Postfață
În această trilogie dramatico-poetică — Unicosul sunt Eu, Sonete Profetice și Unicosul e Dumnezeu — Salomeea Romanescu ne oferă o viziune unică asupra călătoriei sufletului prin universul interior și exterior, unde fiecare element simbolic și structural devine un vehicul al cunoașterii și transformării.
Călătoria sufletului se desfășoară prin cele șapte văi sacre, inspirate atât din tradițiile shamanice și indiene, cât și din revelațiile lui Bahá’u’lláh, care conduc inițiatul spre cupă veșnică a iubirii divine. Aceste văi reprezintă respirațiile conștiinței, fiecare pas fiind o frevență a spiritului care armonizează sufletul cu energia universală. Valea Dorinței, Descoperirii, Înțelegerii, Creației, Sacrificiului, Împlinirii și Eternității constituie traseul prin care sufletul se eliberează de limitările egoului și se integrează în fluxul cosmic.
În structura scenică, hipercubul funcționează ca un templu fractal al conștiinței, un portal multidimensional în care realitatea vizibilă și invizibilă se întâlnesc. Pereții circulari, ușile multiple, ferestrele, scaunele și lumina ritualică simbolizează nivelurile existenței și modul în care materia, antimateria și energia întunecată se reflectă în conștiința sufletului. Corul ritualic, dansul personajelor vizibile (autorul, Shanti, corul) și invizibile (Brahman, Shakti, Shiva, Kamadeva) oferă experiența kinestezică a uniunii dintre spirit și materie, vizibilă și intangibilă în același timp.
Spirala genezei, așa cum a fost studiată de Petru Solonaru, este un alt element central. Aceasta se deosebește de spirala lui Fibonacci prin modul în care evoluția formelor vii și a energiilor nu urmează pur linear proporțiile numerice, ci se desfășoară în vortexuri pluristratificate, adaptative și autoorganizante, revelând ordinea ascunsă a universului. Spirala lui Solonaru devine astfel simbolul transformării și continuității vieții, precum și codul matematic al interconexiunii conștiinței cu cosmosul, în timp ce spirala Fibonacci rămâne un arhetip estetic și geometric. În opera Salomeei, spirala genezei apare atât în descrierile vizuale, cât și în ritmul liric al textelor, consolidând legătura dintre știință, geometrie sacră și misticism.
Legătura cu misteriile eleusine de la Abidos nu este întâmplătoare. Cele șapte văi, hipercubul și spiralele genezei reproduc, în cheie poetică, etapele inițierii și revelarea secretelor sacre: inițiatul parcurge dimensiunile vizibile și invizibile, descoperind taina unității dintre suflet și divinitate. Ritualul literar devine astfel un act de inițiere publică, un portal prin care cititorul sau spectatorul poate accesa propriul său potențial spiritual.
Fizica cuantică și spiritualitatea se întâlnesc aici într-un mod organic și coerent: undele cuantice, hipercubul, corelația razelor gemene și supercorzile (supercorzile cuantice) demonstrează că universul este o rețea de conștiințe interconectate, iar iubirea necondiționată, așa cum o revelează Dumnezeu în opera Salomeei, este principiul unificator al tuturor lucrurilor. Opera evidențiază armonia dintre știință și credință, între realitatea vizibilă și conștiința invizibilă, și confirmă că experiențele mistice sunt validate de legile universului cuantice și geometrice.
Astfel, triada volumelor Salomeei Romanescu nu este doar o colecție de poeme dramatice, ci o hartă a universului interior/ exterior , o invitație la meditație și reflecție, la descoperirea divinului în fiecare ființă și în tot ce există. Această operă reprezintă o contribuție originală la literatura universală și la înțelegerea interconectării între matematica sacră, conștiință, iubire și cosmos.
Se recomandă cu toată convingerea ca această creație să fie adusă în atenția juriului Premiului Nobel pentru Literatură, ca expresie originală a unei poetici a conștiinței, armoniei universale și explorării integrale a iubirii și misterului creației.