Prefață la Poemul Dramatic „Androginul” (Enneada Sphinxului)

„Androginul” este o lucrare dramatică ce transcende granițele convenționale ale teatrului, având la bază un dialog al ființei cu sinele său primordial. Este o căutare a Sinelui, un dialog între Elemente, Spirite și forme metafizice, un caleidoscop în care se reflectă întrebările fundamentale ale existenței. Petre Solonaru ne oferă, prin acest poem, o înțelegere a cosmicului în esența sa, ancorată în principii fundamentale precum „Sat Chit Ananda” și conexiunea dintre Ynn și Yang. Aceste concepte fundamentale – fiind simboluri ale unității absolute și ale echilibrului primordial – sunt esențiale în structura metafizică a operei sale.

Într-o simfonie de viziuni și revelații, personajele – fiecare îmbrăcând roluri simbolice esențiale pentru înțelegerea misterului existențial – se află în fața unei întrebări cosmice care nu caută răspunsuri clare, ci mai degrabă încurajează contemplarea unei realități transcendentale. „Androginul” nu este doar un concept al iubirii sau al dualității, ci un simbol al unității primordiale, al împlinirii prin fuziunea contrariilor: masculinul și femininul, lumina și întunericul, viața și moartea. În acest univers simbolic, „Sat Chit Ananda” – fiind întruchiparea realității supreme (ființă, conștiință, beatitudine) – constituie o esență fundamentală care susține întreaga viziune a lucrării.

În centrul acestei piese se află conceptul „Enneadic”, care desemnează omul complet, unit în sine prin cele patru elemente fundamentale ale creației. Un om care nu mai trăiește în dualitate, ci în armonia Androginului – acea ființă purificată de contradicții, capabilă să înțeleagă și să îmbrățișeze atât natura sa fizică, cât și esența sa divină. Aceasta este călătoria care se înfăptuiește prin meditație, întrebare, revelație și experiența directă a unității cosmice.

Lucrarea nu este doar o provocare intelectuală, ci și o invitație profund mistică. „Androginul” ne îndeamnă să transcendem gândirea rațională și să pătrundem într-o dimensiune în care ființarea însăși devine o mișcare perpetuă, un dans între lumină și întuneric, între cunoaștere și tăcere. Discursul în această piesă nu este doar o simplă înșiruire de cuvinte, ci o manifestare a unei realități ascunse, invizibile, ce se naște din fiecare cuvânt rostit, din fiecare tăcere sau pauză.

Într-un limbaj poetic dens și complex, cu imagini ce se învârt într-un joc continuu de lumină și întuneric, „Androginul” ne invită să ne desprindem de limitele gândirii raționale și să pătrundem într-o dimensiune în care ființarea însăși este o mișcare perpetuă, o spirale ascendentă a Cunoașterii și Înțelepciunii. „Ynn și Yang”, aceste forțe opuse dar complementare, sunt congruente în structura spirituală a operei, iar „Sat Chit Ananda” este concluzia că conștiința înalte aduce fericirea supremă.

Fiecare fragment al acestei lucrări este o încercare de a explora esența existenței printr-un limbaj simbolic și inițiatic, fiecare cuvânt fiind o piatră de temelie într-o înțelegere mai largă și mai profundă a universului. Opusul și unitatea, complexitatea și simplitatea, mintea și sufletul se împletesc într-o călătorie plină de mister, explorând esența lumii și a ființei. „Androginul” nu doar că ne provoacă intelectul, dar ne cheamă să căutăm o experiență mistică directă – o călătorie de integrare între materiile exterioare și cele interioare.

În întreaga lucrare, Petru Solonaru face apel la tradițiile mistice și filosofice, la unificarea dintre materie și spirit. Împărțită în trei acte, lucrarea devine o meditație asupra dualității umane și a căutării unei ascensiuni spirituale continue. Elementele fundamentale ale existenței – aerul, focul, lutul și apa – sunt acelea care deschid „Actul 1”, fiecare simbolizând o dimensiune esențială a realității: aerul ca spirit și gândire, focul ca iluminare și purificare, lutul ca materie și corp, apa ca fluiditate și viață continuă. În această ordine cosmică, căutarea cunoașterii și înțelepciunii este un proces nesfârșit, un drum ce se împlinesc pe măsură ce înțelegerea se adâncește.

„Androginul” este o lucrare esoterică, în care se regăsesc mitologia, metafizica și cunoașterea esoterică, un poem ce răspunde întrebărilor fundamentale ale ființării umane, aducând la lumină un adevăr profund despre unirea opușilor și transcenderea dualității. Aceasta este o lucrare nu doar despre căutare, ci despre găsirea unității supreme în ființare, o invitație la o experiență directă a acelei „Beatitudini” care depășește orice formă de limitare sau separare.