Se vorbește adesea despre democrație, despre stat de drept, despre libertăți fundamentale. Dar ce valoare au aceste concepte atunci când statul însuși devine instrumentul unei multinaționale globale, al unui sistem economic care nu mai servește cetățeanul, ci acționarii invizibili ai unei puteri financiare supranaționale?

Istoria ne avertizează. În Germania anilor ’30, fascismul nu s-a născut doar din ideologie, ci și din alianța dintre stat și marile companii. Industriașii, băncile și guvernul au format un front comun care a transformat cetățeanul într-un simplu pion într-o mașinărie de producție și control. Ceea ce trăim astăzi nu este foarte diferit: statul, în loc să fie scutul cetățenilor, devine cureaua de transmisie a intereselor marilor centre de putere economică.

Sistemul ca o corporație globală

Privind scena internațională, vedem un mecanism aproape perfect:

• Instituții financiare care dictează politicile economice ale statelor îndatorate;

• Alianțe militare care garantează menținerea ordinii stabilite;

• Tratamente comerciale și reguli fiscale care favorizează capitalul mobil și pedepsesc statele care vor să investească pentru cetățenii lor;

• Politicieni care, în loc să gândească soluții pentru comunități, execută docil directive ce vin din exterior.

Nu mai trăim într-o lume a națiunilor suverane, ci într-o multinațională globală. Și, la fel ca în orice corporație, există un centru de decizie și o mulțime de executanți.

Fascismul economic contemporan

Acest sistem are toate trăsăturile unui fascism modern:

• nu are nevoie de cenzură brutală, pentru că mass-media și divertismentul creează singure consensul;

• nu are nevoie de lagăre, pentru că datoriile, ratele la bancă și contractele de muncă țin oamenii captivi;

• nu are nevoie de propagandă naționalistă, pentru că publicitatea și indicatorii economici (PIB, deficit, ratinguri de credit) joacă același rol de manipulare și control.

Ceea ce se prezintă drept „libertate economică” este, de fapt, o formă de sclavie voluntară: muncim, consumăm, supraviețuim, dar nu mai avem control asupra structurii care ne guvernează existența.

Cine poate schimba ordinea?

Politicienii actuali? Majoritatea sunt prizonierii acestui sistem, incapabili de analiză critică și lipsiți de curajul de a imagina o altă ordine. Așteptările puse în mâinile lor sunt iluzii.

Schimbarea poate veni doar dintr-o conștientizare colectivă: din refuzul de a accepta această alianță toxică dintre stat și capital, din presiunea cetățenilor care cer o altă economie și o altă politică. Nu reforme minore, nu ajustări cosmetice, ci o ruptură de paradigmă – un refuz al fascismului economic care s-a instalat, tăcut, în viața noastră.