Pe măsură ce Berlinul devine din nou principala putere militară a continentului, Parisul și Varșovia se confruntă cu o schimbare politică majoră.
Berlin, 12 noiembrie 2025 — Europa trece printr-o transformare geopolitică profundă. După decenii în care Germania era percepută drept motorul economic al Uniunii Europene, iar Franța drept pilonul său militar, raportul de forțe începe să se inverseze.
Reînarmarea rapidă a Germaniei — cea mai ambițioasă de la reunificare încoace — promite să facă din Berlin noua putere militară dominantă a Europei, o perspectivă care provoacă neliniște la Paris și prudență la Varșovia.
„Peste tot în lume, de la Baltica la Asia, oamenii ne cer să ne asumăm mai multă responsabilitate”, a declarat deputatul social-democrat Christoph Schmid, membru al comisiei pentru apărare din Bundestag. „Se așteaptă ca Germania să-și egaleze greutatea economică prin forță de apărare.”
Germania, din nou armată și influentă
După ani de subfinanțare cronică a armatei, Germania se pregătește să aloce 153 de miliarde de euro anual pentru apărare până în 2029 — adică aproximativ 3,5% din PIB. Aceasta reprezintă cea mai amplă extindere militară germană din ultimele trei decenii.
Prin comparație, Franța plănuiește să atingă 80 de miliarde de euro până în 2030, în timp ce Polonia — deja cel mai mare investitor militar din NATO raportat la PIB — va cheltui în 2025 echivalentul a 4,7% din PIB, urmărind să devină o putere militară regională.
Noua putere militară a Berlinului vine la pachet cu o influență politică și economică sporită, o combinație care ar putea remodela întreaga arhitectură de securitate europeană.
Un oficial european a descris transformarea drept „telurică” — de proporții tectonice. Alt diplomat a spus-o mai direct:
„Este cel mai important lucru care se întâmplă acum la nivelul Uniunii Europene.”
„Germania înainte de toate” – o strategie vizibilă în achiziții
În ciuda apelurilor la o politică comună europeană de apărare, Germania continuă să-și protejeze autonomia în domeniul militar. Documente interne obținute de POLITICO arată că Berlinul intenționează să treacă prin Bundestag contracte de apărare în valoare de 83 de miliarde de euro până la sfârșitul lui 2026, acoperind totul — de la tancuri și fregate până la drone și sateliți.
Pe termen lung, planul include o „listă de dorințe” de 377 de miliarde de euro, care ar transforma Bundeswehr într-o armată de ultimă generație.
Doar 10% dintre noile contracte ar urma să meargă către furnizori americani, în timp ce majoritatea covârșitoare va fi direcționată către industria europeană — și în special către cea germană.
Astfel, Germania nu devine doar motorul economic, ci și motorul industrial de apărare al Europei, în timp ce Franța și alte state, constrânse de datorii și deficite, riscă să rămână în urmă.
Parisul, între neîncredere și neliniște
În Franța, ascensiunea militară a Germaniei este privită cu scepticism și îngrijorare.
„În Franța, aparatul de apărare este în centrul sistemului de stat,” a spus un oficial european. „Diferența este că, la Paris, orice funcționar devine în cele din urmă un oficial al apărării.”
Deși președintele Emmanuel Macron a pledat pentru o colaborare strânsă cu Berlinul, suspiciunea persistă. „Va fi dificil să lucrăm cu ei, pentru că vor deveni extrem de dominanți,” a recunoscut un oficial francez din domeniul apărării.
Pe lângă dimensiunea militară, Franța se teme și de forța economică a Germaniei:
„Nu mai e nevoie să invadeze Alsacia și Lorena”, a glumit un oficial, „pot pur și simplu să le cumpere.”
Tensiunile se văd și în proiectele comune, precum sistemul de luptă aeriană viitor (FCAS), un program de 100 de miliarde de euro menit să simbolizeze cooperarea franco-germană. Însă întârzierile și disputele privind împărțirea contractelor au pus parteneriatul sub presiune, iar Berlinul ia în calcul alternative cu Suedia, Marea Britanie sau Spania — o perspectivă care alarming Parisul.
Varșovia: prudență, dar sprijin condiționat
Pentru Polonia, reînarmarea Germaniei este privită cu pragmatism.
„Dacă vrem o apărare colectivă reală, nu putem spune: toată lumea să cheltuiască mai mult pentru apărare — dar nu Germania,” a declarat Marek Magierowski, fost ambasador al Poloniei în SUA.
Totuși, istoria complică relația. „Oricând Germania își combină puterea economică cu cea militară, apar temeri,” a spus Paweł Zalewski, ministru adjunct al apărării polonez.
Polonia, care deține acum cea mai mare armată terestră din Europa, consideră că întărirea Bundeswehr este o reacție naturală la retragerea treptată a Statelor Unite din Europa. Dar amintirile trecutului — de la al Doilea Război Mondial la politica de apropiere față de Rusia a Angelei Merkel — mențin o doză de neîncredere strategică.
„Nu uităm nimic,” a spus Zalewski. „Avem nevoie de dovezi constante că Germania va apăra ordinea internațională împotriva Rusiei.”
O Europă în transformare
Reconfigurarea militară a Germaniei mută centrul de greutate al Europei către est. Franța se bazează tot mai mult pe umbrela sa nucleară pentru a-și păstra relevanța, în timp ce Polonia devine un pilon al flancului estic al NATO.
Pentru Bruxelles, dilema este clară: va reuși Uniunea Europeană să canalizeze acest val într-o politică comună de apărare, sau se va adânci fragmentarea strategică a continentului?
Pentru moment, majoritatea diplomaților descriu noul rol al Germaniei nu ca pe o tentativă de dominație, ci ca pe o revenire la responsabilitate.
„Poate fi înfricoșător, fără îndoială,” a spus un diplomat al UE. „Dar Germania este în NATO, este în Uniune — și multe se pot schimba până atunci.”