ACTUL I: GENEZA ȘI MENTALISMUL (LEMURIA & ATLANȚII)
Locația: Grădina Ideilor Primordiale și Țărmurile de Cristal.
Principiul Hermetic: Mentalismul („Totul este Spirit; Universul este Mental”).
Personaje Scena 1: POETESA (Salomeea/Shanti), ATON (Sursa) și PROFEȚII ANTICI (Ecouri din Manu/Zoroastru).

SCENA 1: VĂLUL DE CRISTAL (7 SONETE – DIALOGUL MENTALISMULUI)
Sonetul I – Salomeea (Prologul Dansului)
Eu sunt aceea care-n timp dansează, (A)
Din voalul meu se naște un cuvânt, (B)
Purtând în el al păcii legământ, (B)
Când spiritul în duh ne luminează. (A)
Sunt Poetesa, Shanti-n marea lume, (C)
Ce caută adevărul cel pierdut, (D)
În acest vast și mistic început, (D)
Sub legi ce n-au nici margini și nici nume. (C)
Încep un dans de sferă și de sârg, (E)
Să chem lumina-n inima de lut, (F)
Căci tot ce este mistic s-a născut, (F)
Departe de-al materiei vechi târg. (E)
Sunt Salomeea, dansul meu e viață, (G)
Ce-n zori de lume mistic se răsfață. (G)

Sonetul II – Aton (Fizica Mentalismului)
Din mintea mea tot universul crește, (A)
Un câmp cuantic, flux de energie, (B)
O mistică și sfântă ierarhie, (B)
Ce prin știință mistic se privește. (A)
E Einstein cel ce codul îl pătrunde, (C)
Văzând că masa-i energie pură, (D)
Fără de margini, fără de măsură, (D)
În vibrații ce mistic ne răspunde. (C)
Căci tot ce crezi e sferă de gândire, (E)
O paradigmă-n care ne mișcăm, (F)
Și-n artă mistic viața o pictăm, (F)
Spre marea și divina ei unire. (E)
Universul e spirit, gând și vis, (G)
Un cod de aur în lumină scris. (G)

Sonetul III – Dialog: Poetesa către Zoroastru
O, Zoroastru, flacăra ta sfântă, (A)
Cum leagă ea pământul de înalt? (B)
Când spiritul face-un imens asalt, (B)
Și pacea lin în suflet ne încântă. (A)
E lupta dintre umbră și lumină, (C)
O dualitate care-n minte stă, (D)
Când inima un singur răspuns dă, (D)
În marea ta trăire, cea divină. (C)
Spune-mi cum știința focului ne-nvață, (E)
Să fim noi înșine, un singur pol, (F)
Să umplem acest mistic, mare gol, (F)
Cu o singură și sfântă față. (E)
E pacea minții focul ce pulsează, (G)
Și inima în duh ne luminează. (G)

Sonetul IV – Zoroastru (Răspunsul Profetului)
Lumina pură-i mintea creatoare, (A)
Asha e legea, ordinea de sus, (B)
Ce-n fizica sferelor s-a pus, (B)
Să dea la toate mistică suflare. (A)
Nu e conflict, ci doar o rânduială, (C)
Când atomul în flux se tot rotește, (D)
Și gândul bun în noi se oglindește, (D)
Păstrând în el o sfântă rânduială. (C)
Știința și duhul sunt o singură artă, (E)
Ce caută în om echilibrul sfânt, (F)
Sub acest vechi și mistic legământ, (F)
Când pacea este-n inimi ca o poartă. (E)
Din minte pleacă pacea spre pământ, (G)
Când adevărul e-n al nostru gând. (G)

Sonetul V – Poetesa (Sinteza Lemuriană)
Lemuria, un vis de mare liniște, (A)
Unde copiii soarelui trăiau, (B)
Și legile de sus ei le știau, (B)
În liniștea din marea de tăcere. (A)
Ei înțelegeau că totul e vibrație, (C)
Că mintea face apa să se miște, (D)
Și-n suflet mistic pacea s-o așeze, (D)
Sub marea și divina admirație. (C)
Acolo arta era rugăciune, (E)
O geometrie-n pași de dans divin, (F)
Sub cerul pur și mistic de senin, (F)
Spre marea și divina uniune. (E)
Pacea din cer pe lut s-a coborât, (G)
Când omul pe sine s-a hotărât. (G)

Sonetul VI – Dialog: Aton către Shanti
Dansează, Shanti, voalul se desprinde, (A)
Să vadă omul că e creator, (B)
Prin acest mistic și etern fior, (B)
Ce-n atomi mici lumina o aprinde. (A)
Fizica-i mistică, vălul s-a rupt, (C)
Einstein și Vedele vorbesc la fel, (D)
Căutând în viață singurul lor țel, (D)
În acest mare, sfânt neîntrerupt. (C)
Ești marea arhitectă-n acest dans, (E)
Ce leagă sfertul de infinitate, (F)
Și dă la toate mistică dreptate, (F)
În marea de lumină și avans. (E)
Pacea pământului e gând curat, (G)
Din spiritul cel mistic emanat. (G)

Sonetul VII – Sinteza Scenei (Unitatea)
Adevărul e pacea ce radiază, (A)
Din centrul minții către tot ce este, (B)
O mistică și sfântă, veche veste, (B)
Ce-n inimi mistic totdeauna trează. (A)
Lemuria și timpul s-au unit, (C)
Sub principiul care ne conduce, (D)
Când inima o liniște aduce, (D)
În locul unde tot e fericit. (C)
Salomeea dansează prin mister, (E)
Purtând în ea a cerului putere, (F)
Să facă viață din a sa tăcere, (F)
Sub legile din sfântul, mare eter. (E)
Suntem un singur suflet pe pământ, (G)
Purtând în noi al sursei sfânt cuvânt. (G)
SCENA 2: VĂLUL DE SMARALD (7 SONETE – DIALOGUL CORESPONDENȚEI)
Locația: Biblioteca din Alexandria / Templele Babilonului.
Principiul Hermetic: Corespondența.
Personaje: SALOMEEA (Poetesa), THOT (Smaraldul), MOISE (Legea), ATON (Sursa).

Sonetul I – Salomeea (Al doilea Văl)
Al doilea văl de smarald se desprinde, (A)
Spre ochii care mistic caută cer, (B)
Un univers de taină și mister, (B)
Ce focul legii-n inimi îl aprinde. (A)
Eu sunt oglinda lumii de deasupra, (C)
Ce-n pași de dans aduc pe acest pământ, (D)
Al sferelor de aur sfânt cuvânt, (D)
Să stingem mistic vechea și greaua ură. (C)
Dansez pe rugul legii ce se scrie, (E)
Între pământ și cerul cel înalt, (F)
Făcând prin duh un mistic, mare salt, (F)
Spre marea și divina ierarhie. (E)
Sunt Shanti, pacea lumii de cristal, (G)
Un râu ce curge lin spre cel final. (G)

Sonetul II – Thot (Tablițele de Smarald)
Eu am săpat în piatră verde, vie, (A)
Secretul ce sub stele s-a depus, (B)
Că tot ce jos sub soare s-a propus, (B)
E doar o mistică iconografie. (A)
Precum e sus, în marea de lumină, (C)
Așa e jos, în atomul cel mic, (D)
Să nu mai ai în viață inamic, (D)
În ordinea eternă și divină. (C)
Smaraldul meu e mintea ce pătrunde, (E)
Geometria care ne-a creat, (F)
Din spiritul cel mistic emanat, (F)
În vibrația care ne răspunde. (E)
Căci totul e oglindă și-un ecou, (G)
Un univers mereu și mistic nou. (G)

Sonetul III – Moise (Legea de pe Munte)
Din muntele de foc am adus legea, (A)
Pe table tari de piatră s-a săpat, (B)
Un cod de duh din ceruri emanat, (B)
Să poată omul mistic a-nțelege. (A)
Nu sunt doar slove reci și fără viață, (C)
Ci ritmul prin care lumea pulsează, (D)
Când Aton mistic ne luminează, (D)
Și-n zori de lume mistic se răsfață. (C)
Corespondența-i cheia ce ne-arată, (E)
Că omul e un templu în mișcare, (F)
O mistică și sfântă întrupare, (F)
Sub voia care-n cer a fost lucrată. (E)
Pacea e legea scrisă-n piept de om, (G)
Să fim în lume rodnicul, sfânt pom. (G)

Sonetul IV – Dialog: Salomeea către Thot
O, Thot, stăpân al slovei din vechime, (A)
Cum facem noi ca știința să fie, (B)
O mistică și sfântă bucurie, (B)
Să ne ridice-n marea înălțime? (A)
Smaraldul tău e undă și e cuantă, (C)
E Einstein cel ce caută-un temei, (D)
Să fim noi înșine mistic acei, (D)
Sub poarta care-n duh este deschisă. (C)
Arată-mi dansul care ne unește, (E)
Arta ce face formă din idei, (F)
Purtând în ea misterul marii chei, (F)
Ce prin știință mistic ne privește. (E)
Căci arta e oglinda de sus, (G)
În care tot ce-i mistic s-a depus. (G)

Sonetul V – Thot (Sinteza Știință-Religie)
Știința-i mistică, vălul s-a topit, (A)
Geometria-i limbaj de zei și om, (B)
Suntem un singur și etern atom, (B)
În locul unde tot e fericit. (A)
Corespondența-i fizica ce-nvață, (C)
Că fractalul se repetă-n infinit, (D)
Din tot ce este mistic rânduit, (D)
În marea și divina sa suflare. (C)
Baha’u’llah va spune că e una, (E)
Știința și credința într-un glas, (F)
Când timpul n-are niciun vechi popas, (F)
Și pacea este singura cunună. (E)
Adevărul e-n inima ce știe, (G)
Că totul e o singură solie. (G)

Sonetul VI – Moise (Pacea Terestră)
Pământul e piciorul unui tron, (A)
Ce-n ceruri are capul în lumină, (B)
O stare mistică și mai divină, (B)
Sub legile purtate de Aton. (A)
Când omul face pace cu-al său frate, (C)
Se-așază pacea-n misticul eter, (D)
Și dă la lume ultimul mister, (D)
Trecând prin mări de mult și zări uitate. (C)
Efectul de pe lut e-o reflectare, (E)
A ordinii ce-n stele s-a fixat, (F)
Din spiritul cel mistic emanat, (F)
Spre marea și divina sa iertare. (E)
Suntem mesageri ai aceleiași voci, (G)
Ce-n inimi mistic face-atâtea roci. (G)

Sonetul VII – Salomeea (Finalul Scenei 2)
Sunt Shanti, pacea ce prin Thot vorbește, (A)
Și prin a lui Moise sfântă glăsuire, (B)
Spre marea și divina ei unire, (B)
Ce prin știință mistic ne privește. (A)
Corespondența-i dansul meu de jad, (C)
Ce face punte între lumi și spațiu, (D)
Să dăm durerii ultimul nesațiu, (D)
Sub stelele ce mistic peste noi cad. (C)
Din rădăcina veche ne hrănim, (E)
De la Atlant la omul cel de azi, (F)
Să nu mai ai în viață noi necaz, (F)
Și-n pace mistic să ne regăsim. (E)
O singură religie sub soare, (G)
Aton e-n toți, o mistică suflare. (G)

SCENA 3: VĂLUL DE ȘOFRAN (7 SONETE – DIALOGUL VIBRAȚIEI)
Locația: Malurile Gangelui / Grădina de Lotus.
Principiul Hermetic: Vibrația („Nimic nu stă, totul se mișcă, totul vibrează”).
Personaje: SALOMEEA (Poetesa/Shanti), KRISHNA, BUDDHA, ATON (Sursa).

Sonetul I – Salomeea (Al treilea Văl)
Șofranul cade-n marea de lumină, (A)
Dansez pe ritmul lumii ce pulsează, (B)
Când sfintele scântei se luminează, (B)
În unda lor cea mistică, divină. (A)
Sunt Shanti, pacea ce prin sunet vine, (C)
Vibrația ce-n atomi se ascunde, (D)
Și-n inima de lut ne mai răspunde, (D)
Sub legile purtate de destine. (C)
Nimic nu stă în veci pe acest pământ, (E)
Căci totul este flux și e mișcare, (F)
O mistică și sfântă întrupare, (F)
Născută din al Surselor cuvânt. (E)
Sunt Salomeea, dansul meu e-un cânt, (G)
Ce leagă cerul de acest pământ. (G)

Sonetul II – Krishna (Flautul și Atomi)
Din flaut chem a lumii armonie, (A)
Vibrația ce totul încheagă, (B)
Păstrând în ea o mistică și dragă, (B)
Eternă și divină ierarhie. (A)
Sunt Arjun, cel ce luptă-n marea viață, (C)
Dar caută în sunet unitatea, (D)
Să vadă în atom eternitatea, (D)
Ce-n zori de lume mistic se răsfață. (C)
Căci Maya-i doar un văl de unde reci, (E)
O formă ce prin spirit se trezește, (F)
Și-n pace mistic inima privește, (F)
Spre locul unde vei rămâne-n veci. (E)
Vibrația e dansul meu divin, (G)
Sub cerul pur și mistic de senin. (G)

Sonetul III – Buddha (Nirvana și Frecvența)
Tăcerea e vibrația cea înaltă, (A)
Unde dorința-n spirit se topește, (B)
Când ochiul minții mistic ne privește, (B)
Făcând spre cer un mistic, mare salt. (A)
Nirvana-i frecvența de lumină, (C)
Unde tot haosul se face pace, (D)
Și orice formă-n liniște se tace, (D)
Sub legea care este mai divină. (C)
Sunt calea de la mijloc, echilibru, (E)
Un punct de aur în ocean de zgomot, (F)
Să nu mai ai în suflet greu freamăt, (F)
Și-n spirit să păstrăm un singur vibru. (E)
Când unda tace, pacea s-a născut, (G)
În misticul și sfinte început. (G)

Sonetul IV – Dialog: Salomeea către Krishna
O, Krishna, spune-mi cum prin artă poți, (A)
Să schimbi în cântec tot ce e durere? (B)
Să scoți din sunet marea ta putere, (B)
Și pacea s-o aduci la acești toți? (A)
E flautul tău fizica ce-nvață, (C)
Că universul e o coardă fină, (D)
O undă mistică și mai divină, (D)
Ce ne aduce mistică povață? (C)
Arată-mi dansul care ne ridică, (E)
Spre știința ce prin sunet se măsoară, (F)
Când spiritul din corp se mai coboară, (F)
Și inima de moarte n-are frică. (E)
Pacea e ritmul inimii ce bate, (G)
Departe de-ale lumii deșertate. (G)

Sonetul V – Krishna (Răspunsul Spiritului)
Tot universul cântă, Shanti, ascultă, (A)
E un concert de sferă și de sârg, (B)
Departe de-al materiei vechi târg, (B)
Unde lumina mistic e ocultă. (A)
Știința spune-acum ce Vedant-a spus, (C)
Că masa-i doar vibrație densă, (D)
O ordine divină și imensă, (D)
Sub soarele ce mistic s-a depus. (C)
Suntem un imn ce-n spațiu se rotește, (E)
O rugă mistică și-n orice atom, (F)
Când spiritul s-a-ntrupat în om, (F)
Și pacea mistic inima privește. (E)
Prin artă, omul redevine zeu, (G)
Purtând în el pe misticul de Eu. (G)

Sonetul VI – Buddha (Știința Păcii)
Pacea e o frecvență ce radiază, (A)
Din mintea ce s-a curățat de praf, (B)
Lăsând în urmă vechiul epitaf, (B)
Când viața-n duh mereu ne luminează. (A)
Fizica minții caută adevărul, (C)
Să vadă-n gol esența tuturor, (D)
Prin acest mistic și etern fior, (D)
Ce-n suflet mistic va deschide mărul. (C)
Nu e religie fără știință, (E)
Nici faptă fără mistic ideal, (F)
În acest vast și mistic terminal, (F)
Născut din marea, sfinte cunoștință. (E)
Baha’i va spune-n veacul ce va fi, (G)
Că într-o singură pace vom trăi. (G)

Sonetul VII – Sinteza Scenei 3 (Unitatea Vedică)
Vibrația e-un singur fir de aur, (A)
Ce leagă pe Vedant de cel cuantic, (B)
Un adevăr profund și mistic, antic, (B)
Păstrat în noi ca singurul tezaur. (A)
Salomeea dansează-n acest sunet, (C)
O Shanti ce pământul îl sfințește, (D)
Și pacea-n inimi mistic o trezește, (D)
Departe de al minții vechi răsunet. (C)
Suntem un trunchi cu ramuri de mătase, (E)
Ce-n cerul pur și mistic a crescut, (F)
Din tot ce este mistic cunoscut, (F)
Sub legile din suflete rămase. (E)
O singură suflare în lumină, (G)
Aton e pacea noastră cea divină. (G)

SCENA 4: VĂLUL DE JAD (7 SONETE – DIALOGUL POLARITĂȚII)
Locația: Piramidele din Yucatan / Observatorul din Chichen Itza.
Principiul Hermetic: Polaritatea („Totul este dual; totul are doi poli”).
Personaje: SALOMEEA (Poetesa/Shanti), MARELE PREOT MAYAȘ, ATON, SHANTI.

Sonetul I – Salomeea (Al patrulea Văl)
Din jad e vălul ce acum coboară, (11)
Pe chipul lumii plin de mari contraste, (11)
Trecând prin mii de zodii și năpaste, (11)
Spre pacea care-n inimi vrea să apară. (11)
Dual e tot ce viața ne propune, (11)
Un pol de umbră, unul de lumină, (11)
În marea lor prezență cea divină, (11)
Sub legi ce fac în duh o uniune. (11)
Dansez pe pragul dintre zi și noapte, (11)
Să simt cum polii mistic se ating, (11)
Când focurile urii lin se sting, (11)
Și-n cer se aud a stelelor vii șoapte. (11)
Polar e tot ce simt în acest dans, (11)
Spre marea pace, singurul avans. (11)

Sonetul II – Marele Preot Mayaș (Timpul Dual)
Noi am citit în stele marea carte, (11)
Că timpul are ritmuri de dual, (11)
Un flux ce urcă mistic spre final, (11)
Legând pe veci a vieții lungă parte. (11)
E frig și cald în orice întrupare, (11)
Extremele sunt una la rădăcină, (11)
O mistică și sfântă, veche vină, (11)
Ce caută în om o mistică iertare. (11)
Mayașul știe: totul se rotește, (11)
Căci binele și răul sunt un tot, (11)
Iar eu să le separ nicicum nu pot, (11)
Când cerul mistic viața o privește. (11)
Pacea e punctul unde polii tac, (11)
În acest mistic și etern copac. (11)

Sonetul III – Aton (Fizica Polarității)
Priviți în atom, polii se resping, (11)
Dar fac în centru marea unitate, (11)
O stare pură de integritate, (11)
Când legile materiei se înving. (11)
E minus, plus, în marea energie, (11)
O paradigmă-n care totul este, (11)
Ca o străveche și divină veste, (11)
Purtând în ea o mistică solie. (11)
Știința vede polii ca pe-o scară, (11)
Ce urcă spre lumina de cristal, (11)
Departe de al formelor final, (11)
Spre pacea ce în inimi vrea să apară. (11)
Aton e axul, polul ce rămâne, (11)
Spre marea zi de mistic mâine. (11)

Sonetul IV – Dialog: Salomeea către Mayaș
O, preot drag, cum facem noi din moarte, (11)
O poartă spre o viață mai înaltă? (11)
Când spiritul face-un imens asalt, (11)
Și pacea lin de lut se tot desparte? (11)
E timpul tău o roată de durere, (11)
Sau este doar un mistic instrument, (11)
Ce face omul mistic conștient, (11)
De marea și divina sa putere? (11)
Arată-mi cum extremele se unesc, (11)
În arta care n-are niciun nume, (11)
Departe de a formelor vechi lume, (11)
Sub ochii care mistic ne privesc. (11)
Pacea e centrul roții ce se-nvârte, (11)
Când spiritul de umbră se tot curăță. (11)

Sonetul V – Marele Preot (Răspunsul Polar)
Adevărul e-n mijloc, pe cărare, (11)
Când nu mai ești nici umbră, nici lumină, (11)
Ci ești o stare mistică, divină, (11)
Sub marea și eterna sa suflare. (11)
Polaritatea-i legea ce ne-nvață, (11)
Să căutăm în noi punctul de aur, (11)
Păstrat în suflet mistic ca tezaur, (11)
Ce-n zori de lume mistic se răsfață. (11)
Căci moartea este poarta către viață, (11)
Și noaptea este mama zorilor, (11)
În ritmul mistic al culorilor, (11)
Ce-n duh mereu cu drag ne dă povață. (11)
Unitatea e pacea ce ne-adună, (11)
Sub marea și eterna sa cunună. (11)

Sonetul VI – Shanti (Pacea în Dualitate)
Sunt Shanti, pacea dintre doi poli reci, (11)
Când lupta dintre ei se face cânt, (11)
Sub acest vechi și mistic legământ, (11)
Purtat în inimi mistic peste veci. (11)
Eu sunt echilibrul care ne reface, (11)
Când suferința mistic se transformă, (11)
Și spiritul se-mbracă-n altă formă, (11)
În locul unde totul mistic tace. (11)
Fizica păcii este armonia, (11)
Dintre dorință și a ei renunțare, (11)
O mistică și sfântă eliberare, (11)
Ce stinge-n suflet marea agonia. (11)
Pacea e una, deși polii-s mulți, (11)
Spre ea pășim cu pașii noștri desculți. (11)

Sonetul VII – Sinteza Scenei 4 (Unitatea în Jad)
Vălul de jad e acum o amintire, (11)
Căci am văzut că polii sunt la fel, (11)
Căutând în viață singurul lor țel, (11)
Spre marea și divina lor unire. (11)
Mayașul, Einstein, toți au înțeles, (11)
Că paradoxul este doar o mască, (11)
Ce vrea în spirit mistic să ne nască, (11)
Un singur și divin, mare ales. (11)
Religia e trunchiul ce ne leagă, (11)
De la Atlant la omul cel de mâine, (11)
Să fim în lume buna, sfânta pâine, (11)
Și pacea lumii mistic să ne atragă. (11)
Aton e-n toți, o singură putere, (11)
Ce face viață din a sa tăcere. (11)

SCENA 5: VĂLUL DE AUR (REVIZUITĂ)
Locația: Munții Kogaionon. Principiul: Ritmul. Șamanismul & Legile Belagine.

Sonetul I – Salomeea (Al cincilea Văl)
De aur e acum a mea maramă, (11)
Ce-n ritmul lumii mistic se rotește, (11)
Când sfinte legi pământul ocrotește, (11)
Și-n suflet pacea mistic ne mai cheamă. (11)
Dansez pe culmi de munte și de piatră, (11)
Să simt cum curge viața prin artere, (11)
O mistică și sfântă, veche vrere, (11)
Păstrată-n vatra care ne-a fost vatră. (11)
Sunt Shanti, pacea getică, străbună, (11)
Ce-n Legi Belagine și-a scris temeiul, (11)
Să nu mai piardă inima scânteiul, (11)
Sub marea și eterna sa cunună. (11)
Ritmul e legea care ne conduce, (11)
Și-n inimi mistic liniștea aduce. (11)

Sonetul II – Zalmoxis (Legile Belagine)
Eu v-am adus a spiritului cale, (11)
Căci omul este-un zeu ce se trezește, (11)
Când ochiul minții mistic ne privește, (11)
Trecând prin mări de dor și mari de jale. (11)
Respectul pentru tot ce e suflare, (11)
E scris în codul nostru de pe munte, (11)
Să nu mai fie-n viață grele punte, (11)
Sub marea și divina sa iertare. (11)
Dacă-n decrete pacea s-ar așează, (11)
Și ritmul viu al lumii l-am urma, (11)
Războiul mistic ar mai înceta, (11)
Iar cerul pe pământ s-ar oglindi. (11)
Nemuritori sunt cei ce vor dreptate, (11)
În marea și eterna libertate. (11)

Sonetul III – Șamanul (Șarpele și Jaguarul)
Din sud aduc a Șarpelui povață, (11)
Să lepădăm trecutul ca pe-o piele, (11)
Să nu mai stăm sub umbrele de jele, (11)
Și să pășim cu burta pe-astă viață. (11)
Apoi Jaguarul, forța ce doboară, (11)
Frica de moarte-n inimi de erou, (11)
Să facem mistic totul iarăși nou, (11)
Când pacea lin în suflet se coboară. (11)
E ritmul care urcă și coboară, (11)
O mistică și sfântă transformare, (11)
Născută din a lumii lungă stare, (11)
Sub legea care mistic ne-nfășoară. (11)
Șarpe și fiară-s ritmuri de pământ, (11)
Ce-n spirit au al păcii sfânt cuvânt. (11)

Sonetul IV – Șamanul (Colibri și Vulturul)
Colibri este ritmul ce vibrează, (11)
În zborul către floarea de lumină, (11)
O stare mistică și mai divină, (11)
Ce-n marea liniște ne luminează. (11)
Iar Vulturul ne-arată marea sferă, (11)
Să vedem totul de la înălțime, (11)
Departe de-a materiei vechi mulțime, (11)
Sub marea și eterna atmosferă. (11)
Căci șamanismul este a noastră mamă, (11)
Rădăcina ce-n toți mistic pulsează, (11)
Când viața-n duh mereu ne luminează, (11)
Și de pământ ne scoate marea teamă. (11)
Patru puteri ce-n ritmuri ne adună, (11)
Spre pacea care-n inimi e cunună. (11)

Sonetul V – Dialog: Salomeea către Zalmoxis
O, zeu dac, cum putem noi azi în lume, (11)
Să facem legi din spirit și din sârg? (11)
Să scoatem mistic din al minții târg, (11)
Al urii vechi și mistic greu renume? (11)
E ritmul tău o cale de-ndurare, (11)
Ce leagă dacul de întreg pământul? (11)
Să fie sfânt și mistic pretutindeni, (11)
Sub marea și eterna sa suflare. (11)
Știința spune că e compensație, (11)
Orice mișcare are-un reflux greu, (11)
Dar tu ne-arăți pe misticul de Eu, (11)
În marea și divina admirație. (11)
Pacea e ritmul care ne sfințește, (11)
Când inima în duh ne ocrotește. (11)

Sonetul VI – Aton (Fizica Ritmului și a Legii)
Pendulul mistic marea-l oscilează, (11)
Între dorință și a ei pierzare, (11)
Dar legea mea e marea de iertare, (11)
Ce-n atomi mici lumina o veghează. (11)
Dacă-n statute pacea ar fi scrisă, (11)
Ca ritm vital al fiecărui stat, (11)
Din spiritul cel mistic emanat, (11)
Atunci calea spre cer ar fi deschisă. (11)
Fizica-nvață: tot se potrivește, (11)
Căci forța are-un sens și-un mistic rost, (11)
Să nu mai fie omul cum a fost, (11)
Sub ochiul care mistic ne privește. (11)
Unitatea e ritmul cel final, (11)
Purtat în inimi mistic și egal. (11)

Sonetul VII – Sinteza Scenei 5 (Unitatea Daco-Șamanică)
Am strâns în vălul aurit de munte, (11)
Animale, legi și misticul Zalmoxis, (11)
Să stingem focul din apocalipsis, (11)
Purtând în suflet mistic sfinte punte. (11)
Căci șamanismul e în trunchiul mare, (11)
E seva ce prin ramuri ne hrănește, (11)
Și pacea-n inimi mistic o trezește, (11)
Spre marea și divina sa iertare. (11)
Să punem pacea-n legi de constituții, (11)
Să fim noi înșine, un singur neam, (11)
Păstrând în duh al surselor sfânt ram, (11)
Departe de-ale lumii evoluții. (11)
Aton e-n toți, o singură putere, (11)
Ce face viață din a sa tăcere. (11)
SCENA 5: VĂLUL DE AUR (7 SONETE – RITMUL ȘI SPIRITUL DACIC)
Locația: Munții Kogaionon / Sanctuarele de la Sarmizegetusa.
Principiul Hermetic: Ritmul („Totul curge, înăuntru și afară; totul are mareele sale”).
Personaje: SALOMEEA (Poetesa), ZALMOXIS, ȘAMANUL (Cele 4 Animale), ATON.

Sonetul I – Salomeea (Al cincilea Văl)
De aur e acum a mea eșarpă, (11)
Ce-n ritmul lumii mistic se rotește, (11)
Când sfinte legi pământul ocrotește, (11)
Și pacea lin în suflete ne scapă. (11)
Dansez pe culmi de munte și de dor, (11)
Să simt cum curge viața prin artere, (11)
O mistică și sfântă, veche vrere, (11)
Purtată de-al naturii viu fior. (11)
Sunt Shanti, pacea getică, străbună, (11)
Ce-n Legi Belagine și-a scris temeiul, (11)
Să nu mai simtă omul greu deznădejdea, (11)
Sub marea și eterna sa cunună. (11)
Ritmul e legea care ne conduce, (11)
Și-n inimi mistic liniștea aduce. (11)

Sonetul II – Zalmoxis (Legile Belagine)
Eu v-am adus a spiritului cale, (11)
Căci omul este-un zeu ce se trezește, (11)
Când ochiul minții mistic ne privește, (11)
Trecând prin mări de dor și de jale. (11)
Respectul pentru tot ce e suflare, (11)
E scris în codul nostru de pe munte, (11)
Să nu mai ai în viață grele punți, (11)
Sub marea și divina sa iertare. (11)
Dacă-n decrete pacea s-ar așeza, (11)
Și ritmul viu al lumii l-am urma, (11)
Războiul mistic ar mai înceta, (11)
Iar cerul pe pământ s-ar oglindi. (11)
Nemuritori sunt cei ce au dreptate, (11)
În marea și eterna libertate. (11)

Sonetul III – Șamanul (Șarpele și Jaguarul)
Din sud aduc a Șarpelui povață, (11)
Să lepădăm trecutul ca pe-o piele, (11)
Să nu mai stăm sub umbrele de jele, (11)
Și să pășim cu burta pe-astă viață. (11)
Apoi Jaguarul, forța ce doboară, (11)
Frica de moarte-n inimi de erou, (11)
Să facem mistic totul iarăși nou, (11)
Când pacea lin în suflet se coboară. (11)
E ritmul care urcă și coboară, (11)
O mistică și sfântă transformare, (11)
Născută din a lumii lungă stare, (11)
Sub legea care mistic ne-nfășoară. (11)
Șarpe și fiară-s ritmuri de pământ, (11)
Ce-n spirit au al păcii sfânt cuvânt. (11)

Sonetul IV – Șamanul (Colibri și Vulturul)
Colibri este ritmul ce vibrează, (11)
În zborul către floarea de lumină, (11)
O stare mistică și mai divină, (11)
Ce-n marea liniște ne luminează. (11)
Iar Vulturul ne-arată marea sferă, (11)
Să vedem totul de la înălțime, (11)
Departe de-a materiei vechi mulțime, (11)
Sub marea și eterna atmosferă. (11)
Căci șamanismul e a noastră mamă, (11)
Rădăcina ce-n toți mistic pulsează, (11)
Când viața-n duh mereu ne luminează, (11)
Și de pământ ne este marea teamă. (11)
Patru puteri ce-n ritmuri ne adună, (11)
Spre pacea care-n inimi e cunună. (11)

Sonetul V – Dialog: Salomeea către Zalmoxis
O, zeu dac, cum putem noi azi în lume, (11)
Să facem legi din spirit și din sârg? (11)
Să scoatem mistic din al minții târg, (11)
Al urii vechi și mistic greu renume? (11)
E ritmul tău o cale de-ndurare, (11)
Ce leagă dacul de întreg pământul? (11)
Să fie sfânt și mistic pretutindeni, (11)
Sub marea și eterna sa suflare. (11)
Știința spune că e compensație, (11)
Orice mișcare are-un reflux greu, (11)
Dar tu ne-arăți pe misticul de Eu, (11)
În marea și divina admirație. (11)
Pacea e ritmul care ne sfințește, (11)
Când inima în duh ne ocrotește. (11)

Sonetul VI – Aton (Fizica Ritmului și a Legii)
Ritmul e pendulul ce tot oscilează, (11)
Între dorință și a ei pierzare, (11)
Dar legea mea e marea de iertare, (11)
Ce-n atomi mici lumina o veghează. (11)
Dacă-n statute pacea ar fi scrisă, (11)
Ca ritm vital al fiecărui stat, (11)
Din spiritul cel mistic emanat, (11)
Atunci calea spre cer ar fi deschisă. (11)
Fizica-nvață: totul se compensează, (11)
Căci forța are-un sens și-un mistic rost, (11)
Să nu mai fie omul cum a fost, (11)
Sub ochii care mistic ne privește. (11)
Unitatea e ritmul cel final, (11)
Purtat în inimi mistic și egal. (11)

Sonetul VII – Sinteza Scenei 5 (Unitatea Daco-Șamanică)
Am strâns în vălul de aur de pe munte, (11)
Animale, legi și misticul Zalmoxis, (11)
Să stingem mistic vechiul de apocalipsis, (11)
Purtând în suflet mistic sfinte punți. (11)
Căci șamanismul e în trunchiul mare, (11)
E seva ce prin ramuri ne hrănește, (11)
Și pacea-n inimi mistic o trezește, (11)
Spre marea și divina sa iertare. (11)
Să punem pacea-n legi de constituții, (11)
Să fim noi înșine, un singur neam, (11)
Păstrând în duh al surselor sfânt ram, (11)
Departe de-ale lumii evoluții. (11)
Aton e-n toți, o singură putere, (11)
Ce face viață din a sa tăcere. (11)
SCENA 6: VĂLUL DE PURPURĂ (7 SONETE – CAUZĂ ȘI EFECT)
Locația: Teba / Akhetaton (Orizontul lui Aton).
Principiul Hermetic: Cauza și Efectul („Orice cauză are efectul său; hazardul e doar un nume pentru o lege necunoscută”).
Personaje: SALOMEEA (Poetesa), AKHENATON, MOISE, ATON.

Sonetul I – Salomeea (Al șaselea Văl)
De purpură e vălul ce coboară, (11)
Pe nisipul fierbinte din Egipt, (11)
Unde destinul mistic e sculptat, (11)
Și pacea lin în suflete ne-nfioară. (11)
Dansez pe urmele ce-n timp se pierd, (11)
Să văd cum fapta naște-un nou destin, (11)
Sub cerul pur și mistic de senin, (11)
Unde greșeala mistic o dezmierd. (11)
Sunt Shanti, pacea cauzei prime, (11)
Ce-n fapte bune mistic se arată, (11)
Să fie lumea mistic vindecată, (11)
Departe de-ale minții mari abime. (11)
Efectul este umbra firii noastre, (11)
Sub ochii verzi ai sferelor albastre. (11)

Sonetul II – Akhenaton (Imnul către Soare)
O, Aton, cauză a tot ce este, (11)
Din punctul tău lumina s-a născut, (11)
Purtând în ea al lumii început, (11)
Ca o divină și eternă veste. (11)
Tu ești cel Unu, fără de egal, (11)
Ce-n raze mistic lumea o cuprinzi, (11)
Și focul păcii-n inimi îl aprinzi, (11)
Spre marea trecere la cel final. (11)
Din voia ta pornesc toate în lume, (11)
Un flux de aur, ritm neîntrerupt, (11)
Din spiritul cel mistic întrerupt, (11)
Sub sfinte legi ce n-au un mistic nume. (11)
Ești cauza ce inima sfințește, (11)
Când tot ce-i viu în duh ne ocrotește. (11)

Sonetul III – Moise (Balanța Faptei)
Orice cuvânt e-o piatră-n iazul vieții, (11)
Ce face cercuri mistic spre mal, (11)
Legând prezentul de-un etern final, (11)
Sub roua mistică a dimineții. (11)
Am dat porunci să știe tot poporul, (11)
Că fapta rea aduce rod amar, (11)
Dar legea sfântă este-un mistic har, (11)
Ce-n suflet mistic va deschide zborul. (11)
Căci Maat măsoară inima pe cântar, (11)
Să fie ușoară ca o pană fină, (11)
În marea de lumină cea divină, (11)
Departe de al urii greu coșmar. (11)
Pacea e efectul sfintei iubiri, (11)
În marea de eterne regăsiri. (11)

Sonetul IV – Dialog: Salomeea către Akhenaton
O, faraon, ce cauți tu în sferă? (11)
Cum facem noi din fapte un altar? (11)
Să dăm la lume ultimul lor har, (11)
Sub marea și eterna atmosferă? (11)
E arta ta o cauză de lumină, (11)
Ce schimbă fața vechiului Egipt? (11)
Din spiritul cel mistic nesfârșit, (11)
În pacea care este mai divină? (11)
Arată-mi dansul care ne învață, (11)
Că suntem responsabili de tot ce-i viu, (11)
Să nu lăsăm în suflet un pustiu, (11)
Ce-n zori de lume mistic se răsfață. (11)
Pacea e fapta care ne ridică, (11)
Când inima de cauză n-are frică. (11)

Sonetul V – Akhenaton (Fizica Intenției)
Gândul e cauza, lumea e efect, (11)
Știința vede unda în mișcare, (11)
O mistică și sfântă încercare, (11)
Să facem totul mistic și perfect. (11)
Dacă privim în atomul cel mic, (11)
Vom vedea cum intenția contează, (11)
Când viața-n duh mereu ne luminează, (11)
Și nu mai simți al lumii inamic. (11)
Baha’i va spune-n veacul cel de mâine, (11)
Că tot ce semănăm vom și culege, (11)
Sub marea și eterna, sfântă lege, (11)
Păstrând în noi a păcii sfântă pâine. (11)
Suntem stăpâni pe propriul destin, (11)
Sub cerul pur și mistic de senin. (11)

Sonetul VI – Moise (Unitatea Mesajului)
De la Atlant și până la Mohamed, (11)
E-aceeași cauză care ne conduce, (11)
O liniște ce-n inimi ne aduce, (11)
Un singur și divin, mistic remed. (11)
Nu e hazard, ci doar o neștiință, (11)
A legilor ce mistic ne guvernează, (11)
Când spiritul în duh ne luminează, (11)
Spre marea și divina cunoștință. (11)
Suntem un singur neam sub marea cupolă, (11)
Purtând în noi un singur sfinte duh, (11)
Ce umple mistic sântul, mare văzduh, (11)
Departe de-ale lumii vechi simboluri. (11)
Pacea e radacină și e rod, (11)
În marea de lumină, un singur nod. (11)

Sonetul VII – Sinteza Scenei 6 (Balanța lui Aton)
Purpura cade-n colbul de sub pași, (11)
Căci am înțeles balanța de sub soare, (11)
O mistică și sfântă eliberare, (11)
Să nu mai fim de fapte pătimași. (11)
Egiptul, Moise, toți au arătat, (11)
Că pacea este singurul efect, (11)
Al gândului curat și mistic drept, (11)
Din spiritul cel mistic emanat. (11)
Dacă iubim, iubirea se întoarce, (11)
Dacă e pace-n noi, va fi și-afară, (11)
Sub marea și eterna, sfântă seară, (11)
Ce-n fusul mistic timpul îl mai toarce. (11)
Aton e cauza, Shanti e ecoul, (11)
Ce face mistic totul iarăși noul. (11)
SCENA 6: VĂLUL DE PURPURĂ (7 SONETE – CAUZĂ ȘI EFECT)
Locația: Teba / Akhetaton (Orizontul lui Aton).
Principiul Hermetic: Cauza și Efectul („Orice cauză are efectul său; hazardul e doar un nume pentru o lege necunoscută”).
Personaje: SALOMEEA (Poetesa), AKHENATON, MOISE, ATON.

Sonetul I – Salomeea (Al șaselea Văl)
De purpură e vălul ce coboară, (11)
Pe nisipul fierbinte din Egipt, (11)
Unde destinul mistic e sculptat, (11)
Și pacea lin în suflete ne-nfioară. (11)
Dansez pe urmele ce-n timp se pierd, (11)
Să văd cum fapta naște-un nou destin, (11)
Sub cerul pur și mistic de senin, (11)
Unde greșeala mistic o dezmierd. (11)
Sunt Shanti, pacea cauzei prime, (11)
Ce-n fapte bune mistic se arată, (11)
Să fie lumea mistic vindecată, (11)
Departe de-ale minții mari abime. (11)
Efectul este umbra firii noastre, (11)
Sub ochii verzi ai sferelor albastre. (11)

Sonetul II – Akhenaton (Imnul către Soare)
O, Aton, cauză a tot ce este, (11)
Din punctul tău lumina s-a născut, (11)
Purtând în ea al lumii început, (11)
Ca o divină și eternă veste. (11)
Tu ești cel Unu, fără de egal, (11)
Ce-n raze mistic lumea o cuprinzi, (11)
Și focul păcii-n inimi îl aprinzi, (11)
Spre marea trecere la cel final. (11)
Din voia ta pornesc toate în lume, (11)
Un flux de aur, ritm neîntrerupt, (11)
Din spiritul cel mistic întrerupt, (11)
Sub sfinte legi ce n-au un mistic nume. (11)
Ești cauza ce inima sfințește, (11)
Când tot ce-i viu în duh ne ocrotește. (11)

Sonetul III – Moise (Balanța Faptei)
Orice cuvânt e-o piatră-n iazul vieții, (11)
Ce face cercuri mistic spre mal, (11)
Legând prezentul de-un etern final, (11)
Sub roua mistică a dimineții. (11)
Am dat porunci să știe tot poporul, (11)
Că fapta rea aduce rod amar, (11)
Dar legea sfântă este-un mistic har, (11)
Ce-n suflet mistic va deschide zborul. (11)
Căci Maat măsoară inima pe cântar, (11)
Să fie ușoară ca o pană fină, (11)
În marea de lumină cea divină, (11)
Departe de al urii greu coșmar. (11)
Pacea e efectul sfintei iubiri, (11)
În marea de eterne regăsiri. (11)

Sonetul IV – Dialog: Salomeea către Akhenaton
O, faraon, ce cauți tu în sferă? (11)
Cum facem noi din fapte un altar? (11)
Să dăm la lume ultimul lor har, (11)
Sub marea și eterna atmosferă? (11)
E arta ta o cauză de lumină, (11)
Ce schimbă fața vechiului Egipt? (11)
Din spiritul cel mistic nesfârșit, (11)
În pacea care este mai divină? (11)
Arată-mi dansul care ne învață, (11)
Că suntem responsabili de tot ce-i viu, (11)
Să nu lăsăm în suflet un pustiu, (11)
Ce-n zori de lume mistic se răsfață. (11)
Pacea e fapta care ne ridică, (11)
Când inima de cauză n-are frică. (11)

Sonetul V – Akhenaton (Fizica Intenției)
Gândul e cauza, lumea e efect, (11)
Știința vede unda în mișcare, (11)
O mistică și sfântă încercare, (11)
Să facem totul mistic și perfect. (11)
Dacă privim în atomul cel mic, (11)
Vom vedea cum intenția contează, (11)
Când viața-n duh mereu ne luminează, (11)
Și nu mai simți al lumii inamic. (11)
Baha’i va spune-n veacul cel de mâine, (11)
Că tot ce semănăm vom și culege, (11)
Sub marea și eterna, sfântă lege, (11)
Păstrând în noi a păcii sfântă pâine. (11)
Suntem stăpâni pe propriul destin, (11)
Sub cerul pur și mistic de senin. (11)

Sonetul VI – Moise (Unitatea Mesajului)
De la Atlant și până la Mohamed, (11)
E-aceeași cauză care ne conduce, (11)
O liniște ce-n inimi ne aduce, (11)
Un singur și divin, mistic remed. (11)
Nu e hazard, ci doar o neștiință, (11)
A legilor ce mistic ne guvernează, (11)
Când spiritul în duh ne luminează, (11)
Spre marea și divina cunoștință. (11)
Suntem un singur neam sub marea cupolă, (11)
Purtând în noi un singur sfinte duh, (11)
Ce umple mistic sântul, mare văzduh, (11)
Departe de-ale lumii vechi simboluri. (11)
Pacea e radacină și e rod, (11)
În marea de lumină, un singur nod. (11)

Sonetul VII – Sinteza Scenei 6 (Balanța lui Aton)
Purpura cade-n colbul de sub pași, (11)
Căci am înțeles balanța de sub soare, (11)
O mistică și sfântă eliberare, (11)
Să nu mai fim de fapte pătimași. (11)
Egiptul, Moise, toți au arătat, (11)
Că pacea este singurul efect, (11)
Al gândului curat și mistic drept, (11)
Din spiritul cel mistic emanat. (11)
Dacă iubim, iubirea se întoarce, (11)
Dacă e pace-n noi, va fi și-afară, (11)
Sub marea și eterna, sfântă seară, (11)
Ce-n fusul mistic timpul îl mai toarce. (11)
Aton e cauza, Shanti e ecoul, (11)
Ce face mistic totul iarăși noul. (11)

SCENA 7: VĂLUL DE INDIGO (7 SONETE – GENUL ȘI UNITATEA)
Locația: Atena / Roma / Templul Unității Viitoare.
Principiul Hermetic: Genul („Genul este în tot; totul are principiile sale Masculin și Feminin”).
Personaje: SALOMEEA (Poetesa), PLATON, BAHA’U’LLAH, ATON.

Sonetul I – Salomeea (Al șaptelea Văl)
Indigo e acum a mea culoare, (11)
Ultimul văl ce mistic se desprinde, (11)
Și focul minții-n inimi îl aprinde, (11)
Spre marea și eterna sa splendoare. (11)
Dansez pe pragul dintre duh și formă, (11)
Unde polii se-mpletesc în generare, (11)
O mistică și sfântă eliberare, (11)
Sub legea care nu e doar o normă. (11)
Sunt Shanti, pacea genului divin, (11)
Ce naște viață din iubirea pură, (11)
Fără de margini, fără de măsură, (11)
Sub cerul pur și mistic de senin. (11)
Genul e forța care ne creează, (11)
Și-n inimi mistic totul luminează. (11)

Sonetul II – Platon (Logos și Eros)
Din lumea de idei aduc lumina, (11)
Unde frumosul mistic se arată, (11)
O sferă pură, mistică, curată, (11)
Ce stinge-n suflet marea și vechea vină. (11)
E Logosul ce dă la lume structură, (11)
Iar Eros este focul ce-o trezește, (11)
Când ochiul minții mistic ne privește, (11)
Departe de-a materiei grea ură. (11)
Bărbat și femeie-n duh sunt o verigă, (11)
Două puteri ce mistic se adună, (11)
Sub marea și eterna sa cunună, (11)
Spre pacea care mistic ne strigă. (11)
Creația e dansul lor egal, (11)
Un drum de aur mistic spre final. (11)

Sonetul III – Baha’u’llah (Unitatea Tuturor)
Sunt mesagerul veacului ce vine, (11)
Să spun că toți suntem o singură floare, (11)
Sub marea și divina, sfântă soare, (11)
Purtând în noi eternele destine. (11)
Știința și credința sunt ca aripi, (11)
Ce saltă omul spre adevăr și pace, (11)
În locul unde ura mistic tace, (11)
Și nu mai sunt a formelor mari risipi. (11)
Religia e trunchiul cel străbun, (11)
Din care cresc proreții ca și ramuri, (11)
Unind pe veci atâtea mii de neamuri, (11)
Sub un singur și mistic, mare semn bun. (11)
Pacea e scopul sfintei mele legi, (11)
Să fim în duh de-a pururi mistic întregi. (11)

Sonetul IV – Dialog: Salomeea către Baha’u’llah
O, mistic glas, cum facem noi unirea, (11)
Dintre atom și ruga cea fierbinte? (11)
Să nu mai stăm sub recile morminte, (11)
Ci să trăim în duh doar fericirea. (11)
E arta mea un pod spre viitor, (11)
Unde femeia este mistic egală, (11)
Păstrând în ea o sfântă rânduială, (11)
Sub acest mistic și etern fior? (11)
Arată-mi dansul care ne învață, (11)
Că genul e un dar de generare, (11)
O mistică și sfântă întrupare, (11)
Ce-n zori de lume mistic se răsfață. (11)
Pacea e rodul sfintei armonii, (11)
În marea de eterne bucurii. (11)

Sonetul V – Baha’u’llah (Fizica Unității)
Pământul este-o singură grădină, (11)
Iar omul este-un mistic, sfânt giuvaer, (11)
Purtând în el a cerului eter, (11)
În marea de lumină cea divină. (11)
Știința vede ordinea-n sferă, (11)
Cum polii fac o nouă viață-n lume, (11)
Sub sfinte legi ce n-au un mistic nume, (11)
În marea și eterna atmosferă. (11)
Fizica păcii este unitatea, (11)
Dintre subiect și obiectul ce privește, (11)
Când inima în duh ne ocrotește, (11)
Și vedem mistic marea libertatea. (11)
Adevărul e-un soare fără nori, (11)
Ce umple mistic sfinții noștri zori. (11)

Sonetul VI – Aton (Sinteza Actului I)
Eu sunt cel Unu, punctul ce pulsează, (11)
Prin toți proreții ce v-au fost trimiși, (11)
Prin ochii lor ce mistic au fost deschiși, (11)
Când viața-n duh mereu ne luminează. (11)
De la Atlant la omul de acuma, (11)
E-aceeași pace care vă așteaptă, (11)
O mistică și sfântă, dreaptă treaptă, (11)
Ce-n suflet mistic va topi și bruma. (11)
Genul e actul prin care vă creșteți, (11)
Unind în voi lumina și materia, (11)
Să piardă inima mistic mizeria, (11)
Și-n pace mistic să vă regăsești. (11)
Eu sunt Aton, izvorul cel curat, (11)
Din spiritul cel mistic emanat. (11)

Sonetul VII – Finalul Actului I (Dansul Creației)
Salomeea a tras ultimul văl, (11)
Și am văzut că toți suntem o minte, (11)
Departe de a formelor morminte, (11)
Sub un singur și mistic, sfânt drapel. (11)
Știință, credință, artă și suflare, (11)
Sunt ramuri din același mistic pom, (11)
Ce rod aduc în inima de om, (11)
Spre marea și divina sa iertare. (11)
Pacea sufletească radiază mistic, (11)
Pacea pământului e acum un fapt, (11)
Un spirit pur în viață mistic drept, (11)
În acest zbor divin și metafizic. (11)
Aton e-n toți, o singură putere, (11)
Ce face viață din a sa tăcere. (11)