În starea de adâncime, acest model stabilește principiile anaforei… Cele două raze ale sale, Alb și Roșu, unite prin tăcerea Iubirii, împărtășesc o stare de analogie. Aici vorbim despre fuziunea dintre roșu (Focul, Tetraedrul Elementului Zero!) și alb (Lumina primei alchimii stelare)… Astfel, ideea unei Nunți Cosmice!… Dansul Shiva-Shakti între Sabazios și Bendis!… într-o cheie dacică.
Amintește-ți: Simbolul ascunde întotdeauna Frumusețe, Vitalitate, Claritate!… El descrie modul în care realitatea se desfășoară la nivel fundamental… Pentru un „ceva” există întotdeauna un „altceva”! Lumina (albă) a zeiței Bendis, ca metaforă, se va întoarce mereu la centralitatea roșie a zeului Sabazios!… Mișcarea eliptică în jurul Soarelui va fi întotdeauna o traiectorie a Poesiei Lunare. Distincția dintre câștigurile literale și figurative capătă, aici, o semnificație metafizică. Descoperim un imn dedicat mișcării, deci Vieții!… Metafora, aici și acum, a Mărțișorului în ansamblu, se concentrează pe o particularitate esențială: cunoașterea iubirii. A Primei Fuziuni! Crearea sa generează Creștere în spirală versus Torsiune ca Energie a Vidului.
Adevărata Teometrie își are Sursa într-un tetraedru înscris într-o sferă, Tetragrama!… Cei Patru Quarci ai Tetragramei sunt, de fapt, cele Patru Moire care țes Destinul Creației: Ananke (mama) semnifică Timpul inexorabil, în timp ce Clotho, Lachesis și Atropos modelează țesătura tridimensională a Spațiului, formând împreună articulația Tetraedrului Acțiunii. Vezi similaritatea cu cele 4 Râuri ale Paradisului și cu Fusul Cuantic al Carului lui Dumnezeu, din „Răsăritul” Lumii, adică din „Început”!
Primele unde gravitaționale ale „Carului lui Dumnezeu” sunt modele ale acestei spirale. Ele transmit curba „Ouălui de Aur”, stabilind într-o simetrie unificată simbolul Infinitului, cel din Dacia, Tibet și India (Ꝏ)… Urmărim astfel ideea din Upanișade despre „Ovoidul” născut din Isvara (manifestarea supremă a lui Brahma, care creează spațiu-timpul), ca Sinele Cosmic, potențialul creator… Este vorba despre lumină (energie) și gravitație (geometria spațiu-timpului) având aceeași natură. Gravitația fiind o consecință a deformării sferice a Vidului cuantificat, atunci când o particulă gravitațională (aa) se naște ca arhetip-model al direcției și amplitudinii acestei spirale perfecte: aa = rq x 2/Φ… Iar 2Dq, diametrul inițial al celor două sfere, în diviziune, semnifică Mesajul Marii Piramide a lui Khu (cunoscută ca Keops) prin Înălțimea sa. În același timp, este în consonanță cu Spirala lui Brâncuși (a Genezei) prin factorul său de scară. Mai departe, prin diametrul Tetragramei, adică Înălțimea Piramidei, putem descifra atât baza acesteia (232,134 m), cât și lungimea unei catene de ADN uman (2,32134 m!). Un alt mesaj al Piramidei. Mărțișor!
Cele 153 de Petale, Permutările Matematice ale ADN-ului bazate pe Sirius (Osiris), se corelează cu: Diametrul „Carului”, Euler, lungimea lui Planck și, invers, cu Raportul de Aur: 153! = (Dq x e x lPl)/Φ. Pentru: 153 = LADN x (Dsirius)² x10⁻¹⁶ … conexiunea cu Gravitația, crearea Tetragramei.
Sărbătoarea Anului Nou Agrar, căci să ne amintim Tradiția: Pământul, prin impuls divin, a început revoluția sa în jurul Soarelui în luna martie, luna Zeiței din Dacia antică, Bendis (Țesătoarea Destinului, vezi Moirele grecești din Tetraedrul Elementului Zero!), reprezentând Luna Albă… Alături de Ea, semnificând revenirea naturii la viață după iarnă, era Zeitatea Solară Roșie, cunoscută ca Sabazios. Împreună evocau Spirala Mărțișorului manifestată într-o Dublă Helixă, precum ADN-ul uman!
Această ceremonie de primăvară, dedicată Zeiței „legării” („bhendth”, legătură, împletire) creației, Bendis, (o reglementare prin care microcosmosul uman era conectat la ordinea imanentă), privind scufundarea Plugului în „oceanul” Pământului, în martie, era în consonanță cu Ploiaphesia, festivalul lui Isis care, similar, la Festivalul Plugului din Egiptul Antic, reitera lansarea „Corabiei” (după iarnă!). Totul însemna re-cunoaștere!… Viziunea Inimii!
Acum Isis reunea cele 14 secțiuni ale lui Osiris… Astfel, Numărul ocult al celor 14 Manvantare din Ziua lui Brahma, al secționării corpului lui Osiris (timpul) de către Seth, determina că, în Misterele din Abydos și Peqer, existau 14 „stadii”;… un număr adoptat mai târziu de autorii Evangheliilor Noului Testament în Pașii Căii Crucii (Via Dolorosa), de la Tribunalul lui Pilat până la Golgota, în 14 „stații” simbolice.
În același timp, Sabazios, printre traco-geți-daci, eliberatorul lumii de sezonul rece (iarna), apărea ca o divinitate călare triumfând asupra Dragonului Nordic (al celor șapte boi de plug, referindu-se la Ursa Mică și Ursa Mare ale Nordului ceresc, în total: 14), altfel spus, Cavalerul Trac, Zeul Cerului, care ghida Urșii Nordului în jurul centrului boreal. El conducea Destinul lumii cu Mâna Dreaptă sub gestul, împrumutat mult mai târziu de creștinism, cunoscut astăzi ca Benedictio. Mâna lui Sabazios, Binecuvântarea Primăverii, descoperită ca artefact la Gabrovo-Bulgaria, în „Fragmentul Pârvan” de la Gura Văii-Severin și la Istros-Moesia Inferior, era reprezentată cu un con de pin pe degetul mare (aluzie la Glanda Pineală, Înțelepciunea zeului), cu un șarpe încolăcit pe încheietură (referire la Mărțișor și semnificațiile sale dacice), cu un fulger peste degetul arătător și mijlociu, o broască țestoasă, un vultur, un tirs.
De Ziua Mărțișorului, vorbim despre o Hierofanie, o manifestare a sacrului prin aliniere cosmică: Soare → Lună → Pământ.
Petru Solonaru