Aria II: Chemarea Păcii Structurale
În templul sfânt al păcii ce va crește,
Zidim din gânduri punți de diamant,
Spre cerul alb, curat și radiant,
Unde lumina blând ne mântuiește.

Un cânt etern în inimi înflorește,
Lăsând în urmă vechiul dor rătăcit,
Purtat de-un duh de vis nemărginit,
Ce-n fiece atom se oglindește.

Iubirea-n noi cu forță glăsuiește,
Distrugând zidul rece și tăcut,
Redând pământului ce a pierdut,
Când ura oarbă viața risipește.

Suntem piloni de pace în furtună,
O lume nouă glasul și-l adună.

Aria III: Orizontul Profetic
Din neguri mii se naște-o nouă eră,
Cu pași de foc pe mări de cristal,
Atingem pragul tainic și final,
Ieșind din vechea, sumbra atmosferă. (

Credința-n spirit este o barieră,
În fața timpului cel iluzoriu,
Purtăm în suflet sfântul oratoriu,
Ce moartea rece astăzi o disperă.

Iubirea-n noi e singura putere,
Purtând destinul spre un alt canal,
Spre țărmul alb, divin și ideal,
Unde minciuna cade și încremenește-n miere.

Destinul scris pe bolta efemeră,
Devine drum curat și vertical,
Spre-un univers divin și ideal,
Unde minciuna piere-n atmosferă.

Puterea stă în gândul ce creează,
Lumina minții doar ne ghidează.