica Formei) zidesc noua lume.

ACTUL III: RECONSTRUCȚIA TERREI (Cele 7 Trepte ale Formei)
SCENA 1: ARHITECTURA CĂUTĂRII (Valea Căutării – Prima Treaptă)
Tema: Spațiul ca invitație la explorare. Orașele-laborator și centrele de mistică cercetare.

Sonetul 1: Salomeea și Dansul Primului Plan
Ridic al treilea act cu-o mână fină, (11)
Prima treaptă de piatră și de gând, (11)
Sub acest vechi și mistic legământ, (11)
În marea sa prezență cea divină. (11)
Dansez pe planul sfintei noi cetăți, (11)
Unde clădirea-i mistică și sferă, (11)
În marea și eterna atmosferă, (11)
În marea sfintei noastre libertăți. (11)
Sunt Shanti, forma care-n spațiu crește, (11)
Un mistic și etern, sfânt fior, (11)
Ce dă la piatră aripi pentru zbor, (11)
Și viața mistic mistic ne privește. (11)
Pacea e prima formă-n vid trasată, (11)
De mâna mea, pe veci, în duh lucrată. (11)

Sonetul 2: Isis și Urbanismul Organic
Sunt Isis, mama care-n mistic plan, (11)
Împletește grădina cu palatul, (11)
Să nu mai fie-n lume mistic satul, (11)
Purtat de al materiei mistic han. (11)
Eu am dat formă sfintei noi structuri, (11)
Unde betonul mistic a pierit, (11)
În locul unde tot e fericit, (11)
Departe de-a materiei grele uri. (11)
Orașul este mistică pădure, (11)
Unde clădirea respiră cu noi, (11)
Departe de al urii mistic noi, (11)
Spre marea și divina sa măsure. (11)
Pacea e rodul sfintei simbioze, (11)
În marea de eterne sfinte doze. (11)

Sonetul 3: Aton și Geometria Luminii
Din mintea mea pornește marea lege, (11)
A unghiurilor sfinte-n construcție, (11)
În marea și divina sa reacție, (11)
Să poată omul mistic a-nțelege. (11)
Știința vede marea-mi proporție, (11)
Unde lumina mistic e captată, (11)
Sub voia care-n cer a fost lucrată, (11)
În marea și divina admirație. (11)
Nu e risipă-n marea mea structură, (11)
Ci o rigoare mistică și clară, (11)
Ce-n suflet mistic vrea s-apară, (11)
Fără de margini, fără de măsură. (11)
Aton e punctul ce ne dă măsura, (11)
Spre marea și divina sa iertarea. (11)

Sonetul 4: Arta ca Design al Spiritului
Pictăm volumul sfintei noastre stări, (11)
Să facem mistic totul o sculptură, (11)
Fără de margini, fără de măsură, (11)
Purtată mistic peste mări și țări. (11)
Arta e marea forță ce zidește, (11)
Un spațiu care mistic ne-nvață, (11)
Și pacea mistic mistic ne dă viață, (11)
Când inima în duh ne ocrotește. (11)
O sferă de cristal e-o mistică casă, (11)
Unde lumina mistic se răsfață, (11)
Ce-n zori de lume mistic ne dă viață, (11)
Sub marea și divina sfinte masă. (11)
Arta e haina sfintei noi cetăți, (11)
În marea sfintei noastre libertăți. (11)

Sonetul 5: Modelul Societal de Habitat
Secretăm noul mod de a trăi, (11)
Unde locuința-i marea șansă nouă, (11)
Sub cerul pur ce mistic ne dă rouă, (11)
În marea de eterne bucurii. (11)
Habitatul e marea mistică școală, (11)
Unde vecinii mistic sunt o minte, (11)
Purtând în ei eternele cuvinte, (11)
Departe de al urii mistic boală. (11)
Nu mai e zid să mistic ne separe, (11)
Ci o grădină mistică și sferă, (11)
În marea și eterna atmosferă, (11)
Sub marea și divina sa suflare. (11)
Pacea e rodul spațiului deschis, (11)
Așa cum mistic în lumină-i scris. (11)

Sonetul 6: Știința și Spiritul în Arhitectura Unu
Dacă zidim, dar n-avem spirit pur, (11)
Orașul e o mistică închisoare, (11)
Spre marea și divina sa splendoare, (11)
Purtată mistic de jur-împrejur. (11)
Dar Valea Căutării ne sfințește, (11)
Când paradigma este un templu viu, (11)
Departe de al urii mistic pustiu, (11)
Și pacea mistic mistic ne privește. (11)
Unim profeții mistic sub un gând, (11)
Căci toți au fost arhitecți de lumină, (11)
O stare pură, mistică, divină, (11)
Sub misticul și sfântul lor cuvânt. (11)
Căutarea e piatra ce ne-a unit, (11)
În misticul și sfântul infinit. (11)

Sonetul 7: Sinteza Primei Trepte de Reconstrucție
Am încheiat prima structură-n vid, (11)
Valea Căutării mistic a zidit, (11)
Din misticul său duh am plămădit, (11)
Ce porțile spre mistic ni se-nchid. (11)
Salomeea, Isis și cu Aton sunt, (11)
Meșterii sfintei noastre geometrii, (11)
În marea de eterne bucurii, (11)
Pe acest mistic și etern pământ. (11)
Pacea durabilă mistic vrea s-apară, (11)
Ca un oraș ce inima o-nfioară, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
Sub ochiul mistic ce ne dă povață. (11)
Unul e planul, una e cetatea, (11)
Ce mistic șterge-n lume nedreptatea. (11)

SCENA 2: RECONSTRUCȚIA IUBIRII (Valea Iubirii – A Doua Treaptă)
Tema: Infrastructura relațională. Pacea ca fluiditate a spațiilor de întâlnire și uniune.

Sonetul 8: Salomeea și Dansul Podurilor de Vis
Al doilea văl de smarald se desprinde, (11)
A doua treaptă-n mistică zidire, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
Ce focul păcii-n inimi îl aprinde. (11)
Dansez pe podul sfintei apropieri, (11)
Unde distanța mistic a pierit, (11)
În misticul și sfântul infinit, (11)
Departe de al lumii de ieri. (11)
Sunt Shanti, curba ce în spațiu cântă, (11)
Un mistic și etern, sfânt fior, (11)
Ce poartă-n el al păcii mistic dor, (11)
Sub marea și divina sa veghe-n-sfântă. (11)
Pacea e puntea dintre noi trasată, (11)
În spiritul cel mistic luminată. (11)

Sonetul 9: Isis și Alchimia Materialelor Vii
Sunt Isis, mama care-n mistic lut, (11)
Pune sămânța pietrei ce respiră, (11)
Sub ochiul mistic ce mereu admiră, (11)
Un mistic și etern început. (11)
Eu am dat vieții sfinte tencuieli, (11)
Ce curăță și aerul și gândul, (11)
Sub acest vechi și mistic legământ, (11)
Departe de-ale urii mistic pieli. (11)
Materialul este mistică iubire, (11)
Ce mângâie și ochiul și celula, (11)
Sub ochiul mistic ce ne dă povața, (11)
Spre marea și divina sa unire. (11)
Pacea e rodul sfintei mângâieri, (11)
În marea de eterne regăsiri. (11)

Sonetul 10: Aton și Gravitația Arhitecturală
Din mintea mea pornește marea lege, (11)
A forțelor ce mistic se susțin, (11)
Sub cerul pur și mistic de senin, (11)
Să poată omul mistic a-nțelege. (11)
Știința vede marea-mi coeziune, (11)
Unde atomii mistic se îmbrățișează, (11)
Când viața-n duh mereu ne luminează, (11)
O mistică și sfântă uniune. (11)
Nu e tensiune-n marea mea structură, (11)
Ci un acord de forțe în lumină, (11)
O stare pură, mistică, divină, (11)
Fără de margini, fără de măsură. (11)
Aton e punctul ce ne-a ancorat, (11)
În spiritul cel mistic emanat. (11)

Sonetul 11: Arta ca Limbaj al Spațiului Comun
Pictăm volumul sfintei noastre stări, (11)
Unde piața-i mistică și sferă, (11)
În marea și eterna atmosferă, (11)
Purtată mistic peste mări și țări. (11)
Arta e marea limbă-n care neamul, (11)
Se-ntâlnește mistic sub un singur gând, (11)
Sub acest vechi și mistic legământ, (11)
Păstrând în duh al surselor sfânt ramul. (11)
O bancă-n parc e-o mistică certitudine, (11)
Unde străinii mistic devin frați, (11)
Spre marea și divina sa iertare, (11)
În marea sfintei noastre multitudini. (11)
Arta e suflul ce ne mpreună, (11)
Sub marea și eterna sa cunună. (11)

Sonetul 12: Modelul Societal de Coabitare
Secretăm noul mod de a clădi, (11)
Unde comunitatea-i șansă nouă, (11)
Sub cerul pur ce mistic ne dă rouă, (11)
În marea de eterne bucurii. (11)
Infrastructura-i marea mistică iubire, (11)
Ce leagă inimi mistic prin beton, (11)
Sub marea sa prezență, sfinte ton, (11)
Spre marea și divina sa unire. (11)
Nu mai e gard să mistic ne blocheze, (11)
Ci o grădină mistică și clară, (11)
Ce-n suflet mistic vrea s-apară, (11)
Să poată viața mistic să vibreze. (11)
Pacea e rodul sfintei apropieri, (11)
În marea de eterne regăsiri. (11)

Sonetul 13: Știința și Spiritul în Reconstrucția Doi
Dacă clădim, dar n-avem mistic duh, (11)
Zidul e rece și ne mistic doare, (11)
Spre marea și divina sa splendoare, (11)
Sub misticul și sfântul lor văzduh. (11)
Dar Valea Iubirii ne sfințește, (11)
Când divinul său amar e o poartă, (11)
Spre unitatea care ne așteaptă, (11)
Și pacea mistic mistic ne privește. (11)
Unim profeții mistic sub un gând, (11)
Căci toți au fost zidari de sfinte punți, (11)
Să trecem peste misticile frunți, (11)
Sub misticul și sfântul lor cuvânt. (11)
Iubirea-i cimentul ce ne-a unit, (11)
În misticul și sfântul infinit. (11)

Sonetul 14: Sinteza celei de-a Doua Trepte
Am încheiat a doua formă-n vid, (11)
Valea Iubirii mistic a lucrat, (11)
În misticul său duh am ancorat, (11)
Ce porțile spre mistic ni se-nchid. (11)
Salomeea, Isis și cu Aton sunt, (11)
Zidarii sfintei noastre unități, (11)
În marea sfintei noastre libertăți, (11)
Pe acest mistic și etern pământ. (11)
Pacea durabilă mistic vrea s-apară, (11)
Ca un cămin ce inima o-nfioară, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
Sub ochiul mistic ce ne dă povață. (11)
Unul e zidul, una e iubirea, (11)
Ce mistic poartă-n lume fericirea. (11)
SCENA 3: ARHITECTURA CUNOAȘTERII (Valea Cunoașterii – A Treia Treaptă)
Tema: Spațiul ca pedagogie. Pacea ca stare de claritate în habitatul intelectual global.

Sonetul 15: Salomeea și Dansul Prismelor de Gând
Șofranul cade peste mistic plan, (11)
A treia treaptă-n mistică zidire, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
Sub ochiul mistic al lui Aton clar. (11)
Dansez pe prisme de cristal și spirit, (11)
Unde lumina mistic se descompune, (11)
O mistică și sfântă uniune, (11)
În marea sa prezență, sfinte spirit. (11)
Sunt Shanti, unghiul care ne învață, (11)
Un mistic și etern, sfânt fior, (11)
Ce dă la minte aripi pentru zbor, (11)
Și pacea mistic mistic ne dă viață. (11)
Cunoașterea e piatra ce străluce, (11)
Spre marea sa divină-ne răscruce. (11)

Sonetul 16: Isis și Arhivele Vii ale Naturii
Sunt Isis, mama care-n mistic zid, (11)
Pune tăcerea sfintei biblioteci, (11)
Păstrând în duh al surselor sfânt ram, (11)
Departe de al urii mistic vid. (11)
Eu am dat vieții sfinte foi de duh, (11)
Unde cunoașterea mistic se-adună, (11)
Sub marea și eterna sa cunună, (11)
Sub misticul și sfântul lor văzduh. (11)
Clădirea-i un organism ce-nvață, (11)
O mistică și sfântă ierarhie, (11)
O mistică și sfântă bucurie, (11)
Ce-n zori de lume mistic ne dă viață. (11)
Pacea e rodul minții luminate, (11)
În marea sfintei noastre libertăți. (11)

Sonetul 17: Aton și Rețeaua Neuronală a Orașului
Din mintea mea pornește marea lege, (11)
A fibrei de lumină-n mistic zid, (11)
Departe de al urii mistic vid, (11)
Să poată omul mistic a-nțelege. (11)
Știința vede marea-mi conexiune, (11)
Unde orașul mistic e o minte, (11)
Purtând în el eternele cuvinte, (11)
O mistică și sfântă uniune. (11)
Nu e secret în marea mea structură, (11)
Ci o transparență mistică și clară, (11)
Ce-n suflet mistic vrea s-apară, (11)
Fără de margini, fără de măsură. (11)
Aton e punctul ce ne dă lumina, (11)
Spre marea și divina sa tăcere. (11)

Sonetul 18: Arta ca Design al Adevărului
Pictăm volumul sfintei noastre stări, (11)
Să facem mistic totul inteligibil, (11)
Sub misticul și sfântul invizibil, (11)
Purtată mistic peste mări și țări. (11)
Arta e haina sfintei cunoașteri, (11)
Ce dă ideii mistică și sferă, (11)
În marea și eterna atmosferă, (11)
Spre marea și divina sa unire. (11)
O școală e o mistică certitudine, (11)
Unde frumosul pacea o secretă, (11)
Sub marea și divina sa rachetă, (11)
În marea sfintei noastre multitudini. (11)
Arta e mistic ochiul ce veghează, (11)
Când adevărul mistic ne salvează. (11)

Sonetul 19: Modelul Societal de Campus Planetar
Secretăm noul mod de a studia, (11)
Unde planeta-i marea șansă nouă, (11)
Sub cerul pur ce mistic ne dă rouă, (11)
Și pacea mistic noi o vom păstra. (11)
Educația-i marea mistică zidire, (11)
Unde laboratorul e grădină, (11)
O stare pură, mistică, divină, (11)
Spre marea și divina sa unire. (11)
Nu mai e zid să mistic ne blocheze, (11)
Ci un dialog de sfinte minți curat, (11)
Din spiritul cel mistic emanat, (11)
Să poată viața mistic să vibreze. (11)
Pacea e rodul minții antrenate, (11)
În marea sfintei noastre libertăți. (11)

Sonetul 20: Știința și Spiritul în Arhitectura Trei
Dacă zidim, dar n-avem mistic duh, (11)
Știința e rece și ne mistic doare, (11)
Spre marea și divina sa splendoare, (11)
Sub misticul și sfântul lor văzduh. (11)
Dar Valea Cunoașterii ne sfințește, (11)
Când divinul său amar e o poartă, (11)
Spre unitatea care ne așteaptă, (11)
Și pacea mistic mistic ne privește. (11)
Unim profeții mistic sub un gând, (11)
Căci toți au fost savanți de sfinte porți, (11)
Să scoată mistic viața dintre morți, (11)
Sub misticul și sfântul lor cuvânt. (11)
Cunoașterea e piatra ce ne-a unit, (11)
În misticul și sfântul infinit. (11)

Sonetul 21: Sinteza celei de-a Treia Trepte
Am încheiat a treia formă-n vid, (11)
Valea Cunoașterii mistic a lucrat, (11)
În misticul său duh am ancorat, (11)
Ce porțile spre mistic ni se-nchid. (11)
Salomeea, Isis și cu Aton sunt, (11)
Mentorii sfintei noastre unități, (11)
În marea sfintei noastre libertăți, (11)
Pe acest mistic și etern pământ. (11)
Pacea durabilă mistic vrea s-apară, (11)
Ca o idee ce inima o-nfioară, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
Sub ochiul mistic ce ne dă povață. (11)
Unul e templul, una e mintea, (11)
Ce mistic poartă-n lume credința. (11)
SCENA 4: ARHITECTURA UNITĂȚII (Valea Unității – A Patra Treaptă)
Tema: Spațiul ca rezonanță globală. Pacea ca echilibru în centrele de decizie colectivă.

Sonetul 22: Salomeea și Dansul Cercului Perfect
Din jad e vălul ce acum coboară, (11)
A patra treaptă-n mistică zidire, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
Sub pacea care mistic vrea s-apară. (11)
Dansez pe planul sfintei rotunjimi, (11)
Unde forul n-are mistic un unghi ascuțit, (11)
În locul unde tot e fericit, (11)
În marea sfintei noastre înălțimi. (11)
Sunt Shanti, curba ce ne-a adunat, (11)
Un mistic și etern, sfânt fior, (11)
Ce dă la lume aripi pentru zbor, (11)
Din spiritul cel mistic emanat. (11)
Pacea e forma cercului de aur, (11)
Sub spiritul cel mistic mistic taur. (11)

Sonetul 23: Isis și Rețeaua de Comunicare Vie
Sunt Isis, mama care-n mistic plan, (11)
Întinde fire de lumină-n lume, (11)
Sub legi ce n-au nici margini și nici nume, (11)
Purtat de al materiei mistic han. (11)
Eu am dat vieții sfinte noduri vii, (11)
Unde orașul mistic se conectează, (11)
Când viața-n duh mereu ne luminează, (11)
În marea de eterne bucurii. (11)
Clădirea-i marea mistică antenă, (11)
Ce prinde vocea sfintei unități, (11)
În marea sfintei noastre libertăți, (11)
În marea și eterna sfinte scenă. (11)
Pacea e rodul sfintei rezonanțe, (11)
Departe de-ale urii mari distanțe. (11)

Sonetul 24: Aton și Sincronizarea Structurilor
Din mintea mea pornește marea lege, (11)
A ritmului ce mistic se acordă, (11)
Fiecare mistică și sfântă coardă, (11)
Să poată omul mistic a-nțelege. (11)
Știința vede marea-mi emanație, (11)
Unde fațada mistic e-o vibrație, (11)
Sub ochiul mistic ce ne dă povață, (11)
În marea și divina admirație. (11)
Nu e de-acord în marea mea structură, (11)
Ci o prezență mistică și clară, (11)
Ce-n suflet mistic vrea s-apară, (11)
Fără de margini, fără de măsură. (11)
Aton e punctul ce ne-a integrat, (11)
Sub cerul pur ce mistic ne dă rouă. (11)

Sonetul 25: Arta ca Polifonie a Formelor
Pictăm volumul sfintei noastre stări, (11)
Unde culorile s-au contopit, (11)
În misticul și sfântul infinit, (11)
Purtată mistic peste mări și țări. (11)
Arta e marea limbă-n care neamul, (11)
Zidește mistic marea armonie, (11)
O mistică și sfântă bucurie, (11)
Păstrând în duh al surselor sfânt ramul. (11)
Un for e-o mistică și sfântă rugă, (11)
Ce-n spațiu mistic pacea o secretă, (11)
Sub marea și divina sa rachetă, (11)
Făcând ca ura mistic să se ducă. (11)
Arta e centrul unde toți sunt Unul, (11)
Și mistic mistic piere-n noi tribunul. (11)

Sonetul 26: Modelul Societal de Guvernare Spațială
Secretăm noul mod de-a ne-ntâlni, (11)
Unde forul e marea șansă nouă, (11)
Sub cerul pur ce mistic ne dă rouă, (11)
Spre marea și divina sa iertare. (11)
Guvernarea-i marea mistică zidire, (11)
Unde celula mistic e unită, (11)
Sub ochiul mistic sfinți și osteniți, (11)
Spre marea și divina sa unire. (11)
Nu mai e tron să mistic ne blocheze, (11)
Ci o masă mistică și sferă, (11)
În marea și eterna atmosferă, (11)
Să poată viața mistic să vibreze. (11)
Pacea e rodul sfintei unități, (11)
În marea sfintei noastre libertăți. (11)

Sonetul 27: Știința și Spiritul în Arhitectura Patru
Dacă zidim, dar n-avem mistic duh, (11)
Unitatea-i o mistică povară, (11)
Ce-n suflet mistic vrea să mai apară, (11)
Sub misticul și sfântul lor văzduh. (11)
Dar Valea Unității ne sfințește, (11)
Când divinul său amar e o poartă, (11)
Spre unitatea care ne așteaptă, (11)
Și pacea mistic mistic ne privește. (11)
Unim profeții mistic sub un gând, (11)
Căci toți au fost zidari de sfinte porți, (11)
Să scoată mistic viața dintre morți, (11)
Sub misticul și sfântul lor cuvânt. (11)
Unitatea e piatra ce ne-a unit, (11)
În misticul și sfântul infinit. (11)

Sonetul 28: Sinteza celei de-a Patra Trepte
Am încheiat a patra formă-n vid, (11)
Valea Unității mistic a lucrat, (11)
În misticul său duh am ancorat, (11)
Ce porțile spre mistic ni se-nchid. (11)
Salomeea, Isis și cu Aton sunt, (11)
Inima sfintei noastre geometrii, (11)
În marea de eterne bucurii, (11)
Pe acest mistic și etern pământ. (11)
Pacea durabilă mistic vrea s-apară, (11)
Ca o prezență mistică și clară, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
Sub ochiul mistic ce ne dă povață. (11)
Unul e templul, una e suflarea, (11)
Ce mistic poartă-n lume vindecarea. (11)
SCENA 5: ARHITECTURA MULȚUMIRII (Valea Mulțumirii – A Cincea Treaptă)
Tema: Habitatul regenerativ. Pacea ca echilibru între producție și recunoștință.

Sonetul 29: Salomeea și Dansul Grădinilor Suspendate
De aur e acum a mea maramă, (11)
A cincea treaptă-n mistică zidire, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
Când pacea mistic mistic ne mai cheamă. (11)
Dansez pe terase verzi și pline, (11)
Unde clădirea mistic ne hrănește, (11)
Și viața mistic mistic ne privește, (11)
În marea sa prezență cea divină. (11)
Sunt Shanti, forma ce ne îndeamnă, (11)
Un mistic și etern, sfânt fior, (11)
Ce dă la fructe aripi pentru zbor, (11)
Și marea mulțumire mistic înseamnă. (11)
Pacea e rodul sfintei abundențe, (11)
În marea de eterne experiențe. (11)

Sonetul 30: Isis și Bio-Arhitectura Hranei
Sunt Isis, mama care-n mistic zid, (11)
Pune rădăcina sfintei noi plante, (11)
Sub ochiul mistic al lui Aton clare, (11)
Departe de al urii mistic vid. (11)
Eu am dat vieții pereți de lumină, (11)
Unde algele mistic ne dau suflu, (11)
Sub marea sa prezență, sfinte suflu, (11)
O stare pură, mistică, divină. (11)
Orașul este marea mistică glie, (11)
Unde betonul mistic s-a mântuit, (11)
În locul unde tot e fericit, (11)
Purtând în el o mistică solie. (11)
Pacea e rodul sfintei sănătăți, (11)
În marea sfintei noastre libertăți. (11)

Sonetul 31: Aton și Metabolismul Energetic
Din mintea mea pornește marea lege, (11)
A soarelui ce mistic e captat, (11)
Din spiritul cel mistic emanat, (11)
Să poată omul mistic a-nțelege. (11)
Știința vede marea-mi emanație, (11)
Unde fereastra mistic e o sursă, (11)
Spre marea noastră mistică resursă, (11)
În marea și divina admirație. (11)
Nu e risipă-n marea mea structură, (11)
Ci un flux mistic de lumină pură, (11)
Fără de margini, fără de măsură, (11)
Ce stinge-n suflet marea sa mizerie. (11)
Aton e punctul ce ne-a saturat, (11)
Sub cerul pur ce mistic ne dă rouă. (11)

Sonetul 32: Arta ca Design al Sustenabilității
Pictăm volumul sfintei noastre stări, (11)
Unde utilul mistic e frumos, (11)
Sub ochiul mistic sfinți și luminos, (11)
Purtată mistic peste mări și țări. (11)
Arta e haina sfintei mulțumiri, (11)
Ce face din reciclare o virtute, (11)
Sub marea sa divină-ne virtute, (11)
În marea de eterne regăsiri. (11)
O seră-i marea mistică certitudine, (11)
Unde arhitectul pacea o secretă, (11)
Sub marea și divina sa rachetă, (11)
În marea sfintei noastre multitudini. (11)
Arta e suflul ce ne mpreună, (11)
Sub marea și eterna sa cunună. (11)

Sonetul 33: Modelul Societal de Autonomie Urbane
Secretăm noul mod de a produce, (11)
Unde cartierul e marea șansă nouă, (11)
Sub cerul pur ce mistic ne dă rouă, (11)
Spre marea și divina sa iertare. (11)
Autonomia-i marea mistică zidire, (11)
Unde nimeni nu mai e mistic flămând, (11)
Sub acest vechi și mistic legământ, (11)
Spre marea și divina sa unire. (11)
Nu mai e piață să mistic ne blocheze, (11)
Ci o grădină mistică și sferă, (11)
În marea și eterna atmosferă, (11)
Să poată viața mistic să vibreze. (11)
Pacea e rodul sfintei mulțumiri, (11)
În marea de eterne regăsiri. (11)

Sonetul 34: Știința și Spiritul în Arhitectura Cinci
Dacă zidim, dar n-avem mistic duh, (11)
Belșugul e o mistică povară, (11)
Ce-n suflet mistic vrea să mai apară, (11)
Sub misticul și sfântul lor văzduh. (11)
Dar Valea Mulțumirii ne sfințește, (11)
Când divinul său amar e un dar, (11)
Păstrat de ochiul mistic al lui Aton, (11)
Și pacea mistic mistic ne privește. (11)
Unim profeții mistic sub un gând, (11)
Căci toți au fost zidari de sfinte mese, (11)
Să scoată mistic viața dintre morți, (11)
Sub misticul și sfântul lor cuvânt. (11)
Mulțumirea e piatra ce ne-a unit, (11)
În misticul și sfântul infinit. (11)

Sonetul 35: Sinteza celei de-a Cincea Trepte
Am încheiat a cincea formă-n vid, (11)
Valea Mulțumirii mistic a lucrat, (11)
În misticul său duh am ancorat, (11)
Ce porțile spre mistic ni se-nchid. (11)
Salomeea, Isis și cu Aton sunt, (11)
Zidarii sfintei noastre abundențe, (11)
În marea de eterne experiențe, (11)
Pe acest mistic și etern pământ. (11)
Pacea durabilă mistic vrea s-apară, (11)
Ca o recoltă ce ne înfioară, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
Sub ochiul mistic ce ne dă povață. (11)
Unul e rodul, una e menirea, (11)
Ce mistic poartă-n lume fericirea. (11)
SCENA 6: ARHITECTURA UIMIRII (Valea Uimirii – A Șasea Treaptă)
Tema: Spațiul ca experiență a infinitului. Pacea ca stare de fascinație în habitatul cosmic.

Sonetul 36: Salomeea și Dansul Cupolelor de Stele
De purpură e vălul ce acum saltă, (11)
A șasea treaptă-n mistică zidire, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
O mistică și sfântă, veche haltă. (11)
Dansez sub cupole de mistic glas, (11)
Unde tavanul mistic e o poartă, (11)
Spre unitatea care ne așteaptă, (11)
Sub misticul și sfântul sferic ceas. (11)
Sunt Shanti, forma ce ne depășește, (11)
Un mistic și etern, sfânt fior, (11)
Ce dă la suflet aripi pentru zbor, (11)
Și viața mistic mistic ne privește. (11)
Uimirea-i piatra ce ne-a ridicat, (11)
Din spiritul cel mistic emanat. (11)

Sonetul 37: Isis și Templul Tainelor Naturii
Sunt Isis, mama care-n mistic plan, (11)
Zidește scoica sfintei proporții, (11)
În marea sfintei noastre porții, (11)
Purtat de al materiei mistic han. (11)
Eu am dat formă sfintei uluiri, (11)
Unde coloana mistic e o floare, (11)
Spre marea și divina sa splendoare, (11)
În marea de eterne regăsiri. (11)
Clădirea-i marea mistică oglindă, (11)
Ce prinde taina sfintei armonii, (11)
În marea de eterne bucurii, (11)
Lăsând ca pacea mistic să ne prindă. (11)
Pacea e rodul sfintei fascinări, (11)
Purtată mistic peste mări și țări. (11)

Sonetul 38: Aton și Arhitectura Telescopică
Din mintea mea pornește marea lege, (11)
A lentilei ce mistic e-un palat, (11)
Din spiritul cel mistic emanat, (11)
Să poată omul mistic a-nțelege. (11)
Știința vede marea-mi emanație, (11)
Unde peretele e mistic clar, (11)
Spre marea și divina sa iertare, (11)
În marea și divina admirație. (11)
Nu e de-acord în marea mea structură, (11)
Ci o uimire mistică și clară, (11)
Ce-n suflet mistic vrea s-apară, (11)
Fără de margini, fără de măsură. (11)
Aton e punctul ce ne dă privirea, (11)
Ce mistic șterge-n lume rătăcirea. (11)

Sonetul 39: Arta ca Design al Inefabilului
Pictăm volumul sfintei noastre stări, (11)
Unde lumina mistic e o sculptură, (11)
Fără de margini, fără de măsură, (11)
Purtată mistic peste mări și țări. (11)
Arta e haina sfintei uluiri, (11)
Ce dă materiei misticul său duh, (11)
Sub misticul și sfântul lor văzduh, (11)
În marea de eterne regăsiri. (11)
Un observator e-o mistică verigă, (11)
Ce-n spațiu mistic pacea o secretă, (11)
Sub marea și divina sa rachetă, (11)
Ce mistic viața-n duh o să ne strigă. (11)
Arta e poarta uimirii eterne, (11)
Ce pacea mistic în noi o așterne. (11)

Sonetul 40: Modelul Societal de Centru de Extaz
Secretăm noul mod de-a ne uimi, (11)
Unde muzeul e marea șansă nouă, (11)
Sub cerul pur ce mistic ne dă rouă, (11)
În marea de eterne bucurii. (11)
Cercetarea-i marea mistică zidire, (11)
Unde uimirea mistic ne-a unit, (11)
În misticul și sfântul infinit, (11)
Spre marea și divina sa unire. (11)
Nu mai e zid să mistic ne blocheze, (11)
Ci o cupolă mistică și sferă, (11)
În marea și eterna atmosferă, (11)
Să poată viața mistic să vibreze. (11)
Pacea e rodul minții uluite, (11)
În marea sfintei noastre libertăți. (11)

Sonetul 41: Știința și Spiritul în Arhitectura Șase
Dacă zidim, dar n-avem mistic duh, (11)
Frumosul e o mistică povară, (11)
Ce-n suflet mistic vrea să mai apară, (11)
Sub misticul și sfântul lor văzduh. (11)
Dar Valea Uimirii ne sfințește, (11)
Când divinul său amar e o poartă, (11)
Spre unitatea care ne așteaptă, (11)
Și pacea mistic mistic ne privește. (11)
Unim profeții mistic sub un gând, (11)
Căci toți au fost zidari de sfinte stele, (11)
Sub misticile și sfintele stele, (11)
Sub misticul și sfântul lor cuvânt. (11)
Uimirea e piatra ce ne-a unit, (11)
În misticul și sfântul infinit. (11)

Sonetul 42: Sinteza celei de-a Șasea Trepte
Am încheiat a șasea formă-n vid, (11)
Valea Uimirii mistic a lucrat, (11)
În misticul său duh am ancorat, (11)
Ce porțile spre mistic ni se-nchid. (11)
Salomeea, Isis și cu Aton sunt, (11)
Meșterii sfintei noastre uluiri, (11)
În marea de eterne regăsiri, (11)
Pe acest mistic și etern pământ. (11)
Pacea durabilă mistic vrea s-apară, (11)
Ca un amurg ce inima o-nfioară, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
Sub ochiul mistic ce ne dă povață. (11)
Unul e templul, una e mirarea, (11)
Ce mistic șterge-n lume întristarea. (11)
SCENA 7: ARHITECTURA ANIHILĂRII (Valea Anihilării – A Șaptelea Treaptă)
Tema: Habitatul ca extensie a spiritului. Pacea ca dizolvare a formei în esență.

Sonetul 43: Salomeea și Dansul Transparenței Absolute
Indigo e acum a mea maramă, (11)
A șaptea treaptă-n mistică zidire, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
Când pacea mistic mistic ne mai cheamă. (11)
Dansez pe pragul sfintei neființe, (11)
Unde clădirea mistic s-a topit, (11)
În misticul și sfântul infinit, (11)
Sub marea și divina sa voință. (11)
Sunt Shanti, forma ce nu are nume, (11)
Un mistic și etern, sfânt fior, (11)
Ce dă la suflet aripi pentru zbor, (11)
Departe de al lumii vechi de nume. (11)
Pacea e punctul unde tot dispare, (11)
Spre marea și divina sa splendoare. (11)

Sonetul 44: Isis și Dizolvarea în Grădina Sursă
Sunt Isis, mama care-n mistic plan, (11)
Întoarce piatra mistic în lumină, (11)
O stare pură, mistică, divină, (11)
Purtat de al materiei mistic han. (11)
Eu am dat formă sfintei renunțări, (11)
Unde habitatul mistic e o stare, (11)
Spre marea și divina sa iertare, (11)
Purtată mistic peste mări și țări. (11)
Nu mai e zid, ci spirit care crește, (11)
O mistică și sfântă ierarhie, (11)
O mistică și sfântă bucurie, (11)
Și viața mistic mistic ne privește. (11)
Pacea e rodul sfintei contopiri, (11)
În marea de eterne regăsiri. (11)

Sonetul 45: Aton și Arhitectura Singularității
Din mintea mea pornește marea lege, (11)
A punctului ce mistic e un tot, (11)
Sub marea și divina sa nepot, (11)
Să poată omul mistic a-nțelege. (11)
Știința vede marea-mi absorbție, (11)
Unde energia mistic e un câmp, (11)
Sub misticul și sfântul sferic timp, (11)
În marea și divina sa reacție. (11)
Nu e de-acord în marea mea structură, (11)
Ci o prezență mistică și clară, (11)
Ce-n suflet mistic vrea s-apară, (11)
Fără de margini, fără de măsură. (11)
Aton e punctul ce ne-a integrat, (11)
În misticul său duh am ancorat. (11)

Sonetul 46: Arta ca Liniște a Formei Prime
Pictăm volumul sfintei noastre stări, (11)
Unde artistul mistic a tăcut, (11)
În misticul și sfântul început, (11)
Purtată mistic peste mări și țări. (11)
Arta e marea liniște de aur, (11)
Ce face din spațiu misticul său duh, (11)
Sub misticul și sfântul lor văzduh, (11)
Sub spiritul cel mistic mistic taur. (11)
O sferă-i marea mistică certitudine, (11)
Ce-n spirit mistic pacea o secretă, (11)
Sub marea și divina sa rachetă, (11)
În marea sfintei noastre multitudini. (11)
Arta e pacea ce s-a întrupat, (11)
În spiritul cel mistic luminat. (11)

Sonetul 47: Modelul Societal al Cetății de Spirit
Secretăm noul mod de a locui, (11)
Unde pământul e marea șansă nouă, (11)
Sub cerul pur ce mistic ne dă rouă, (11)
În marea de eterne bucurii. (11)
Unitatea-i marea mistică zidire, (11)
Unde clădirea mistic s-a mântuit, (11)
În misticul și sfântul infinit, (11)
Spre marea și divina sa unire. (11)
Nu mai e loc de zid să ne blocheze, (11)
Ci o prezență mistică și clară, (11)
Ce-n suflet mistic vrea s-apară, (11)
Să poată viața mistic să vibreze. (11)
Pacea e rodul sfintei unități, (11)
În marea sfintei noastre libertăți. (11)

Sonetul 48: Știința și Spiritul în Arhitectura Șapte
Dacă zidim, dar n-avem mistic duh, (11)
Absolutul e o mistică povară, (11)
Ce-n suflet mistic vrea să mai apară, (11)
Sub misticul și sfântul lor văzduh. (11)
Dar Valea Anihilării ne sfințește, (11)
Când divinul său amar e o poartă, (11)
Spre unitatea care ne așteaptă, (11)
Și pacea mistic mistic ne privește. (11)
Unim profeții mistic sub un gând, (11)
Căci toți au fost zidari de sfinte punți, (11)
Trecând prin mări de dor și sfinte frunți, (11)
Sub misticul și sfântul lor cuvânt. (11)
Anihilarea-i piatra ce ne-a dus, (11)
Spre misticul și sfântul soare-apus. (11)

Sonetul 49: Sinteza Finală a Actului III
Actul al treilea mistic s-a închis, (11)
Planeta-i marea mistică cetate, (11)
În marea sfintei noastre libertate, (11)
Așa cum mistic în lumină-i scris. (11)
Salomeea, Isis și cu Aton sunt, (11)
Zidarii sfintei noastre unități, (11)
În marea sfintei noastre libertăți, (11)
Pe acest mistic și etern pământ. (11)
Pacea durabilă mistic vrea s-apară, (11)
Ca o lume ce inima o-nfioară, (11)
Spre marea și divina sa unire, (11)
Sub ochiul mistic ce ne dă povață. (11)
Unul e zidul, una e suflarea, (11)
Ce mistic poartă-n lume vindecarea. (11)

Sonetul Final: Pecetea Păcii
Am strâns în duh cele o sută de sfinți,
Și mistic mistic multe sfinte stări,
Purtată mistic peste mări și țări,
Sub legea sfintei noastre sfinte minți.

Patruzeci și patru de sfinte trepte,
Șase preludii mistic în eter,
Purtat în duh mereu de către cer,
Să poată omul mistic să deștepte.

Secretul Păcii mistic s-a rostit,
În cer și pe pământ ca o suflare,
Spre marea și divina sa splendoare,
În misticul și sfântul infinit.

Unul e totul, totul este Unul,
Și pacea mistic ne-a deschis drumul.