Principalele instituţii cu atribuţii în domeniul respectării sancţiunilor
La peste 30 de luni de la agresiunea ilegală declanşată de Federaţia Rusă în Ucraina, Guvernul şi Parlamentul de la Bucureşti nu au încă legislaţia necesară pentru a implementa cele 14 pachete de sancţiuni adoptate de Uniunea Europeană împotriva Kremlinului. Cu câteva excepţii, precum atribuţiile Ministerului Finanţelor şi ANAF, România întârzie adoptarea cadrului legal necesar aplicării acestor sancţiuni. Astfel, deşi ţara noastră a votat cu ambele mâini la Bruxelles pentru sancţiuni economice şi financiare drastice, implementarea efectivă la nivel naţional rămâne deficitară.
Această întârziere face România să pară duplicitară în faţa partenerilor săi europeni. La nivel de discurs public, oficialii români susţin măsurile dure împotriva Federaţiei Ruse, dar în practică nu se grăbesc să implementeze sancţiunile adoptate de Uniunea Europeană. O interpretare a acestui comportament poate fi rezumată în celebra zicală a lui Ion Creangă din basmul Harap-Alb: „la plăcinte înainte, la război înapoi”.
Legislaţia inadecvată pentru aplicarea sancţiunilor
În prezent, OUG 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale nu include dispoziţii clare care să stabilească responsabilităţile autorităţilor centrale şi instituţiilor publice în supravegherea aplicării sancţiunilor. Deşi Uniunea Europeană a impus sancţiuni severe care vizează sectoare strategice ale economiei ruse, precum sectorul financiar-bancar, energia, transporturile şi comerţul cu tehnologii sensibile, România nu a modificat cadrul legislativ naţional pentru a transpune aceste măsuri.
Abia pe 27 august 2024, pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe, a fost publicat un proiect de modificare a OUG 202/2008, dar acesta a rămas în stadiu de consultare publică. Nota de fundamentare a proiectului avertizează că România riscă să nu aplice întregul set de măsuri restrictive impuse la nivel european, ceea ce ar putea atrage acuzaţii de neconformare cu obligaţiile asumate prin tratatele Uniunii Europene. Cu toate acestea, guvernul de la Bucureşti pare să nu fie grăbit să adopte aceste modificări, întârziind astfel punerea în aplicare a sancţiunilor.
Preambulul modificărilor legislative propuse
Proiectul de modificare a OUG 202/2008 subliniază că războiul de agresiune din Ucraina a creat un context geopolitic extrem de tensionat, care impune măsuri rapide şi eficiente. Uniunea Europeană a adoptat cel mai amplu pachet de sancţiuni împotriva Federaţiei Ruse din istorie, vizând inclusiv îngheţarea fondurilor şi resurselor economice ale persoanelor şi entităţilor responsabile de sprijinirea agresiunii.
Preambulul atrage atenţia că, în lipsa amendării cadrului legislativ actual, România ar risca să nu poată implementa complet aceste sancţiuni, ceea ce ar submina credibilitatea sa internaţională. Totodată, întârzierea aplicării sancţiunilor ar putea avea consecinţe directe asupra economiei naţionale, având în vedere impactul războiului asupra pieţei muncii şi a altor sectoare economice.
Rolul instituţiilor cheie în aplicarea sancţiunilor
Ministerul Economiei, Ministerul Energiei, Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) şi Banca Naţională a României (BNR) sunt printre principalele instituţii responsabile cu aplicarea sancţiunilor la nivel naţional. Proiectul de modificare a OUG 202/2008 clarifică atribuţiile acestor instituţii în supravegherea şi implementarea măsurilor restrictive.
Principalele propuneri de modificare includ:
- Clarificarea şi extinderea atribuţiilor ministerelor şi instituţiilor publice: Ministerul Economiei va deveni “Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului”, iar termenii legali privind sancţiunile internaţionale, fondurile îngheţate şi persoanele desemnate vor fi clarificaţi.
- Îngheţarea fondurilor: Se introduc măsuri specifice pentru îngheţarea fondurilor persoanelor şi entităţilor desemnate, prevenind utilizarea acestora în tranzacţii financiare sau comerciale.
- Derogări de la aplicarea sancţiunilor: Proiectul prevede posibilitatea acordării unor derogări pentru anumite tranzacţii, mai ales în scopuri umanitare sau pentru reprezentanţele diplomatice.
Duplicitate în aplicarea sancţiunilor
Deşi România se prezintă ca un susţinător ferm al sancţiunilor UE împotriva Rusiei, acţiunile guvernamentale nu reflectă această poziţie. Proiectul de modificare a legislaţiei necesare pentru a implementa sancţiunile este încă în consultare publică, în ciuda urgenţei menţionate de oficiali. În esenţă, acest comportament duplicitar ridică semne de întrebare privind angajamentul real al României faţă de sancţiunile UE, mai ales în condiţiile în care alte state membre au implementat deja măsurile restrictive.
Acest tip de întârziere în aplicarea sancţiunilor poate fi perceput ca o încercare de a proteja anumite interese economice interne, mai ales în sectoare precum energia sau comerţul cu tehnologii. Totodată, această ezitare contribuie la menţinerea unor resurse financiare în Rusia, resurse care sprijină în continuare efortul de război al Kremlinului. Astfel, întârzierea aplicării sancţiunilor subminează eficienţa măsurilor adoptate la nivel european.
Concluzie
România riscă să rămână în urma altor state membre ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte aplicarea sancţiunilor împotriva Federaţiei Ruse. Deşi la nivel declarativ susţine aceste măsuri, lipsa unui cadru legislativ actualizat reflectă o atitudine duplicitară. Guvernul trebuie să acţioneze rapid pentru a evita posibile sancţiuni sau acuzaţii de neconformare la nivel european, dar mai ales pentru a contribui la efortul comun de a slăbi economia rusă şi de a opri agresiunea împotriva Ucrainei.