Eclipsă de lună din scorpion

 

Luna -Isis

Și cine m-a-nvățat pe mine
Să mă îmbăt cu al tău vis,
De-adâncul ochiului deschis,
Să compun versuri pentru tine?

Și cine m-a-nvățat pe mine
Pe-adâncul ochilor senini,
Ca să dansez cu mov lumini,
Să recit versuri pentru tine?

Eu nu știu cine tu te crezi,
Cu râsul și cu al tău zâmbet,
De astăzi, nu-mi mai pleci din suflet!
Iar îți dau voie să mă vezi!

Să-mi mângâi inima ce doare,
Să-mi pui în ochi raze de soare!

Soarele – Aton

Cine ești tu, și cum de poți,
Să-mi tulburi apa cea albastră,
Să mă ții noaptea la fereastră?
Prin sufletul meu să înoți?

Cine ești tu, cum îndrăznești
Să stai mereu la mine-n sân,
De parcă tu mi-ai fi stăpân?
Prin gânduri tot îmi scotocești!

Și cum de mă aștepți în vis,
Faci totul numai cum vrei tu,
Iar eu nu pot să mai spun „nu”.
De parcă eu ți-aș fi permis…

Cine ești tu, și cum de știi
Când te gândesc prin vis să-mi vii?

 

Isis

Culcă-mă la sânul tău, despletind melancolia,

Ca să ne-ndulcim cu versul, într-o noapte de visare,

Unde Lotusu-i albastru și-avem Luna ghicitoare.

Pân’ la zi să-ți intre-n sânge, dragostea și poezia.

 

S-adormim îmbrățișați, ca-ntr-o rugăciune sfântă,

Spovedindu-mă-n iubire și în sonetele tale,

Unde poezia noastră, nu-i deloc întâmplătoare.

Simfonia unei brize, unde valurile cântă.

 

Toarnă-mi picurând conturul, coapselor din alabastru,

Pântecul croit în doruri, fantezie și iubire,

În amor el prinde aripi și în versuri nemurire.

Și mai dă-mi să-mi îndulcesc, versul spiralat albastru.

 

Fantezii în curcubeie, peste suflete brumate,

Prin sonete de iubire ce te-ndeamnă la păcate.

 

Penelope

În dansul meu te prind cu-același dor.
Prin Raza ta, Ra, ce cântă-n tine,
Raza lunii e sorbită-n mine,
Și sufletul stropește cu amor

Pe buze să îți gust al tău nectar.
Te-aud în vene si te-aștept fierbinte
Merkaba din liniște, nu minte
Te înflorește luna de cleștar.

Când luna-mi te-a scurs pe la fereastră,
Din pasiuni ce nasc numai fiori.
Tu rege zămislit printre viori.
Ești Odisseu, sau stea albastră?

Sorbindu-ne-n spirale de magii,
Din mii de sori, și mii de galaxii.

Odisseu

Când inima nu mai vrea să ne-asculte,
Pârjol nestins ne inunde în noapte,
Sfredelească-n mine cântate șoapte.
Cădem pradă iar magiei oculte!

Când sânul mi-l simți lângă inima ta,
Ceasul de ne-ar suna.. și nici n-am clipi,
Sufletele prin mâini parcă mir ne-ar stropi…
Mângâieri intime, cu dor am planta?

Când sărutul se scaldă-n nurii-mi adânci,
Am simți c-aproape ne e de-ajuns,
C-aproape în sufletul tău am pătruns,
Parcă valsăm printre cascade de stânci!

Am sorbit cu buze avide iar iubirea,
Ascutăm iar dansând prin vene fericirea!

Isis

Iubirea se naște când bobocii înfloresc,
Miresme și culoare în suflete sădesc!
Când patru ochi cu dragoste,  în cerc se privesc,
Iubirea îi topește..nu se mai deslipesc!

Nimic pe lumea asta nu ne va despărți,
Chiar de suntem departe, tot ne vom întâlni!
Cei patru ochi din nou cu viu dor se vor privi
Și iubirea noastră prin doruri va dăinui!

Parcă atunci totul este un mirific vis,
Doar noi doi…dansăm, cântăm  etern în paradis!
Spiralați de fiori și de parfum de abis,
Am vrea să fim cât mai aproape de cel promis!

Închid ochii și trăiesc acest dulce moment,
Din pasiune inima naște sentiment!

Penelope

Când tu îmi ceri săruturi, fără să-ți fie greu.

Sunt vers și poezie, pe strune de chitară,

La drum târziu de seară, când tu mă simți fecioară.

Sunt Penelopa dragă, la pieptul tău, mereu.

 

Când tu interpretezi, lași notele să curgă.

Sunt trilul ce se naște, din flautul fermecat,