O umbră americană asupra Uniunii Europene

Uniunea Europeană are, în sfârșit, un „președinte”. Problema: locuiește la 1600 Pennsylvania Avenue, în Washington D.C. – Casa Albă.

Recent, președintele american Donald Trump a declarat, într-o conversație relaxată la Biroul Oval, că liderii europeni îl consideră „președintele Europei”. La Bruxelles, oficialii au râs cu subînțeles, asigurând că nimeni nu i-a atribuit vreodată acest titlu, dar afirmația scoate la iveală o realitate jenanta: liderii Uniunii Europene i-au oferit de facto lui Trump un rol central în afacerile europene.

De la summitul NATO din iunie, când Trump a dezvăluit un mesaj al secretarului general NATO Mark Rutte în care acesta îl numea „daddy”, până la acordul comercial UE-SUA semnat în Scoția, favorabil în mod flagrant Washingtonului, este clar că influența sa asupra Europei a crescut fără precedent.

Supunerea de facto a liderilor UE

Liderii celor 27 de state membre au manifestat o deferență extremă față de Trump, încercând să-l câștige de partea lor, să-l laude și să-l convingă, dar evitând contradicția directă. În mod paradoxal, europenii au început să-i ceară lui Trump să rezolve conflictele interne ale UE – un exemplu fiind solicitarea ca premierul maghiar Viktor Orbán să ridice blocajul față de aderarea Ucrainei la UE.

Un diplomat european comentând off-the-record a spus: „El poate să nu fie niciodată președintele Europei, dar poate fi nașul ei. Este mai degrabă ca un șef mafiot care exercită o influență de tip extorcare asupra afacerilor pe care pretinde că le protejează.”

Sfârșitul „efectului Bruxelles”

În trecut, UE se putea lăuda cu statutul de superputere comercială și regulator, impunând standarde globale prin ceea ce se numea „efectul Bruxelles”. Astăzi, însă, presiunea și amenințările comerciale ale lui Trump arată limitele suveranității europene. Cazul Google, unde amenda europeană a fost amânată și apoi publicată într-un comunicat discret, confirmă intruziunea americană directă în deciziile UE.

Cine poartă vina?

Dezbaterea internă europeană se concentrează pe responsabilitatea Comisiei Europene versus liderii de state. În realitate, liderii statelor membre au forțat Comisia să accepte cererile lui Trump, demonstrând o lipsă de solidaritate la un moment crucial. Rezultatul: Europa a cedat în fața presiunilor americane, punând în discuție eficiența Uniunii și capacitatea sa de a proteja interesele cetățenilor.

Speranțe pentru o UE suverană

În ciuda acestei „vară a umilinței”, există semnale pozitive. Sondajele arată că europenii doresc o Europă mai puternică și mai suverană, reproșând liderilor lipsa de curaj. Figura lui Mario Draghi, fost prim-ministru italian și fost președinte BCE, continuă să atragă atenția asupra nevoii de integrare politică mai profundă și de transformare a UE din spectator în protagonist global.

„UE trebuie să se transforme din spectator – sau cel mult actor secundar – în protagonist”, a spus Draghi, subliniind că Europa nu mai poate evita întrebările dificile privind unitatea și suveranitatea sa politică.

Concluzie: Europa se află într-un moment critic. Influența directă a lui Trump asupra politicii UE scoate în evidență vulnerabilitatea blocului în fața puterii externe. Dacă Uniunea nu își regăsește vocea și unitatea, riscă să rămână la mila intereselor externe, în loc să devină actorul principal pe scena mondială.