Trump la Sharm el-Sheikh – zorii unei păci fragile

Sharm el-Sheikh, Egipt — 13 octombrie 2025

Sub lumina caldă a apusului peste Marea Roșie, avionul prezidențial american a atins pista. Donald Trump a coborât încet treptele metalice, zâmbind larg, într-o imagine care părea desprinsă dintr-un manual de istorie recentă: liderul Americii venise să pună capăt unui război.

După doi ani și o zi de la atacurile sângeroase din 7 octombrie 2023, lumea privește din nou către Orientul Mijlociu – dar de data aceasta, nu în căutarea durerii, ci a speranței.

Președintele SUA a sosit în Egipt pentru a coprezida, alături de omologul său Abdel Fattah el-Sisi, Summitul Păcii de la Sharm el-Sheikh — întâlnirea care ar putea marca sfârșitul războiului din Gaza și începutul unei noi ordini în Orientul Mijlociu.

O zi cât o epocă

Ziua a început la Ierusalim, unde Trump a vorbit în Knesset și a fost ovaționat de o sală plină. Premierul Benjamin Netanyahu l-a numit „un prieten adevărat al Israelului” și a anunțat, între aplauze, că îl propune pe liderul american pentru Premiul Israel, cea mai înaltă distincție culturală a statului.

Apoi, într-o scenă ce părea desprinsă dintr-un film cu o încărcătură simbolică imensă, Trump a zburat spre Egipt, unde 35 de lideri ai lumii — regi, emiri, președinți și premieri — îl așteptau. „Toți cei pe care i-am invitat au venit”, a spus el, zâmbind larg. „Toți marii conducători ai lumii sunt aici. Este un moment unic.”

Macron și ecoul vechii promisiuni

Emmanuel Macron, sosit cu câteva ore mai devreme, a vorbit cu o gravitate elegantă:
„Pacea adevărată nu poate exista fără un stat palestinian. Franța va veghea ca Autoritatea Palestiniană să joace un rol esențial în viitoarea guvernare a Gazei.”

Cuvintele sale au fost urmate de acordul tacit al multora: Meloni, Starmer, Sánchez, Erdoğan. Chiar și vocile prudente din Germania au admis că „fereastra diplomatică” deschisă de Washington nu trebuie irosită.

Între tăcere și redempțiune

Israel și Hamas nu au fost prezenți la summit. Negocierile au fost purtate prin intermediari, iar rezultatul – eliberarea ultimilor 20 de ostatici israelieni și schimbul a sute de prizonieri palestinieni – a adus atât lacrimi, cât și neliniște.
În Israel, rudele victimelor au aplaudat și au plâns, conștiente că pacea vine adesea la prețul amintirii.

America și iluzia ordinii

Pentru Trump, momentul are valoare de testament politic. După ani de conflicte și de fracturi interne, America revine în rolul pe care îl pierduse – acela de arhitect al păcii.
„Dacă putem aduce pacea aici,” a spus el, „o putem aduce oriunde.”

Dar în spatele zâmbetelor, ecourile unui trecut neliniștit se aud încă. Istoria Orientului Mijlociu este plină de semnături pe pergamente fragile, în timp ce praful și mânia au continuat să acopere totul.

Totuși, în seara aceasta, la Sharm el-Sheikh, printre reflectoare și steaguri, lumea a îndrăznit din nou să creadă că pacea, oricât de imperfectă, e încă posibilă.

Leave a Reply

Recent Post