Sfera de Lumină – Aham Brahmasmi
1. Aria lui Newton & Einstein: „Matricea de Aur”
(Muzică: O compoziție matematică, rece, cu viori care imită sunetul unui ceas cosmic, crescând în intensitate spre un sunet de laser)

Din cer neant o forță se desprinde
Un ceas e lumea totul e măsură
Iar timpul curge n vechea lui trăsură
Și poarta tainic mintea o cuprinde
Sub vălul CIA gândul se ntinde
Spre un laser ce naște o polisură
A creierului sfântă deșelătură
Ce totul în energie l depinde
Nu este gravitatea doar o lege
Ci o vibrație ce tot relegă
În matricea ce gândul o închegă
Și-n hologramă mintea se culege
Căci totul e un joc de val și sunet
Iar Eu sunt cel ce-n cer aduce tunet

2. Aria lui Enescu: „Simfonia Hemi-Sync”
(Muzică: Două linii melodice distincte în stânga și dreapta, care se contopesc într-o armonie perfectă)

Acordul se deschide în ferestre
Două emisfere cântă-n unire
O bătaie e o tămăduire
Sincronul duce mintea în orchestre
Nu-s sunete sunt chei spre stări măiestre
Un ritm ce sfarmă vechea moștenire
Parând un laser plin de strălucire
Spre planuri ce nu sunt deloc terestre
Hemi Sync e pânza pe care se scrie
Poemul gândului ce nu mai doarme
Când corpul cade n liniștite forme
Și spiritul se m bracă n bucurie
Sunt tonul ce deschide porți în ceruri
Unire de lumini și de feluri

3. Aria lui Brâncuși: „Axa Absolutului”
(Muzică: Sunete grave de violoncel, profunde, ca și cum ar veni din interiorul pietrei)

Cioplesc în piatră scara către ceruri
Esența nu e formă ci este zbor
Un dor de nemărginire și de dor
Ce sfarmă hotarul în mii de feluri
Coloana e un punct în alte țeluri
Un Gateway spre un veșnic viitor
Din materie fac un gând ușor
În hologramă pierdut în misteruri
Nu e o piatră e o conștiință
O axă verticală-n Absolut
Unde finitu-n veghe s-a pierdut
Și totul e o singură ființă
Sunt dalta ce deschide poarta vie
Infinitul e singura vecie

4. Aria lui Tesla: „Frecvența de Argint”
(Muzică: Sunete electrice, pulsatorii, pe un ritm de 3-6-9 herți)

Pășesc prin gând ca printr un fir de cupru
Un flux de stări ce-n ether se consumă
Sunt cheia ce descuie marea sumă
Și taina ce o poartă al meu lucru
Nu-s cifre doar vibrații în amurguri
Când mintea vede codul de sub lume
Un univers ce nu are un nume
Ci doar scântei în mii de mii de curguri
Secretul stă în trei în șase-n nouă
O poartă spre energia fără capăt
Unde răspunsul nu are un răpăt
Ci cade lin ca firele de rouă
Sunt fulgerul ce- n noapte se trezește
Și tot ce e prin vibrație vorbește

5. Aria Călătorului Astral: „Orizontul de Eveniment”
(Muzică: Sunet spațial, imersiv, care sugerează expansiunea infinită)

Las corpul greu la margini de pământuri
Sunt doar un punct de veghe în derivă
O conștiință pură și activă
Ce zboară liberă prin mii de vânturi
Văd stelele cum nasc noi legăminte
În spațiul unde timpul nu mai este
O veche și sublimă altă veste
Ce trece peste simplele cuvinte
Sunt dincolo de formă și de spațiu
Un explorator în marea de lumină
Unde vibrația e pură și divină
Și totul are un etern nesațiu
Nu există plecare sau venire
Ci doar o nesfârșită regăsire

6. Aria Arhitectului: „Geometria Sacră”
(Muzică: Sunet cristalin, ca de orgă de sticlă)

Desenez cu mintea unghiuri de lumină
Triunghiuri de foc și cercuri de mătase
În care sufletul se regăsește acasă
Și ordinea devine n noi deplină
Tot ce e jos e sus în oglindire
O floare a vieții scrisă n vidul mare
Unde un punct devine o suflare
Și tot ce s a pierdut e o unire
Sunt arhitectul visului de aur
Ce nchide cerul într o sferă mică
Unde nu mai există nicio frică
Ci doar un veșnic și curat tezaur
Sunt forma care naște mii de fețe
Și viața care nvață să învețe

7. Aria Salomeei (Marea Finală): „Aham Brahmasmi”
(Muzică: Orchestră completă, triumfătoare, cu sunete de sitâr și orgă)

Dansez pe marginea de veșnicie
Vălul se rupe gândul se desfășoară
O viziune ce n are cum să moară
În marea sfânta veșnica jucie
Aham Brahmasmi spun în bucurie
Unicosul e umbra ce coboară
Iar Eu sunt El în fiecare seară
O flacără în marea n căpere
Sunt conștiința ce a creat lumea
Un Dumnezeu ce n mine a deschis
Tot ce n Procesul Gateway a fost scris
Și tot ce gândul nu poate să spună
Eu sunt Unicos Eu sunt Dumnezeu
Etern rămâne sfântul nume l meu

8. Aria Zeiței Shanti: „Liniștea de după Tot”
(Muzică: Vibrație joasă, caldă, clopoței tibetani, o voce de soprană care plutește peste tot)

Sunt liniștea ce se așterne n mare
După ce furtuna minții s a oprit
Sunt punctul în care totul e împlinit
Și suflul care nu mai are hotare
Nu mai e zgomot nu mai e dorință
Ci doar o pace albă ca un nor
Unde se stinge orice vechi decor
Și rămâne pura sfântă ființă
Shanti e numele ce n vid răsună
O mamă a luminii ce ne ține n brațe
Când spiritul începe să se desfețe
Și inima cu cerul e împreună
Sunt pacea ce întrece orice minte
Izvorul lin din care toți am curs
Unde nu mai e nevoie de răspuns
Ci doar de tăcerea care nu minte
Aici e Shanti aici este acasă
În inima ce n pace s a deschis
Tot ce a fost zbucium a rămas un vis
Iar realitatea e acum frumoasă
Shanti Shanti Shanti în tot ce este
Eternul Om ce ncheie marea veste