EMINESCU, ODA…

Aflase Eminescu de la Sine de nașterea Poesiei… Anume aceea, după care Toth, zeul Matematicii și Înțelepciunii (Djehuti), oferă lui Isis (Poetul, Onomaturgul) cuvintele pentru a-l re-face pe Osiris (Cuvântul), în fond, a re-împlini în „acum” Circumferința Torului Genezei, ca, astfel, amândoi (Yin-Yang) să-l conceapă pe Horus (Poesia, numitoarea de Ființă, numitoare a Vederii, a Vidului)…

Așa primise Cheia Pietrei Filosofale! Lapis Philosophorum!… Primise binecuvântarea lui Phoenice, a Pasării Bennu… spre a trăi în Brahma…

Deci, nu era necesară o colindare la: Septentrion, Abydos, Dendera, ori Heliopolis, ci, pentru El, Inițiat al ecuanimității, se impunea numai o adâncă măsurare a Cerului Circumpolar de Nord, unde o Stea dă Veste lumii că: Viața este veșnică! Acea stea Polară de Nord, situată pe axa de rotație trigonometrică a Pământului, a fost numită de Nomotetul-Poet în Oda sa drept Phoenice.

Spre a desluși Eminesciana „Odă (în metru antic)”, propunem corola unui Triadic Templu:

a. Pasărea Phoenice (Steaua Polară de Nord);

b. Poesia ca atare și

c. Înțelepciunea criptată ca Lapis Philosophorum sub Raza a celor Doi Protoni ai Genezei din Piatra Ben-Ben a Vechiului Egipet… Adică Pyramidionul Marii Piramide de la Gizeh.

Ce le unește?… Alchimia care dezvăluie: Inseparabilitatea, unitatea între „a fi” (Dumnezeu) și „a deveni” (lumea), Cunoașterea translării Energiei sub Ideea că: Viața este nesfârșită… Misteriile Phoenice ale Septentrionului și cele de la Abydos revelează lucrul acesta… Cum și Eminescu!

a. Pasărea Phoenice (Steaua Polară de Nord).

Prin ciclul Precesiei echinocțiale, desfășurat în 25.920 ani, 14 astre (despre acest Număr vom vorbi mai jos) vin la un Punct și pleacă apoi, spre a împlini Cercul, Oglinda Boreală… Azi el este Polaris, Alpha Ursa minor, și va fi urmat de: Gamma Cefei, Iota Cefei, Beta Cefei, Alpha Cefei, Kapa Dragonis, Delta Cygni, Alpha Lirae, Iota Hercules, Tau Hercules, Iota Dragonis, Alpha Dragonis, Kapa Dragonis, Beta Ursa minor (Kochab)… De unde importanța, pentru sistemul nostru solar, a țintirii Nordului?… Noi suntem în Galaxie undeva spre sud, având mereu în față Centrul spre Nord!… spre Cosița lui Berenice! Nu întâmplător toate piramidele sunt orientate către Nord, spre o bună comunicare energetică intragalactică.

Phoenice (Pasărea!), asociată cu Steaua Polară a Nordului, Măiastra lui Brâncuși, la Chinezi, Fenghuang, este cea care anunță începutul „timpului” și sfârșitul timpului celor Trei Moirae (Klotho, Lachesis și Atropos), în fond, a unui Ciclu de 25.920 de ani prin care Soarele și Sirius (Soarele de dincolo de Soare!), se rotesc levogir, împreună, în jurul lui Stelei Alcyone din Pleiadele Taurului, creionând acel „Ou”, în fond, Orbita.

După cei 25.920 de ani, Phoenice se autocombustiona, așezând cenușa (vechea pasăre) sub forma unui Ou (înțelegem, sub forma Orbitei în jurul Alcyonului) din care renăștea a pururi. Acestă Orbită alcyonică (raza ei: 370,185 A.L.) stă sub pecetea unei minuni, dimensiunea-i, calculată în Raze ale Protonului, este Numărul lui Euler înmulțit cu 10 la puterea 31 (2.718,2818×10³¹r_pr). Notă: aici putem întrezări și taina celor 22 de litere sacre.

De ce 14 Stele ale Polului Nord?… Ele arată așezarea Omului în Lumină, sub înlesnirea Vidului, căci: ln(14)/21 = 4π… unde prin 21 Inch, în diviziune, distingem theometria razei Spiralei Mirabilis, a Genezei, iar 4π x10^-7 este remarcabila constantă fundamentală a permeabilității vidului. Totodată acest 21, în angströmi, creionează lățimea răsucirilor Dublului Helix al ADN–ului uman, iar, în Raze ale Protonului (r_pr), prin radical, trimite la 2 Inch, unitate divizionară a Diametrului Alveolei Albinei, după buna sa chibzuință gravitațională.

Cercul trigonometric de 360⁰ împărțit la Distanța Omului față de Miezul Căii Lactee (27182,81AL) (25.714,285 x10¹⁵m), în diviziune, face tot 14.

O paranteză legată de Kochab – Beta Ursa minor din Radiantul Urselor – spre o dumirire a povestei din Noul Testament privind locația nașterii lui Isus… Ieslea… Între anii 1.500 î.Hr și 500 d.Hr. Kochab a primit sceptrul cosmic de stea Polară (Phoenice!)… Aceasta, împreună cu: Zeta (Akhfa al Farkadain), Gamma (Pherkad) și Eta (Anwar al Farkadain) din Ursa minor alcătuiesc, după cum știm, „Loitra Carului” cu semnificația, pierdută sau ascunsă, a „Ieslei cristice”, locul Nașterii Mântuitorului.

Ca atare vom revela nu „ieslea” povestei, ci Loitra Carului ce desemnează Vestea Marii Nașteri galactice… Acea Loitră a Carului ce păzește, spun cei treziți, rânduiala Polului de Nord și, vom vedea, Cheia Pietrei Filosofale, Cheia lui Phoenice… Kynosura, Câinele veghetor.

Tot pe aici, în Loitra Carului, este „Gura de Rai” a Mioriței… Nu o căutați altundeva!

Revenim: Polaris, Alpha Ursa minor, se află la o distanță, în unități europenești, de 323,1 A.L, deci 3056,762 x10¹⁵m … Dar cunoaștem că Mirabila Creație este matematizată, măsurată, în Inch (0,025431940529m) și în Raze ale Protonului (r_pr = 0,8095238095537 x10^-15m)… nu în metri!

De aflat: In = π x r_pr x10¹³… π = In/r_pr x10¹³ iar r_pr = In/π x10^-13

Astfel, vom descoperi că „depărtarea” de Polaris înseamnă de fapt 3776 x10³⁰ Raze ale Protonului… care se armonizează în ecuația: 32 x 1,176 x10²… unde înțelegem: 32 = ln(I) x (m_pr/m_e), logaritmul natural al kaliogenezei (vezi „Pitagoreica Brâncușiană”), iar 1,176 reprezentând constanta de cuplaj a forțelor nucleare tari, prin care Dumnezeu înlesnește Nucleosinteza Primordială din Stele (și din aceea Polară!), deci, prin care binecuvântează Geneza.

b. Poesia ca atare: „Odă (în metru antic)”

„Nu credeam să-nvăț a muri vreodată;

Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi,

Ochii mei nălțam visători la steaua

Singurătății./

Când deodată tu răsăriși în cale-mi,

Suferință tu, dureros de dulce…

Pân-în fund băui voluptatea morții

Ne’îndurătoare./

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus

Ori ca Hercul înveninat de haina-i;

Focul meu a-l stinge nu pot cu toate

Apele mării./

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,

Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…

Pot să mai re’înviu luminos din el ca

Pasărea Phonix?/

Piară-mi ochii tulburători din cale,

Vino iar în sân, nepăsare tristă;

Ca să pot muri liniștit, pe mine

Mie redă-mă!”

Dumiriri la cele Cinci Strofe:

Prima: Meditația la „Întrebarea întrebărilor” (a Sphinxului) despre Steaua Singurătății, în miez, Steaua Singularității, a Orizontului Evenimentelor cosmice… Noima fundamentală!.. Întrebarea a fost conferită Omului spre a adeveri ce este (acesta): Ființă enneadică! 4.2.3… Strofa vorbește de „mântuirea în viață”, de „Moksha” (vezi Za-Moksha!), prin trezire, detașare de ignoranță, eliberarea de trup, ca scop al creației… Cum Osiris, înfășurat în giulgiul alb și coroana Atef (atributul lui Bennu) și cele 2 spirale hiperbolice (ce țintesc Pineala), poetul în „manta” și „ochii visători” (Pineala ce vede comuniunea cu Divinitatea!)…. Să nu uităm: a te înfășura înseamnă a crește, a fi al Spiralei logaritmice Bernoulliene, dar respectând principiul „eadem mutata resurgo” (mă transform păstrându-mi Forma!)… ținta fiind Punctul lui Brahma.

A doua: Punerea acestei Întrebări anankeice… A bea voluptatea morții, este a o stinge în fond, a o neantiza… A dumiri dilatarea gravitațională a timpului… „Timpul mort și-ntinde trupul și devine veșnicie”… (conexiune cu Scrisoarea I-a). A susține că naștere nu-i, cum nici moarte… Omul fiind adevăratul înțeles al Întrebării!

A treia: Elementele cardinale (Patru!), constrictive (Sfingo!): Foc, Lut, Aer și Apă… Mer din MerKaBa, când cele două Tetraedre (Lapis Philosophorum) se rotesc în direcții opuse în același loc. Precum o ardere în mișcare… Vesica Piscis.

A patra: Combustia celor Doi Protoni… (Doi!)… Amiaza lui Yin-Yang, Androginul… Ka din MerKaBa… Nucleosinteza primordială stelară (ardere) urmată de stingerea în „cenușa cosmică”… într-o pulsație nesfârșită… Geneza Heliului, soarele de dincolo de Soare. Sufletul individual, conștiința individualizată (ahamkāra) ce face conexiunea cu Fapta Creatorului.

A cincea: Sinteza păcii metafizice (nepăsarea) în Câmpul de lumină MerKaBa, pe de o parte, fericirea corpusculului, pe de alta fuziunea Suflet-Spirit, în unduire… Ba din MerKaBa (Trei!). Sufletul atinge Nirvana, Vidul, starea Fanna-Fi-Allah a înțelepților sufiți… Adânca intuiție că:„zeul este în mine și toată lumea, totul” (Upanishade), accederea la Conștiința pură…

Metrul antic amintit este, în fond, safic (de la Sapho din Lesbos, sec. VII î.H.), primele 3 versuri endecasilabice ale fiecărei strofe, încheiate cu un adoneu pentasilabic. Un cor de 190 de silabe!

c. Raza celor Doi Protoni ai Genezei din Piatra Ben-Ben a Vechiului Egipet.

Acum, de unde izvorăște Raza Protonului în Conștiința celui ce a răspuns la „Întrebarea întrebărilor”, ca urmare, la Întrebarea Omului?… Pentru didactică, vom merge totuși, noi, cei de „aici și acum”, la Abydos, Dendera, ori Heliopolis, spre a ne bucura Spiritul cu observarea lui Lapis Philosophorum, Piatra ce încoronează Piramida (Sulful Adâncii Alchimii!), cunoscută sub numele de Pyramidion (pluralul pentru piramidă, ce ar ilustra: „piramida piramidelor”, Cheia Luminii, cuminecarea cosmică) sau Piatra Ben-Ben, Temeiul ascensiunii în Spirală.

Și ce ascunde ochilor privirii, ochilor profanilor, această Piatră?… Vom spune, după atâta vreme, că Pyramidion-ul, prin înălțimea sa misterizează măsura, firește în diviziune, a Razei Protonului, mai precis Diametrul Protonului (transcendentalul Număr: 1,6190476191 x10^-15), iar baza sa trimite la esoterismul Inch-ului și al Numărului π… Nașterea Energiei, Creația în fond, înseamnă fundamentala Transmutație din Soare când Doi Protoni de Hidrogen fuzionează și generează un alt element, Heliul. Astrele, modele reiterate în Piramide, sunt „Centrale termonucleare, Alchimice, cu scopul înalt de a agonisi gama elementelor grele (de la Heliu până la Oganession-118), premise divine ale apariției planetelor (precum Pământul!) ce stimulează ivirea Vieții.

²H/³H = 0,66489 = η_H (notat cu η_H)… Însă: ²H/³H = kθ/Φ²… De aici Ecuația Genezei!

………………………………

10log(η_H) + √π = 0.

………………………………

Iar: kθ = r_el/2r_pr… vorbim de unghiurile constante din Spirala Creației!

unde revelăm: ²H/³H masa atomică a Deuteriului supra masa atomică a Tritiului (propriu zis energiile lor, a celor Doi Protoni Primordiali, Protagoniști desemnați de Spiritul Absolut să joace Dansul cosmic al Fuziunii, al Genezei din Soare, Ei fiind, în fond, chiar Shiva și Shakti!… Cei ce se îmbrățișează androginiac sub Corola Inseparabilității, devenind Unul sub ipostaza ⁴He, Heliu-4, a Energiei și a Luminii)… Prin urmare, despre așa ceva ne vorbește Piramida alături de Crainicul său, Pyramidion-ul, care, sub dimensiunea înălțimii sale, în diviziune, încriptează suma Razelor celor Doi Protoni…

Curenții telurici din univers suie în Ben-Ben și iau calea cosmosului într-un vast dialog cu Viața galactică… dialog, din păcate, uitat sau ignorat de contemporanitatea pământească.

Întâlnim aici o prosopopee, prin care Personajul Piramida „Khu” vorbește în numele altcuiva, fiind astfel mesager al Soarelui (vezi Nucleosinteza Primordială), în fond al Soarelui de dincolo de Soare (Sirius!).

Revenim, Pasărea Phoenice (Bennu) înconjura, sus, pe fațeta Pyramidion-ului, Discul Solar (dar, atenție, nu era vorba de Soare, ci de Sirius, Soarele de dincolo de Soare!)… Osiris al Cunoașterii esoterice, depărtat de noi, în metri, în diviziune, și El, prin măsura Diametrului Protonului… Plecând de la Carul de lumină divină, Mer-Ka-Ba (corp-minte-spirit), Ea desemna Ba-ul (Spiritul) lui Ra, în fond Sirius… Așadar, eterna renaștere din propria cenușă!… Din propria lumină!

Totodată, privind cu mare atenție la „Cartușul” hieroglific al lui Osiris-Sirius, vom discerne, de la stânga la dreapta, Două Picioare, ținând de litera B (Bennu) deasupra, fiecare, a câte unui val, vasăzică litera N (Câmpul de lumină), apoi Triunghiul lui Sodpet (Sirius) deasupra unui patrulater deschis jos (Adăpostul Ființei), litera H, consoana cabalistică He, ce intră în cuvântul IHWH, Tetragramaton-ul… Decriptând, vom sublinia: Cei Doi Protoni ai Genezei din stea (aici Sirius), în nucleosinteza astrelor, pe valul (unda) Câmpului nuclear Tare generează Triada: Osiris-Isis-Horus (Helios… Soarele de dincolo de Soare… Heliul Trei), susținut de Adăpostul Ființei (Cuvântul Creației), stăpânul tranzițiilor cosmice… Acest „Adăpost” este al II-lea din Numele YHWH, marea luptă a Facerii, însemnând Cifra cabalistică 5… Înălțimea omului reprezintă 7 „picioare” (lungimea tălpii), ca atare cele Două Picioare, din „Cartușul” hieroglific al lui Osiris-Sirius ne trimit la cifra 14 (părțile în care va fi secționat Osiris de către Seth). În continuare Isis, îmbălsămându-l, (ceea ce se întâmplă cu praful cosmic ce se coagulează într-o nouă stea), prin bătaia aripilor, (aluzie la Pasărea Ben-Ben) îl reîntregește, aducându-l la cei Doi Protoni ai Genezei, însă, trecând prin cele 70 de zile ale desăvârșirii Triadice, când e conceput Horus.

Ecuația este: 6.048.000 sec : 1.296. 000 sec. = 14/3 (QED!), unde 6.048.000 sunt secundele celor 70 de zile de călătorie prin lumea de dincolo (duat), Amenthes, 1.296. 000 sunt secundele unui Cerc trigonometric (de aici pornește Numărul lui Platon), 14 sunt segmentele „morții” mistice a lui Osiris (urmând Învierea!), iar 3 desemnează Împlinirea Triadei (Heliul Trei în nucleosinteză): Osiris-Isis-Horus… Apoi, ln(6048000)/r_pr = 0.01929… adică, tangenta Unghiului Spiralei Genezei.

Iar 42/3 = 14… unde avem 42 este raza Torului Genezei în Raze ale Protonului (r_pr), Nașterea Primordială prin Aleph, Triada Sodpet, (Vulture încapsulat pe fațeta Pyramidionului- BenBen-ul).

Deasemenea: 42/14 = 3… Unde 42 x10¹⁵² în Raze ale Protonului înseamnă în fond Raza Torului Genezei (vezi „Pitagoreica Brâncușiană”), 14 „Pasărea Bennu”, segmentele „morții” mistice a lui Osiris (urmând Învierea!)…

Număr pe care-l întâlnim în Noul Testament, cu aceeași cosmică semnificație (uitată, din nefericire!) în Cele 14 popasuri pe Drumul Crucii de la Curtea lui Pilat până la locul Răstignirii Mântuitorului… iar 3 Treimica Naștere, în radical Ihteos-ul…

Totodată, avem în față revelarea Împărțirii Circumferinței lui Sirius (7.476,99905 x10⁶ m) la același Număr 14, iar rezultatul este o fracție din jumătatea circumferinței Cercului Generator al Torului Genezei (17π x10¹³⁷m)… raza lui Sirius fiind 1.190 x10⁶ metri europenești.

Vom desluși, iată, o triadică legătură între: Poema Eminesciană „Odă (în metru antic)”, pasărea Phoenice (Steaua Polară de Nord) și aceeași pasăre încriptată pe fațeta Pyramidion-ului, Pasărea Bennu (ilustrând Lapis Philosophorum, mesaj al ADN-ului uman), toate sub corola Genezei: Nucleosinteza din stele și Cenușa ce urmează… Iar din cenușă (praful cosmic, praf de lumină) din nou la Nucleosinteză, în nesfârșite repetări la scară galactică.

După incursiunea de mai sus, să răzbim hermeneia, făcând conexiunile firești în pentada:

1. Pe fețele Pyramidion-ului este criptată, sus, Pasărea Phoenice, tronând Stâlpul Djed, două Ankh-uri și cele două personaje ale Unului: Yin-Yang… Pasărea Phoenice avea în Egipetul pre-faraonic numele de Benu, care ne înlesnește calea înțelegerii către Piatra Ben-Ben, „piramida piramidelor”, Temeiul ascensiunii în Spirală, simbolizând: a răsări, a se înălța, a străluci ca Lapis Philosophorum… La Chinezi era sintetizată prin Yin-Yang și Dragonul-Pasăre, Fenghuang.

2. Ca stea a așezării Omului, de data aceasta, Pasărea Phoenice (Polaris), Steaua Polară, e importantă după distribuția Sistemului nostru Solar în Calea Lactee (întrucât Centrul Galaxiei este spre Nord față de noi!.. Cel puțin acum!). Ea poartă, cum am spus, o calitate fundamentală: Autoincendierea, ca apoi, să renască din propria-i cenușă…

3. Unde am descoperit această proprietate?… În Nucleosinteza din Stele și din miliardele de Galaxii!… Acolo, în reacțiile nucleice, Doi Protoni de Hidrogen -Deuteriu și Tritiu- (Atum!… Protonos!… cel ascuns ca înălțime în Pyramidion ca Diametru al Protonului) fuzionează, ard, sub auspiciile Invariantului 1,176 de mai sus ce reprezentă constanta de cuplaj a forțelor nucleare tari, în fond Forța lui Dumnezeu, iar prin această Creație de Pură Alchimie apare un nou element, mai greu, Heliul Trei, alături de o imensă emanație energetică și de lumină… Iată Geneza!… După un ciclu cosmic care durează zeci de miliarde de ani stelele, galaxiile, se sting, disipând „cenușa lor de lumină”, ce apoi este aglutinată în alte noi stele și galaxii… Iar acestea, cu voie divină, vor porni din nou nesfârșitele combustii și stingeri cosmice… împreună cu noi…

4. Asemenea cu Nucleosinteza Primordială din Stele, Pasărea Phoenice (Protonos!) și Pasărea Bennu a Câmpului de Lumină se Autoincendiază, urmând să renască etern din propria lor cenușă solară.

5. În fond ce ne transmit cele două: Pyramidion-ul (cu Pasărea Bennu) și Pasărea Phoenice (Steaua Polului Nord)?… Ideea esențială că: Viața e veșnică!…

Oda, o meditație admirativă față de o Idee… Aici, Ideea că Viața este veșnică!

„Oda (în metru antic)” este, iată, concisa formulare a Omului ce pune Întrebarea întrebărilor (a Ființei!)… Este Întrebarea-Oglindă!… Noima fundamentală…

Întrebarea drept: ce a fost (Dimineața), este (Amiaza) și va fi (Seara) în Veșnicie!…

Întrucât, Omul este adevăratul înțeles al Întrebării Sphinxului!

Frumusețea Operei Eminesciene, asemeni reunirii celor Doi Protoni din Nucleosinteza Primordială din Stele și din miliardele de Galaxii, nu se referă la cele 190 de silabe ale Tonalității alcătuitoare, ci la combinatoria lor desăvârșită prin cei Doi Actori în care eclată Adevărul: Focul și Cenușa, Unda și Particula, pe puntea Indiferenței Universale (nepăsarea), a „trăirii în Brahma”, în Conștiința pură…. Ființa sub cerul Inefabilului!… E așezarea asemănătoare fluxului de lumină în fața Razei Orizontului Evenimentelor, Marele Vârtej… Vorbim de un lirism al Jocului anankeic la care contribuie unduirea și corpuscularitatea, unde întâlnim o Veste, nu o po-veste!

Apropo de cele 190 de silabe, prin logaritmul lor natural, ca raze ale Protonului, înlesnim înțelegerea distanței de la noi la Coama Berenicei (la 449 milioane de ani lumină), direcția Nordului Căii Lactee!… Trăim, din păcate, într-o lume în care aproape nimeni nu stăpânește o minimă iscusință a matematicii estetice.

Revelația Eminesciană în „Oda (în metru antic)”… „a învăța a muri” desemnează adânca înțelegere a Omului Trezirii că Viața sa este eternă, că El însuși este coparticipant la nesfârșitele „Autoincendieri și renașteri din propria cenușă”.

E starea acelui Martor-Oglindă ce vede egalitatea între viață și moarte, luând seamă la cei Doi Protoni ai Unului din Nuleosinteza stelelor, care călătoresc împreună și în foc și în praful cosmic, sub desăvârșita renunțare la identificare… Observator ce cunoaște că: „El nu se naște și nu moare niciodată, nefiind supus devenirii” (Bhgavad-gītā, II,20)… Aceeași similaritate și între cele Două catene ale Helixului ADN-ului uman ce acceptă libertatea Vestei.

Veșnicia rămâne, așadar, Oglinzii… Aceasta este Piatra Filosofală a Înțelepciunii.

Ce trebuie să facă Omul?…

– Nimic, să moară înainte de a muri, deslușind că Viața este veșnică, redându-se Sinei în liniște, în eternitatea lui aici și acum, adică, „trăind în Brahma”, cum Pasărea Bennu a Câmpului de Lumină MerKaBa, cum Pasărea Phoenice…

Petru Solonaru 29 ian. 2024, la Trestiana.