Lumea geo-economică și autoritarismul digital
Dr. Salomeea Romanescu consilier pentru afaceri europene
Abstract
This article discusses global challenges such as climate change, ecosystem degradation, and social inequality, and how these can lead to increased global conflicts and affect global order and multilateral cooperation. The COVID-19 pandemic has exacerbated these issues, and the economic and social consequences will continue to escalate with a growing population. National and international action is necessary to address these challenges, including restoring trust within societies and mobilizing national and international leaders to cooperate in multilateral forums such as the G7 and G20.
The article also examines the rise of digital authoritarianism, particularly in China, the USA, and Russia, and its impact on the international environment in which Europe operates today. The fight against the COVID-19 pandemic has been used as additional justification for significant privacy restrictions, leading to increased internet surveillance and limited access to information and control over citizens. The geo-economic competition between the USA, China, Europe, and other regions of the world is much more dynamic than the more static geopolitical space-focused Cold War. This has significantly increased the economic vulnerability of states, affecting both the weaker economies of developing countries and the strong and open economies.
Keywords: challenges, digital authoritarianism, geo-economic competition, economic vulnerability of states, expansion of power
Rezumat
Acest articol discută despre provocările globale, cum ar fi schimbările climatice, degradarea ecosistemelor și inegalitatea socială, și cum acestea pot duce la creșterea conflictelor globale și afecta ordinea globală și cooperarea multilaterală. Pandemia COVID-19 a exacerbat aceste probleme, iar consecințele economice și sociale vor continua să se intensifice cu o populație în creștere. Acțiunea națională și internațională este necesară pentru a aborda aceste provocări, inclusiv restabilirea încrederii în cadrul societăților și mobilizarea liderilor naționali și internaționali pentru a coopera în forumuri multilaterale, cum ar fi G7 și G20.
Articolul examinează, de asemenea, creșterea autoritarismului digital, în special în China, SUA și Rusia, și impactul acestuia asupra mediului internațional în care Europa operează astăzi. Lupta împotriva pandemiei COVID-19 a fost folosită ca o justificare suplimentară pentru restricțiile semnificative privind confidențialitatea, ducând la intensificarea supravegherii pe internet și la accesul limitat la informații și controlul asupra cetățenilor. Competiția geo-economică între SUA, China, Europa și alte regiuni ale lumii este mult mai dinamică decât geopolitica mai statică, axată pe spațiu, a Războiului Rece. Acest lucru a crescut semnificativ vulnerabilitatea economică a statelor, afectând atât economiile mai slabe ale țărilor în curs de dezvoltare, cât și economiile puternice și deschise.
Cuvinte cheie: provocări, autoritarism digital, competiție geo-economică, vulnerabilitatea economică a statelor, extinderea puterii
- Introducere
Articolul “Lumea geo-economică” descrie schimbările care au avut loc în relația dintre puterea economică și puterea de stat în sistemul internațional, odată cu creșterea interconexiunii determinate de globalizare. În prezent, instrumentele economice și financiare sunt folosite pentru a face presiuni asupra guvernelor pentru a-și ajusta alegerile. Competiția geo-economică dintre SUA, China, Europa și alte regiuni ale lumii este mult mai dinamică decât geopolitica mai statică, axată pe spațiu a Războiului Rece. Întrepătrunderea dimensiunilor economice, tehnologice și de securitate și utilizarea lor direcționată pentru extinderea puterii a dat peste cap logica abordărilor anterioare ale politicii externe și economice. Dependența reciprocă și deschiderea economică au fost considerate mult timp un factor stabilizator în sistemul internațional și benefice pentru lanțurile valorice globale, dar astăzi ele produc incertitudine. Utilizarea din ce în ce mai strategică a investițiilor străine directe în companiile din străinătate, în special de către China, a schimbat imaginea. Interdependențele comerciale și investiționale și lanțurile valorice globale din ce în ce mai lungi au sporit semnificativ vulnerabilitatea economică a statelor. Acest lucru afectează economiile mai slabe ale țărilor în curs de dezvoltare, precum și economiile foarte dezvoltate și deschise.
Acest articol discută despre răspândirea autoritarismului digital în lume, axându-se în special, pe China și pe eforturile sale de a se transforma într-o “putere mondială cibernetică”în contract cu modelul societal de tranziție european. Autorii subliniază că guvernul chinez folosește tehnologia și reglementările în conformitate cu principiile autoritare pentru a controla spațiul digital și cetățenii. China investește masiv în infrastructura digitală din străinătate, în special în țările în curs de dezvoltare, ceea ce consolidează conducătorii autocrați și oferă Beijingului acces direct la informații. În plus, guvernul chinez utilizează inovațiile tehnologice pentru a-și controla populația și economia, folosind monitorizarea și urmărirea pentru a impune comportamente conform. În final, autorii subliniază că exportul de tehnologii precum recunoașterea facială și programe de supraveghere video de înaltă rezoluție, care ajută conducătorii autocrați, este în creștere, pervertind ideea internetului ca platformă pentru activitatea civică și promovarea democrației.
Acest articol vorbește despre unele provocări globale și tendințe de construire a sistemului internațional cum este răspândirea autoritarismului digital în lume și despre modul în care statele precum China, SUA și Rusia utilizează tehnologiile digitale pentru a-și consolida puterea și a controla populația. China, în special, investește masiv în dezvoltarea infrastructurii digitale în străinătate și se opune dezvoltării unui spațiu cibernetic liber, deschis și echitabil în cadrul Națiunilor Unite. Guvernul chinez folosește inovații tehnologice pentru a-și reprima populația și a controla economia, iar protestele sunt aproape imposibil de organizat, deoarece canalele de comunicare și rețelele de socializare sunt sub cenzură și control aproape total. Alte țări, inclusiv Rusia, au implementat, de asemenea, legi cuprinzătoare privind securitatea cibernetică pentru a controla internetul. Ideea internetului ca platformă pentru activitatea civică și motor al proceselor democratice a fost pervertită în multe țări, iar tehnologiile precum recunoașterea facială, programele de localizare și supravegherea video de înaltă rezoluție ajută regimurile represive să prezică și să suprime mai bine protestele în masă sau să monitorizeze oponenții politici.
II.Tendințe de construire a sistemului international
- Provocări globale și guvernanță multilaterală
Schimbările climatice antropice, degradarea ecosistemelor și declinul biodiversității, precum și creșterea migrației, a coeziunii sociale și a inegalității, toate contribuie la creșterea conflictelor globale și vor provoca în mod fundamental ordinea globală și cooperarea multilaterală. Consecințele economice și societale ale pandemiei vor continua să se intensifice, pe măsură ce se estimează că populația va crește la aproape 9,7 miliarde de oameni până în 2050 și aproape 11 miliarde până la sfârșitul secolului.
Tendința de creștere a bolilor infecțioase a devenit evidentă în ultimele decenii, cel mai recent odată cu pandemia COVID-19. Schimbarea condițiilor climatice care afectează ciclurile de viață și habitatele țânțarilor, pierderea habitatelor prin defrișare și dezmembrarea vieții pe pământ se numără printre factorii care cresc riscul de transmitere a bolilor de la animale la oameni. Prin urmare, multe dintre cauzele fundamentale ale schimbărilor climatice cresc riscul de pandemii precum COVID-19.
Consecințele schimbărilor climatice sunt, de asemenea, cauze centrale ale foametei și sărăciei la nivel mondial. Când încălzirea globală face ca recoltele să eșueze și vremea extremă să distrugă habitatele, tot mai mulți oameni sunt nevoiți să-și părăsească casele.Banca Mondială estimează că până în 2050 până la 143 de milioane de oameni ar putea deveni refugiați climatici. Degradarea continuă a naturii, precum și creșterea populației regionale care influențează utilizarea terenurilor și a resurselor se vor adăuga stresului și haosului asupra rezidenților locali, sănătății publice, economiilor și, în cele din urmă, stabilității și ordinii societății. In conformitate cu Global Risks Perception Survey (GRPS), o mare parte a populației globale se confruntă cu o Perspectivă din ce în ce mai nesigură și percepe „crizele mijloacelor de trai” ca fiind unul dintre cele mai potențiale riscuri grave în următoarele decenii.
Grupurile și țările dezavantajate din punct de vedere socio-economic din sudul global vor fi afectate în mod disproporționat de consecințele schimbărilor climatice și ale altor transformări globale.De la începutul Crizei COVID-19, eroziunea coeziunii sociale este riscul care s-a agravat cel mai mult la nivel global. Cercetările Băncii Mondiale estimează că până în 2030, se estimează că 51 de milioane de oameni mai mulți vor trăi în sărăcie extremă, în comparație cu tendința pre-pandemică. Potrivit GRPS, atunci când au fost întrebați despre cum s-au simțit respondenții cu privire la perspectivele lumii, peste 84% au fost fie îngrijorați, în timp ce doar 16% au fost pozitivi sau chiar optimiști.
O acțiune națională și internațională eficace pentru a face față provocărilor menționate mai sus depinde de restabilirea încrederii în cadrul societăților, mobilizarea liderilor naționali și internaționali și găsirea de noi oportunități de cooperare în foruri multilaterale precum G7 și G20. Președinția germană a G7 urmărește să promoveze un „club climatic cooperant și deschis” în care membrii clubului se pot angaja în acțiunile climatice și tranziție curată și pot beneficia de dividende internaționale de carbon, finanțare comună pentru schimbările climatice și transfer de tehnologie, întrucât UE investește în propria sa tranziție climatică și împreună cu administrația Biden și alți parteneri, încearcă să implice guvernele din întreaga lume. Uniunea Europeană ar trebui să impulsioneze acest efort, să stimuleze comerțul pentru a stimula acțiunile climatice și să extindă clubul la nivelul G20.
- Noi riscuri și natura în schimbare a conflictului
Nu doar impactul crescând al crizelor transnaționale și ascensiunea Chinei autoritare bazate pe tehnologie, reorientarea SUA asupra Asiei și pierderea relativă a ponderii UE în termeni economici, de apărare și demografici schimbă treptat modul în care europenii. percep oportunitățile și amenințările internaționale. Noi riscuri de securitate și instabilități în vecinătatea Europei din cauza unei Rusii mai agresive sunt în creștere. Între timp, populația din cel puțin câteva state membre este relativ nepreocupată, iar amenințările tind să nu fie percepute ca realiste. Absența războiului la granițele UE și nivelul comparativ stabil de prosperitate în ciuda diferitelor crize economice i-au determinat pe europeni să se simtă în siguranță. Acesta este, pe de o parte, un mare succes al integrării ca proiect de pace de peste șase decenii. Pe de altă parte Situația securității europene s-a schimbat față de anii 1990, când a început o fază de stabilitate după încheierea conflictului Est-Vest și abordarea occidentală, cooperativă, părea să fie în creștere. În vecinătatea sa imediată și mai largă, inclusiv Orientul Mijlociu, Europa trebuie să se aștepte la o instabilitate continuă, iar în următorul deceniu pericolele prezentate de aceasta ar putea crește și mai mult. Cu excepția cazului în care UE intră în vidurile politice pe care SUA le lasă în urmă atunci când se retrag din Orientul Mijlociu, alte puteri regionale, cum ar fi Turcia sau Rusia, vor continua să-și extindă influența și baza de putere, inclusiv prin exploatarea instabilității și a conflictului, ca exemplul Siriei. Au apărut Grupurile teroriste ce își vor extinde rețelele și capacitățile în zone de instabilitate, cum ar fi Afganistanul, după retragerea trupelor americane și europene, și poate reprezenta un risc de securitate tot mai mare pentru UE. Între timp, presiunile migratorii vor crește probabil, în parte din cauza instabilității din Orientul Mijlociu și Africa și pentru că schimbările climatice și deficitul de apă și alimente care rezultă îi alungă pe oameni de la casele lor.
Atacurile hibride amenință din ce în ce mai mult securitatea noastră. Actori precum Rusia și China combină presiunea economică, criminalitatea cibernetică, țintirea discuțiilor pe rețelele sociale și manipularea informațiilor din mass-media. Scopul lor este să provoace confuzie, să destabilizeze societățile și să influențeze opinia publică. Atacurile hibride sunt sub pragul războiului oficial și, prin urmare, impactul lor este adesea subestimat. În ultimii ani, instituțiile europene, guvernele, parlamentele, întreprinderile și organizațiile societății civile au devenit în mod repetat și din ce în ce mai mult victime ale atacurilor cibernetice.În 2020, a existat o creștere a atacurilor legate de dezvoltarea vaccinurilor, precum cele împotriva Agenției Europene pentru Medicamente, a guvernelor individuale și chiar a companiilor. Au fost atât tentative de spionaj, cât și de sabotaj. Atacurile asupra infrastructurii critice sunt, de asemenea, în creștere și, dacă au succes, pot avea consecințe dramatice pentru siguranța publică și aprovizionarea durabilă.
Pentru a proteja mai bine comunitatea de vulnerabilitățile digitale și atacurile cibernetice în viitor, agenția responsabilă de securitate cibernetică a UE ENISA a fost consolidată financiar și cu personal suplimentar în 2019. Astfel de investiții sunt importante și totuși, datorită diversității și complexității amenințărilor, noi nu mai pot presupune astăzi că societatea, economia și infrastructura publică pot fi protejate cuprinzător. De altfel, pentru toate celelalte beneficii ale sale, digitalizarea generată de pandemie a lumii noastre de lucru creează numeroase oportunități noi de atac.
Astăzi, nu mai este vorba doar de a anticipa amenințările și de a le respinge. Scopul trebuie să fie creșterea rezistenței infrastructurii, economiei și societății, adică asigurarea faptului că sistemele, organizațiile și chiar oamenii individuali își revin cât mai repede posibil după șocuri și întreruperi și revin la o stare de funcționare în loc să se prăbușească.Incertitudinea a devenit norma; trebuie așteptate întreruperi și dezastre. Cât de puternic poate fi impactul atacurilor cibernetice a fost demonstrat de atacul de hacking din primăvara anului 2021 asupra conductei coloniale din SUA, prin care circulă aproximativ 45% din combustibilul consumat pe Coasta de Est). Operațiunile au trebuit să fie oprite temporar după atac, iar anumite părți ale țării s-au confruntat cu lipsuri de benzină. La Washington, capitala națiunii,
Având în vedere situația de securitate în schimbare rapidă, Serviciul pentru acțiune externă al UE (SEAE) a lucrat la o primă evaluare europeană cuprinzătoare a amenințărilor cu contribuții din partea tuturor statelor membre. Acest document clasificat oferă o imagine comună a amenințărilor care, până acum, nu existau. Localizarea geografică respectivă, experiențele acute din anii trecuți, dar și istoria statelor influențează puternic provocările ce le percep. În țările baltice și în Polonia, de exemplu, Rusia se află în fruntea listei ca amenințare militară și hibridă. În Franța, Belgia și Spania, deși amenințarea pe care o reprezintă Rusia în special de la consolidarea armatei la granița de est a Ucrainei este recunoscută, atenția s-a concentrat mai mult pe dezvoltarea rețelelor islamiste și pe situația din Africa și Orientul Mijlociu.
Având în vedere aceste diferențe de perspectivă, este necesar un dialog intra-european permanent privind amenințările și modul de apărare împotriva acestora. Nu va exista o înțelegere comună a opțiunilor de acțiune decât atunci când UE va trebui să decidă cum să acționeze într-un caz real. Reprezintă pași importanți înainte pentru cooperarea UE în domeniul apărării și securității: până acum, discuțiile strategice au avut loc în primul rând la nivel național și în cadrul alianței de apărare a NATO. O analiză comună a situației strategice este o bază importantă pentru o mai mare eficacitate operațională a capacităților civile și militare. Acest lucru ar trebui să implice o abordare interdepartamentală, deoarece presiunea asupra UE în prezent provine în principal din amenințările hibride și pericolul terorismului pe teritoriul european, ministerele de interne sunt din ce în ce mai responsabile pentru securitate, pe lângă ministerele apărării. Dar domeniile politice precum economia și finanțele sunt de asemenea relevante într-o lume în care riscurile de securitate noi și vechi sunt amestecate cu rivalitatea economică și conflictul geo-economic.
- Lumea geo-economică
Puterea economică a fost întotdeauna un factor decisiv în sistemul internațional – și pentru Uniunea Europeană a cărei pârghie ca putere soft se bazează în principal pe piața sa mare și integrată și pe deschiderea sa economică. Combinată cu finanțele publice disponibile, puterea economică oferă baza materială pentru dezvoltarea capacității militare și politicii externe și de dezvoltare potențial influente. Dar astăzi, politicile pline de resurse nu mai sunt singurul factor decisiv. Relația dintre puterea economică și puterea de stat în sistemul internațional s-a schimbat odată cu creșterea interconexiunii determinate de globalizare.
În lumea geo-economică de astăzi, instrumentele economice și financiare sunt folosite pentru a face presiuni asupra guvernelor pentru a-și ajusta alegerile. Spre deosebire de geopolitica mai statică, axată pe spațiu a Războiului Rece, competiția geo-economică dintre SUA, China, Europa și alte regiuni ale lumii este mult mai dinamică. Pe lângă protecția (și, în unele cazuri, cum ar fi expansiunea rusă) a teritoriului aflat sub controlul unui stat, guvernele încearcă din ce în ce mai mult să controleze și să influențeze fluxurile financiare, de bunuri industriale, de energie și alte resurse pentru a-și asigura influența în afara teritoriului propriu al unei țări. Controlul fluxurilor de date va juca un rol din ce în ce mai mare ca instrument de proiectare a puterii geo-economice. China este exemplul cheie al unui stat care acționează geo-economic, folosind investiții, exporturi de tehnologie.
Întrepătrunderea dimensiunilor economice, tehnologice și de securitate și utilizarea lor direcționată pentru extinderea puterii a dat peste cap logica abordărilor anterioare ale politicii externe și economice. De exemplu, expansiunea globală a lanțurilor valorice determinată de afaceri a fost văzută ca o oportunitate economică pentru țările competitive și o oportunitate de dezvoltare pentru regiunile mai sărace, cu niveluri de preț mai scăzute. Logica a fost următoarea: dacă componentele sunt produse acolo unde este cel mai ieftin să facă acest lucru, acest lucru este în beneficiul companiilor producătoare, a locației în care se întâmplă acest lucru – și a consumatorilor din țările cumpărătoare.
Dependența reciprocă și deschiderea economică au fost considerate mult timp un factor stabilizator în sistemul internațional și benefice pentru lanțurile valorice globale, deoarece permit companiilor să organizeze și să lege producția între țări. Astăzi, deși sunt cheia creșterii economice, ele produc incertitudine. Utilizarea din ce în ce mai strategică a investițiilor străine directe în companiile din străinătate, în special de către China, a schimbat imaginea. Interdependențele comerciale și investiționale și lanțurile valorice globale din ce în ce mai lungi au sporit semnificativ vulnerabilitatea economică a statelor. Acest lucru afectează economiile mai slabe ale țărilor în curs de dezvoltare, precum și economiile foarte dezvoltate și deschise. Germania și Țările de Jos sunt exemple ale modului în care interdependențele și dependențele economice externe limitează sfera acțiunii de politică externă chiar și în statele foarte dezvoltate. De exemplu, politica germană față de China a încercat de ani de zile să atingă un echilibru atent între apropiere și separare. Relațiile economice din ce în ce mai strânse au condus la o dependență puternică a industriei auto germane de accesul la piețele chineze, în timp ce critica simultană a încălcărilor drepturilor omului din China a fost exprimată doar cu ușile închise. Acesta nu este un fenomen izolat:
Statele europene cu legături economice puternice cu China au avut tendința de a fi mai puțin de confruntare decât SUA în ultimii ani, Grecia și Ungaria împiedicând pozițiile comune ale UE și ONU cu privire la China și drepturile omului. Astăzi, discuția despre implicațiile de securitate ale investițiilor directe și ale lanțurilor valorice globale eclipsează din ce în ce mai mult dezbaterea despre impactul social al globalizării. Geopolitica domină acum și considerentele tradiționale ale politicii de dezvoltare.
- Răspândirea autoritarismului digital
Conducerea tehnologică a unor state precum China, SUA și, în unele zone, Rusia, combinată cu dorința lor variată de a folosi mijloace digitale de putere, determină în mod semnificativ mediul internațional în care operează Europa astăzi. China depune eforturi pentru dominația tehnologică globală, investind masiv în sectorul tehnologic intern și încercând să stabilească standarde globale, inclusiv pentru guvernarea internetului. Președintele Xi Jinping și-a anunțat planul de a dezvolta China într-o „putere mondială cibernetică” la Congresul Partidului Comunist Chinez (PCC) în octombrie 2017. Din perspectiva PCC, spațiul digital trebuie controlat de Partid pentru a menține controlul asupra cetățenilor. Prin urmare, tehnologiile și reglementările sunt dezvoltate în conformitate cu principiile autoritare.
Astăzi, China și Occidentul concurează dacă alte state se vor alătura autoritarismului digital al Chinei sau se vor plasa în tabăra democratică. China investește masiv în dezvoltarea infrastructurii digitale în străinătate, de exemplu în țările în curs de dezvoltare. Acest lucru nu numai că întărește conducătorii autocrați, dar oferă și Beijingului o pârghie și acces direct la informații. În cadrul Națiunilor Unite, Beijingul blochează între timp încercările de a dezvolta un spațiu cibernetic liber, deschis și echitabil și se apără în spațiul virtual și în alte părți de orice încercare de a întări drepturile omului.
Pe plan intern, guvernul chinez a devenit mai represiv, folosind inovații tehnologice în acest scop. Prin piața sa cumulativă, datele și puterea financiară, Beijingul construiește mecanisme de control ample care monitorizează populația și economia. Sub pretextul asigurării securității și corectitudinii, tehnologia de monitorizare și urmărire este utilizată pentru a impune un comportament conform. Lupta împotriva pandemiei de COVID-19 a fost folosită ca o justificare suplimentară pentru restricții suplimentare semnificative ale confidențialității. Protestul larg răspândit a devenit aproape imposibil, deoarece canalele de comunicare și în special rețelele de socializare sunt sub cenzură și control aproape total. Introducerea supravegherii bazate pe date afectează și companiile europene, care trebuie să se supună standardelor care contrazic noțiunile occidentale de bună guvernare, confidențialitate,
Atât Rusia, cât și China au înăsprit supravegherea internetului în 2018, respectiv 2020, cu legi cuprinzătoare privind securitatea cibernetică. În China, operatorii de rețea și companiile de social media sunt obligați să stocheze toate datele. Autoritățile au luat măsuri represive împotriva utilizării tunelurilor de rețea privată virtuală (VPN lăsând utilizatorii chinezi în mare măsură decuplați de la internetul deschis, în timp ce accesul companiilor străine la piețele digitale și de telecomunicații din China rămâne limitat din cauza reglementărilor în mod deliberat prohibitive pentru securitatea cibernetică și a datelor.
În tot mai multe țări, ideea internetului ca platformă pentru activitatea civică și motor al proceselor democratice, promovată cândva cu speranță de Occident, a fost pervertită. Exportul de tehnologii precum recunoașterea facială, programe de localizare, supraveghere video de înaltă rezoluție, instrumente de hacking și aplicații utilizate pentru cenzura online, care ajută conducătorii autocrați se ridică pe măsură ce regimurile represive caută să prezică și să suprime mai bine protestele în masă sau să monitorizeze oponenții politici și civili sau grupurile societale, Beijingul oferă produse tehnologice care susțin autocrația la pachet cu instruire în materie de cenzură și supraveghere, pentru angajații guvernamentali ai autocrațiilor prietene sau acele state care doresc să fie autoritare.Tehnologia de supraveghere fabricată în China, care este din ce în ce mai combinată cu recunoașterea facială și monitorizarea telefonului mobil, sugerează că nu avem de-a face cu un fenomen pe termen scurt, ci cu o problemă pe termen mai lung.Problema nu este divergența veniturilor sau a bogăției în comparație statică,ci oportunitățile divergente de viață.Țările în curs de dezvoltare vor avea probleme din ce în ce mai mari în participarea la lanțurile valorice globale prin producție intensivă în muncă, pe măsură ce tehnologia și digitalizarea avansează, o dezvoltare care s-a accelerat în timpul pandemiei apare un model îngrijorător care sugerează că nu avem de-a face cu un fenomen pe termen scurt, ci cu o problemă pe termen mai lung.Țările în curs de dezvoltare vor avea probleme din ce în ce mai mari în participarea la lanțurile valorice globale prin producție intensivă în muncă, pe măsură ce tehnologia și digitalizarea avansează, o dezvoltare care s-a accelerat în timpul pandemiei.
Pentru opinia publică din UE, repercusiunile pandemiei de COVID-19 au atât efecte pozitive, cât și riscuri. Sondajele de opinie recente indică faptul că încrederea în UE s-a îmbunătățit din vara anului 2020 până în iarna anului 2020/2021, plasându-l la cel mai înalt nivel din 2008.93 Incapacitatea inițială a UE de a reacționa la pandemie într-un mod european a fost rapid auto-corectată, de exemplu prin înființarea de achiziții europene pentru produse medicale, inclusiv vaccinuri și, cel mai important, dar înființarea fondului de recuperare de 750 de miliarde de euro. Deși acest fond aduce o contribuție extraordinară, există totuși un risc de destabilizare în cadrul societăților din cauza consecințelor sociale și economice ale pandemiei.
III. Concluzii si recomandare
Articolul a discutat despre creșterea autoritarismului digital și trecerea către o lume geo-economică, care aduce noi provocări și incertitudini la nivel global. În aceste condiții, interdependențele economice și dependențele externe pot limita sfera de acțiune a politicii externe și economice a statelor, iar divergența socio-economică, pesimismul oamenilor cu privire la viitorul lor și polarizarea politică pot afecta cooperarea europeană și internațională.
Articolul a prezentat exemple concrete, cum ar fi politica Germaniei față de China, și subliniază provocările globale actuale, cum ar fi schimbările climatice și inegalitatea socială. Este necesară acțiunea națională și internațională pentru a aborda aceste probleme, inclusiv restabilirea încrederii și cooperarea în cadrul forurilor multilaterale.
Dacă divergența socio-economică, pesimismul oamenilor cu privire la viitorul lor, precum și polarizarea politică continuă să crească, intervențiile hibride externe, precum răspândirea dezinformării, pot avea efecte negative, chiar și în democrațiile stabile. Acest lucru poate afecta cooperarea europeană și internațională dacă încrederea în factorii de decizie naționali, precum și în instituțiile europene și internaționale este afectată negativ. Întrucât provocările transnaționale majore necesită o cooperare amplă pentru a preveni atingerea crizelor climatice și de durabilitate în curs de desfășurare în următoarele puncte critice, această tendință este îngrijorătoare.
În acest context, articolul recomandă UE și statele sale membre să acorde atenție „furtunii perfecte” globale, care cuprinde riscuri planetare, cum ar fi pandemiile, schimbările climatice, divergențele, creșterea volatilității politice și amenințările crescânde la securitate, cât și evoluțiilor din interiorul Europei. Aceste provocări transnaționale necesită o cooperare amplă pentru a preveni crizele climatice și de durabilitate, iar încrederea în factorii de decizie naționali, precum și în instituțiile europene și internaționale este esențială pentru a face față acestor provocări.