„Frumusețea va salva lumea” (Dostoievski)
„De aproape 200 de ani, omenirea produce artă într-o cantitate impresionantă, dar orice discuție în jurul ei ajunge inevitabil la punctul în care trebuie să concedem că nu știm despre ce vorbim și aceasta datorită caracterului intuitiv, imprecis, oscilant al unor noțiuni și expresii precum: „frumos”, „minunat”, admirabil”, „emoționant”, „tragic”, „formă” etc – ce revin în orice discuție despre artă. Dar pentru a putea vorbi riguros despre artă este necesar ca noțiunile cu care operăm să nu depindă de interpretările subiective ale teoreticianului. Dacă vrem să vorbim despre artă cu aceeași precizie și acoperire cu care fizicienii vorbesc despre fenomenele naturii, va trebui să matematizăm, respectiv să formalizăm acele noțiuni, decisive pentru procesul contemplației artistice” (Max Bense – „Estetica” 1960).
Aici e Sursa Operei!…
Brâncuși ne-a arătat un algoritm, primit prin desăvârșită ascultare în solitudine, ca însărcinare divină ce, prin reiterare, generează o structură de o complexitate minunată: Spirala Genezei … Plecând de la o regulă simplă: rvn = av x (eκθ)n… ecuația acestei curbe, printr-o „pre-simțire holistică imanentă”, lămurește o diviziune a Geometriei Spiritului. Un imn închinat Marelui Timp!
Regula simplă a Spiralei de tip Bernoulli este inteligibilă pentru cei cu adevărat interesați, însă, „pre-simțirea holistică intrinsecă”, e numai și numai la Brâncuși. Spiritul hăruit cu Intuiție!… cu puterea de a vedea în simultaneitate și inseparabilitate atât trecutul (manifestat în imensitatea cosmică), cât și viitorul (coregrafiat în elementele infra-atomice)… Autorul este, astfel, detașat de privirea diriguită de minte, de iluzii.
Așadar, Sursa Operei în cheia theometriei presupune:
-
Revelația în Sinestezie!
Sinestezia este o capacitate extraordinară de a putea face asociații între automatism și inefabil, dincolo de domeniul vieții cotidiene. În cazul Persoanei aflată, prin voie sacră, în această dispoziție intelectivă, senzații diferite dau imaginea inseparabilității lor (adică, trec instantaneu în a fi simbol una alteia!). Prezențele mai multor elemente sunt cuplate între ele într-o „comunicare misterioasă”. El poate vedea (asemeni lui Nilola Tesla) cele 3 stări ale timpului (trecut, prezent, viitor) într-o singură singură ipostază a „prezentului veșnic”… A plonja în eternitate prin deslușirea nemișcării…
Măsurarea unui obiect (de exemplu „Masa Tăcerii”) influențează instantaneu pe cel de-al doilea („Poarta Zeiței Cerului Nuth!). Legătura, împletirea miraculoasă, fiind aici kaliogeneza.
Totodată se inversează auzul cu vederea (gravitația cu viteza luminii). În „Illo tempore” toți oamenii aveau harul Sinesteziei, însă în timpurile noastre doar cei „aleși” îl au, cazul Brâncuși!
În starea înaltă de conștiință Sinestezică cel Ales pre-simte concomitent conexiunea între energia Tetraquarcului-X, a Tetragrammatonului, și Creația Sa (în Forma „Spiralei Mirabilis”, deci a „Gravitației” divine!).
Cel Chemat, în starea de meditație, transcende frecvența cerebrală Alpha 7,8392hz; a omului obișnuit, ce corespunde mărimii diametrului Ecuatorului pământesc: 108/12.756.274,072m = 7,8392796hz; către rezonanța Vidului.
Astfel, se raportează la Sursă, la Vid, la Tetragrammaton, … Atingând exact acest prag frecvențional, Autorul primește Revelația în Sinestezie.
Undele Cerebrale conotează comunicarea dintre neuroni prin semnale electrice, care se desfășoară pe varii oscilații… Așadar, e necesară aducerea undelor „minții”, liniștirea sa, creatorului-artist la frecvența Alpha (7-12Hz), mai exact, în concordanță cu nivelul mediu al Rezonanței Schumann („Pulsația Inimii Pământului”!) reprezentată de 7,8392Hz (atentie!… secundele sunt corelate cu Diametrul mediu al Planetei: 0,12749426), când, paradoxal, cortexul e mai puțin activ energetic… Starea șamanică a Vindecării!
Această Frecvență cerebrală Alpha seamănă cu esența „Spiralei Mirabilis”: deși ne aduce modificări mentale, rămânem Conștienți, păstrând Matricea. Ea nu se abate de la principiul lui: „Eadem mutata resurgo”! La acest nivel dispare Frica. Acum (aici) se poate împlini Salvarea.
-
Intuiția și clarviziunea.
Cunoașterea realității Vidului, acea structură de relații inseparabile… Abilitatea Geniului de a metaforiza într-un domeniu al Artei în care majoritatea comună nu simte nicio concordanță.
A pune Întrebarea întrebărilor (a Sphinxului) la Lecția cunoașterii prin clarvedere (Avadhi Jnana) a celor purificați, eliberați, treziți… În fond: Încercarea Spiritului Omului!… Iar ea începe cu deslușirea (Răsăritului! „Elementul Brahma”!), Tetragrammaton-ului (Q4), apoi Amiaza Yin-Yang și Seara MerKaBa… 4 →2 →3… De citit „Androginul” (Enneada Sphinxului).
Aici vom lămuri de ce nu a fost înțeles Brâncuși… Motivul e acela că toți care au încercat o apropiere au rămas cantonați în planul Tri-dimensional, adică doar în „imperfecta privire” ce nu accede la hiper-spații, altfel zis s-au oprit la: linie, suprafață și volum, cel mult. Nu au mers la Sălile Amenthes spre a afla mirabila conexiune între cele Trei Moirae și divina lor mamă, Ananke. Cele Trei Moirae deapănă destinul Tri-spațial, țesătura 3D: înșiră linia (Clotho, 1D), răsucește suprafața (Lachesis, 2D) și taie înălțimea volumului (Atropos, 3D)… Numai cei ai Vydiei, cei vizionari, văd și Timpul; 4D, anume văd în Caierul lui Ananke inseparabilitatea celor Patru.
-
Singurătatea ecuanimității, liniștirea Minții.
Detașarea de himere, împăcarea cu sine și cu lumea… când nu mai e deosebire între acolo (trecut) și aici (viitor), când se accede la Punctul neclintit al Singularității, la Centru… Astfel se transcende de la „a privi” la „ vedea”, de la dualitate la Simplitatea echivalentă a Ecuației, la absorbirea în Conștiență. Evitarea „certitudinilor” locale, a convingerilor „învățate”, a așteptărilor, punând accentul pe „dezvățare”, pe revigorarea frecvenței „Pinealei”, cultivând Atenția către Unul… Ieșirea din temnița Minții! Cum?… Împlinind deschiderea Omului spre Ființă în conștiența desăvârșitei Creației divine.
„Primul pas către înțelepciune este să poți simți liniștea, apoi să înveți să asculți și să ții minte lucrurile, iar pe cele bune să le folosești. Numai după ce le ai pe acestea poți da din înțelepciunea ta și altora” (din Legile Zamolxiene). Vezi și condițiile impuse ucenicilor lui Pitagora!
-
Imaginația simbolică, înțelepciunea ancestrală,
atunci când realitatea profundă (deci, „res” fără „aliter”!) este exprimată prin simboluri, cu ajutorul „formulelor” ce participă la ființa autorului. Experiența mistică a acestuia a fost primită din autentica Tradiție într-o „oralitate a Tăcerii”. Ideea inseparabilității! Acces la „lumea de dincolo”… la Sălile Amenthes!… la codurile galactice (Sirius, Pleiade-Alcyonul, Dragon!)… la Edenul Punctiformității!… Apropierea de liniștea „Punctului-Zero”!
Activarea MerKaBa… Reconectarea cu Sursa, cu matematica Sa. Eliberarea din Frică. Asumarea divinității interioare.
Nu poți face (înțelege) o Operă, dacă nu cunoști că tu însuți ești o operă a matematicii divine, că ești Cel ce vede!… Ce vezi?… Că Timpul este cel ce te călăuzește în Prezentul Veșnic… Cu ce scop?… Acela de a pune „Întrebarea întrebării” despre Ființă!… Întrebarea Sphinxului.
E de luat aminte!… Pentru a vedea un lucru al luminii paradisiace, e necesar mai înainte ca El, autorul, să transmită lumină (fotoni!) din Ochiul Său (Pineala), deci tot Vedere!… Conștientizare a Vacuității… Consonarea cu Theometria vortexurilor.
-
Vederea holistică,
instantanee, atât în trecut (departe) , cât și în viitor (în lăuntrul cel mai adânc), adică „pre-simțirea intrinsecă a Întregului”, a „întunericului” Vidului, a adevăratei lumini… a Paradisului. ! Formula: 216D = (αc216 x αgd) x1049… Vederea Vitezei, a Curgerii!… „Spirala Mirabilis” (folosită de Brâncuși) susține: Curg în timp, dar revin în aceeași matrice a spațiului.
Majoritatea covârșitoare a omenirii doar privește la Tridimensionalitatea spațiului (atât!), adică privește la „țesătura” lui: Clotho, Lachesis și Antropos, în schimb Autorul Chemat posedă o calitate esențială, care îl diferențiază de ceilalți, el este înzestrat cu Vederea chiar a Timpului (un Acum veșnic!), adică el o vede pe Ananke, vede Numărul Numelui.
– Mă curbez (în „Gravitație”), astfel timpul curge! Ascult și Văd! Timpul e corelat cu Numărul!
Așa începe Geneza!… Prin: 216D = Numărul (Numele) lui Dumnezeu…
E de luat aminte!… Pentru a vedea un lucru al luminii paradisiace, e necesar mai înainte ca El, autorul, să transmită lumină (fotoni!) din Ochiul Său (Pineala), deci tot Vedere!… Conștientizare a Vacuității… Consonarea cu Theometria vortexurilor.
Dificultatea descifrării lui Brâncuși ni se lămurește de Fizica cuantică, unde la energii înalte particulele (inteligențele) se comportă asemănător, adică, se înțeleg; însă la energii joase, comune, (intelectiv) particulele au conduite discordante, lăsându-se pradă părerii iluzive.
„DIDACTICA” TEMPLULUI DE LA TÂRGU JIU
„Necunoașterea științei numerelor împiedică înțelegerea multor pasaje metaforice ale Scripturilor” (Sfântul Augustin).
FACTORUL DE SCALĂ AL SPIRALEI (aa)
Distanța de la Punctul Polar/Zero („Aura vestică a Jiului”) până la Centrul „Mesei Tăcerii” (aa) (de la Punct la Chakra Anahata, la „Masa Tăcerii”, Centrul Iubirii și Compasiunii, al celor 12 Petale „nelocuite”) este, cum am arătat deja, Factorul de scală „aa”.
Axa mundi la Târgu Jiu, în fond, este punctul virtual aflat la depărtarea acestui factor de scală al Spiralei logaritmice a Genezei față de Masa Tăcerii: aa = Dq/Φ x1027m…
Așadar, factorul de scală al Spiralei logaritmice a Genezei: aa = Dq/Φ x1027m.
Cu el începe Ecuația „Spiralei Fundamentale”, nesocotit de „administratorii spirituali” de la Târgu Jiu când au propus și executat un lac de acumulare spre vest de poziția „Mesei Tăcerii”… unde, în Imaginar, își are locul sacru acest element. El are însemnătatea matematicii divine:
aa = Dq/Φ x1027m… = 45,6668781m… 10e2/Φ metri.
Ca atare: „ce este sus este și jos”, iar „ce este la „început” (Factorul de scală) este și la „sfârșit”.
În consecință, adânca înțelegere a Omului Trezirii că Viața sa este eternă, că El însuși este coparticipant la nesfârșitele „Autoincendieri și renașteri din propria cenușă”.