MISTERELOR DIN ABYDOS – COLECȚIA COMPLETĂ DE ARII
Libretul dramatic și versurile interpretate

I. ARIILE PERSONAJELOR PRINCIPALE
Aria lui Set (Actul I, Scena 3)
„Ultimul Altar” – Bariton

„Eu nu privesc spre mâine, nici spre ce a fost,
Eu sunt abisul care dă oricărui timp un rost.
Materia se zbate, spiritul e orb,
Dar eu cuprind în pântec tot ce e pe glob.

Memoria abisului e inima ce bate,
Dincolo de viață, dincolo de moarte.
Eu sunt tăcerea care sună cel mai clar,
Sunt martorul etern, sunt ultimul altar.

Osiris plânge-n soare, Set clădește zid,
Dar totul e o umbră într-un pântec vid.
Voi sunteți doar valuri, eu sunt oceanul greu,
Înainte de voi toți, am fost doar eu.”

Aria Salomeei (Actul I, Scena 2)
„Ecourile din Abis” – Alto

„Tu cauți sensul în bucăți de stele,
Osiris, rege fără de coroană,
Dar timpul curge-n venele mele,
O cursă-n care nicio formă-i stăpână.

Nu ești nici zeu, nici umbră de om!
Ești doar observatorul ce se privește!
O frunză ce cade din sfântul pom!
Și-n cădere… universul se-mplinește!”

Aria lui Osiris (Actul I, Scena 4)
„Mai mult decât materia” – Tenor

„Sunt mai mult decât suma particulelor mele,
Un ecou al stelelor în cutia de lut.
Am fost vid, am fost undă, am fost cer,
Și totuși, mă întorc la ce am pierdut.
De ce să cauți forma, când esența e tot?
Sunt regele ce vede dincolo de pod!”

Aria lui Isis (Actul II, Scena 9)
„Țesătoarea” – Soprană

„Nu ești pierdut în neant, ești doar risipit,
Un puzzle de stele într-un cer infinit.
Fir cu fir, adun lumina din haos,
Nu accept golul, nu accept acest repaus!

Dacă el e particulă, eu voi fi forța,
Dacă el e undă, eu voi fi soarta.
O, atomi, reîntregiți-vă în dansul meu,
Să renască regele, mai viu, mai sus de eu!”

II. MOMENTELE DE CONFRUNTARE ȘI FINAL
Duelul: Isis vs. Set (Actul II, Scena 10)
Isis:

„Te-am prins în pânză, forță stătută,
Osiris se-nalță, e viața pierdută!”
Set:
„Ești doar o iluzie, zeitate ușoară,
Materia-i moarte, o veche fiară!
Tu cauți viață? Vei primi doar suferință,
Căci tot ce naști, eu duc în neființă!”

Transfigurarea – Finalul (Actul II, Scena 12 & 14)
Osiris și Trio-ul final
Osiris:

„Coroana o las să cadă, e prea grea pentru stele,
Nu mai sunt prizonier în formele mele.
Am fost rege pe tron, am fost umbră în lut,
Sunt regele ce vede dincolo de pod.
Eu sunt observatorul, sunt tot ce-i rod.”

Trio (Isis, Salomeea, Set):

Isis: „Te-am adunat din vid…”
Salomeea: „Te-am păstrat în memorie…”
Set: „Dacă tu ești infinitul, atunci… și eu sunt în tine.”
Toți: „Dincolo de Abydos, suntem toți un nume!”

Osiris (Ultimul vers):

„Nu mai există «eu».
Există doar… totul.”