Sonetul Luminii Veșnice

Din cer coboară sfinte legi străvechi, (A)
Purtând în ele taina de nespus, (B)
Spre lumi de slavă sufletul e dus, (B)
Când adevărul cântă în urechi. (A)

Se sfarmă-n noapte lanțuri de deșert, (A)
Căci visul alb în inimi a pătruns, (B)
Iar sensul vieții, tainic și ascuns, (B)
Rămâne pur în spiritul deștept. (A)

Iubirea este singurul temei, (A)
Ce leagă aștrii-n dansul lor înalt, (B)
Trecând prin porți de sferă și cobalt, (B)
Spre pacea sfântă-a marelui temei. (A)

Pământul tace, cerul s-a deschis, (A)
Suntem eroii marelui cuprins. (A)